Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
Acum două mii de ani am venit aproape de om şi tot n-am putut fi cunoscut şi iubit de om. N-am putut să petrec cu omul nici atunci, şi numai două, trei inimi M-au aşteptat şi M-au primit şi M-au văzut şi M-au crezut şi M-au iubit şi M-au urmat şi M-au preţuit ca pe Mesia, Cel trimis de Tatăl să Se facă om pe pământ, şi să-Şi facă ucenici apoi, iar ei să fie casa Lui pe pământ. Amin.
M-au luat Fecioara mama Mea şi bătrânul Iosif şi M-au dus de M-au închinat Tatălui la patruzeci de zile de la naşterea Mea pe pământ. Au adus jertfă de curăţire pentru naşterea Mea din Fecioară, căci am venit să fiu om, şi să-i fiu omului aproape cât cerul de pământ. Dar nu a fost aşa. A fost pământul departe de cer şi nu M-a cunoscut poporul în mijlocul căruia M-am născut şi am crescut şi am lucrat lucrarea Tatălui ca să cunoască oamenii că de la Tatăl am ieşit.
O, copii care aveţi de la Mine ochi şi urechi pentru Dumnezeu şi pentru tot cerul Lui! Cum să facem cu cerul Meu, cel atât de aproape de pământ, să nu mai fie atât de departe de om, copii credincioşi pe pământ? Cum să fac cu voi, cum să lucrez cu voi ca să putem da omului ochi sănătoşi, ochi din cer? Mă doare să lucrăm cu durere peste om ca să-l facem să-L vadă pe Dumnezeu cu cerul Lui cel atât de aproape de pământ. Când cerul se slăveşte, pe pământ se slăveşte, dar nu poate decât cu urgii, căci omul nu iubeşte să-L primească, să-L aştepte pe Dumnezeu.
Vă am credincioşi ai Mei pe pământ şi plini de dor după venirea Mea în ochii omului, dar nu pot dorul să vi-l mângâi decât cu venirea întristării Mele peste om, căci nimeni nu Mă aşteaptă să fiu adevărat şi să vin, fiilor copii ai credinţei cea de sus. Sunt două mii de ani de când M-am dovedit omului Dumnezeu adevărat şi minunat, dar nu Mă iubeşte omul, nu se face omul după chipul şi asemănarea Mea ca să Mă vadă, şi plâng de urgia pe care şi-a strâns-o omul în cer şi care se coboară la el înapoi pe pământ. O, de ar veni omul la voi să vă întrebe despre iubire, despre cerul Meu cel atât de aproape de pământ şi de om, aş face albie de Duh Sfânt între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd, dar omul Mi-a luat-o înainte cu născocirile ştiinţei care nu ţine loc de viaţă şi de veşnicie omului, şi a pierdut omul darul slavei adevărate, nefăcută de mână de om, de minte de om, şi şi-a făcut omul loc de veci în ştiinţa cea care trece odată cu facerile ei care-l înşeală pe om. Dar voi, priviţi la Mine, copii credincioşi adevărului cel nepieritor, şi staţi învăţători peste toţi cei care pot învăţa faţa slavei Mele, viaţa Domnului pe pământ purtată de trupul omului, căci fiecare om, în însuşi trupul lui îşi zideşte veşnicia, şi fericiţi sunt cei ce se zidesc pe ei după chipul şi asemănarea Mea, după cuvântul Meu care suflă pe Duhul Sfânt Mângâietorul peste voi ca să nu vă fie greu pe pământ, că îi este greu cerului şi pământului fără Dumnezeu pe pământ cuvânt.
O, poporul Meu, nu uita să fii sfânt, căci cei ce se hrănesc cu păcatul şi stau aşa, ascunşi în ei, aceştia toţi îşi atrag ceea ce şi-au zidit în însuşi trupul lor, şi iată Scriptură cu mare împlinire pe pământ: «Cei sfinţi se sfinţesc şi mai mult, iar cei ce se spurcă, se spurcă mai departe», şi toate merg după cum le este mersul, şi omul rămâne necredincios şi când vede sub ochii lui Scripturile împlinindu-se aşa cum sunt scrise. Amin.
Am venit să Mă scriu cu tine în sărbătoare de cuvânt pentru pomenirea zilei cea de acum două mii de ani când Eu, prunc ţinut în braţe de mama Mea Fecioara, am fost aşezat în braţele bătrânului Simeon, care, necrezând în proorocia care Mă vestise să Mă nasc din Fecioară, a ajuns, după mulţi ani de aşteptare, să creadă văzând pe Fiul lui Dumnezeu, născut din trup fecioresc, şi apoi a fost slobozit de păcatul necredinţei lui.
O, poporul Meu, am spus ţie să asculţi de cei ce te învaţă de la Mine. Cuvântul Meu cel pentru tine să-l iei de la ei, căci ei de la Mine grăiesc şi îţi spun cum să asculţi şi cum să lucrezi. Eu cuvintez cum pot, că vreau să te şi ocrotesc, dar ei îţi dau tot cuvântul Meu cel pentru tine. Amin.
O, poporul Meu, fericiţi sunt şi vor fi cei ce în mijlocul tău ascultă pe Dumnezeu lucrând aşa cum este voia Lui. Amin.
O, poporul Meu, să Mă primeşti, să Mă aştepţi şi să Mă asculţi bine când vin la tine. Când ştii că vin, să-Mi dai putere să vin, şi să-Mi presari în cale dor, căci dorul tău de Dumnezeu leagă cerul cu pământul în lucrarea Mea cea prin îngeri şi prin sfinţi pentru tine, că e tare greu fără Dumnezeu pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.