Cuvântul lui Dumnezeu la treisprezece ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
Duhul Meu Cel Sfânt este plin de umilinţă când Se face cuvânt peste pământ şi peste om, căci Eu, Domnul, voiesc să-l trag pe om spre cele de sus, spre Duhul Sfânt Mângâietorul, Care nu are în El nimic omenesc, nimic de la trup, chiar dacă El Se apleacă spre om ca să facă din trupul lui şi în trupul lui bucurie a Duhului Sfânt, bucurie cerească, cer de sfinţi şi de îngeri, coborât în om spre lucrare de Duh Sfânt, Duhul Cel plin de umilinţă, ca să facă El voia Mea pe pământ precum în cer face. Amin, amin, amin.
Mă fac cu duhul plin de umilinţă sărbătoare în mijlocul tău, poporul Meu, şi Mă închin, ca un Dumnezeu al smereniei de duh, locaşului Meu cel sfânt, grădiniţei cuvântului Meu pe care o pomenesc sfinţii şi îngerii pentru sărbătoarea ei de pecetluire cu legea cea cerească, şi în mijlocul ei să-Mi scriu cuvântul Meu din zilele acestea, cuvânt care coboară deasupra ei cu puterea smereniei Mele de duh, poporul Meu, iar cei ce stau porţi ale Mele când vin cuvânt, să Mă împartă peste pământ ca să ştie neamul omenesc că Eu vin venind şi cuvântând, iar când Eu cuvintez, cerul şi pământul se bucură de înnoirea lor cea din cuvântul Meu, de facerea lor, aşa cum la începutul facerii a fost bucurie de facere. Amin.
O, purtaţi-Mă spre inima poporului Meu, copii din porţi şi care staţi înaintea Mea şi a poporului Meu cu duhul plin de umilinţă şi de aplecare ca să-l tragem pe el spre cele de sus, spre Duhul Sfânt Mângâietorul, Care nu are în El nimic omenesc, nimic trupesc, chiar dacă El Se apleacă omului. Purtaţi-Mă cu duhul umilit, şi tot aşa să vă şi daţi poporului Meu cu cuvântul cel de la Mine. Amin.
O, dacă Eu l-aş putea face pe om să Mă lase să stau în el aşa cum sunt Eu, ar putea el vedea puterea fiinţei lui cea din Mine lucrată în el, şi apoi puterea Mea în cuvântul lui cel plin de umilinţă. Mereu, mereu am spus că cel mai frumos duh este duhul umilinţei, care-l face frumos pe om, căci un aşa om stă mereu cu fereastra deschisă, cu uşa deschisă pentru toate cele ce-l fac frumos pe el.
O, fiilor care aveţi urechi de auzit cuvântul Meu, să le spuneţi tuturor că cea mai mare iubire este să-i spunem omului ce greşeşte. Să le spuneţi tuturor că Eu nu am venit pe pământ să-i fiu omului duşman nespunându-i ce greşeşte aşa cum face cu el diavolul şi omul care nu-i este omului prieten bun. Eu dacă nu i-aş spune omului ce greşeşte i-aş fi duşman, dar Tatăl M-a trimis după om să împlinesc şi să desăvârşesc legea iubirii cereşti dinspre Dumnezeu spre om, iar dacă omul este primitor de Dumnezeu, acela nu mai face ca Adam, care nu M-a primit, ca Israel care nu a voit să stea în Duhul Meu, în duhul ascultării, ca fariseii şi cărturarii care mereu, mereu stăteau împotriva cuvântului Meu care umbla la inima lor ca s-o curăţească de cele omeneşti şi trupeşti, de cele ce nu dau viaţă lui Dumnezeu în om, iar Eu dacă nu i-aş spune omului greşalele i-aş fi duşman.
O, ce frumos este omul care face pace între Dumnezeu şi om, copii care aţi ascultat să staţi înaintea cuvântului Meu când el vine spre om ca să-l facă! O, ce frumos este omul care are în el această iubire! O, ce frumoşi erau sfinţii care aveau ucenici frumoşi prin duhul umilinţei, frumoşi prin duhul ascultării şi al credinţei! Fără duhul credinţei omul este el, este urât, lucrează urât, fiilor copii. O, ce frumos este omul care aude glasul cuvântului Meu şi crede în el şi învaţă de la Mine cu duhul cel umilit al credinţei lucrătoare prin iubire! O, copii plini de iubirea Mea pentru om, ce bine ar fi să ştie tot mai frumos poporul Meu care aude glasul Meu să ia parte cu toată fiinţa lui la bucuriile Mele cu el, căci bucuriile Mele sunt altceva decât cele ca pe pământ bucurii, dar omul nu caută bucurii trainice, şi el nu ştie ce dor Îmi este Mie să pot lua şi Eu parte la bucuriile lui, să semene bucuriile lui cu ale Mele, să însemne ele Dumnezeu şi să nu însemne omul. O, ce dor Îmi este să ia omul parte la bucuriile Mele, la gustul lor cel ceresc şi să se facă ele stăpâne pe om şi să-l facă pe om frumos ca pe Dumnezeu, copii plini de iubirea Mea pentru om! O, Eu vă am pe voi în mijlocul poporului Meu vase ale iubirii Mele pentru om, şi Mi-e tare milă de voi, căci vouă vă trebuie bucurii, iar bucuriile voastre nu pot fi altele decât ucenici frumoşi ai cuvântului Meu cel plin de umilinţă ca să-i înveţe el pe ei duhul ascultării şi al credinţei, duhul care-l face copil pe om, căci cine nu este om-copil înaintea Mea şi a voastră ca să văd Eu aceasta prin ochii şi prin inima voastră, acela este om din om, om născut de jos şi nu de sus, om care stă şi petrece întru cele de jos, om care nu ştie ce este iubirea cea de sus, care se naşte copil în om, aşa cum s-a născut ea în mama Mea Fecioara, care s-a născut din iubirea cea de sus şi a rămas în ea şi frumoasă ca ea, ca un copil al iubirii de sus. Amin.
O, poporul Meu, roagă-te cu ascultare, roagă-te cu post, şi nu uita că cel mai desăvârşit post lângă rugăciune este viaţa cu ascultare de Dumnezeu. Am în mijlocul tău fii-copii. Ascultă-i, că au nevoie de mângâiere, au nevoie de bucurii, iar bucuriile lor nu pot fi nimic decât ucenicii cei frumoşi ai cuvântului Meu cel plin de umilinţă şi care-i învaţă pe ei duhul credinţei, şi apoi al ascultării, duhul care-l face copil frumos pe om. Ascultă-i, poporul Meu, că nu e bine să te asculte ei pe tine, ci e bine să fii credincios, să ai credincioşie, să ai recunoştinţă, să ai mulţumire cu ascultare şi să înveţi, poporul Meu, duhul umilinţei. Am în mijlocul tău pe cei ce se umilesc pentru tine. Uită-te la ei şi nu fi mai mare, şi să fii mic cât ei, că nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, poporul Meu. Dacă vrei să fii scris ucenic, să fii mic ca ei, să nu fii mai mare ca ei înaintea lor şi înaintea Mea, să nu fii mai mare peste ei, căci ei au nevoie de bucurii, au nevoie de iubirea Mea în ucenici, are cerul din ei nevoie de ucenici cu iubirea Mea în ei, poporul Meu. O, Eu sunt Dumnezeul răbdării şi al mângâierii pentru cei mici, iar pentru cei mari în duhul lor sunt Dumnezeul dreptăţii şi sunt Domnul umilinţei, ca să înveţe omul de la Mine frumuseţea iubirii dumnezeieşti şi să se hrănească cu ea. Amin.
O, copii care staţi supuşi pentru venirea cuvântului Meu, vă aşez cuvântători din partea Mea peste cei ce stau la crescut şi la învăţat şi vă învăţ aşa: supuneţi-vă celor ce nu se supun, căci cei ce nu iubesc nu se supun, dar Eu sunt în voi Dumnezeul înţelepciunii cereşti, Dumnezeul răbdării şi al mângâierii, şi Eu vă voi mângâia pe voi. Daţi întâietate zidirii cereşti peste cei ce nu au duhul supunerii, ca să vindecăm pe cei ce aud de la voi cuvântul Meu, să-i vindecăm de orice urmă de îngâmfare, de duh de sine, fiilor copii, şi căutaţi cu toată atenţia să nu mai întreacă timpul pentru cele de trebuinţă trupului pe cel de trebuinţă duhului care suspină spre Mine din voi şi din toţi cei ce cu dor tânjesc în ei după cele cereşti între fraţi. Eu voiesc ca poporul cuvântului Meu să fie sărbătoarea Mea, sala Mea de nuntă, locaş al slavei Mele pe care s-o vadă sfinţii şi îngerii şi să se bucure ei de slava Mea cea de la poporul Meu. Bucuraţi-vă şi plângeţi cu cei ce sunt asemenea vouă, bucuroşi sau plânşi, căci bucuria voastră sunt Eu, iar plânsul vostru sunt cei ce nu s-au lăsat atât de mici încât să pot Eu încăpea în ei spre bucuria voastră care vă dă vouă putere să staţi înaintea Mea şi înaintea poporului Meu pentru rod ceresc între pământ şi cer. Amin.
Eu în cei mici încap, căci sunt Domnul umilinţei. Umilinţa Mea este slava Mea. Umilinţa de duh să fie şi cu tine, poporul Meu, şi această slavă să Mă bucure pe Mine din mijlocul tău, că Eu din mijlocul tău trebuie să fiu Învăţător peste fiii oamenilor care vin spre apa vieţii, şi apoi prin curăţire vin spre viaţă. Amin.
Din mijlocul tău voiesc să Mă arăt peste pământ cu chipul şi asemănarea Mea, poporul Meu, iar duhul credinţei şi al ascultării şi al umilinţei de duh te va ajuta să faci voia Mea când cu dor tu vei dori să fii ca Dumnezeu. Amin, amin, amin.