Sunt cu praznic de înviere peste tine, Ierusalime din români. Amin. Te-am vestit să dai de ştire peste cei ce cred şi împlinesc toate câte am poruncit Eu să se împlinească pentru pregătirea venirii Mele cuvânt pe pământ şi, curând, curând, a arătării Mele cu trupul Meu cel înviat, şi le-am spus să vină să ne întâlnim în cuvânt la praznic de înviere cu sfinţii şi cu îngerii, în mijlocul cărora stăm acum şi cântăm vestea învierii Mele, dimpreună cu mironosiţele cele cu care am petrecut înainte şi după învierea Mea durerea răstignirii, şi apoi bucuria învierii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Aşa mergea prin Ierusalim, şi apoi de la margini la margini în toată lumea, prin ucenici, Evanghelia învierii Mele dintre morţi şi a multora dintre cei ce M-au aşteptat ca făgăduitul Mântuitor de la Tatăl ivit ca să vin pe pământ cu trup luat din mamă Fecioară şi să mor ca omul şi să aduc deasupra, odată cu învierea Mea a treia zi de după răstignire, pe cei sfinţi care M-au aşteptat în locuinţa morţilor ca să vin să-i ridic odată cu scularea Mea din mormânt.

Hristos a înviat! Aşa vă întâmpin Eu pe voi, cei ce v-aţi adunat la praznic de înviere spre bucuria mironosiţelor patimilor şi ale învierii Mele apoi, în mijlocul cărora era mama Mea Fecioara, în care Tatăl prin voia Lui M-a însămânţat de la Duhul Sfânt şi M-am născut prunc pe pământ ca să cresc ca omul care creşte, şi apoi moare, şi ca să rămân prunc mic, Mieluţ al Paştelui cel nou, hrană pentru ucenici, căci Eu le-am spus lor că voi bea cu ei Paşti nou întru împărăţia Tatălui Meu, Miel înviat după ce M-a junghiat poporul în mijlocul căruia venisem să Mă fac Mântuitorul lumii. Amin.

Hristos a înviat! Şi să crească numărul ucenicilor care cred în acest cuvânt al Mielului Cel junghiat şi înviat, şi să crească credinţa cea neîndoielnică a celor ce aud de departe şi de aproape vestea că Domnul grăieşte după două mii de ani peste pământ cuvânt. Acesta este cuvântul Celui de al şaptelea înger, cuvântul Meu, glasul Celui ce strigă: „Înviaţi!”, glasul care este auzit de cei din morminte ca să se scoale, precum Eu am spus acum două mii de ani că ei îl vor auzi şi se vor ridica, iar sfinţii cei ce Mă aşteaptă de atâta vreme vin cu Mine, căci Eu vin cu ei, fiindcă s-au sculat pentru venirea Mea, aşa cum s-au sculat mulţi dintre ei acum două mii de ani când Eu, Cel răstignit şi înviat, le-am făcut cale spre învierea lor cu trupul, fiind Eu începătura aceasta. Amin.

Cu dor am dorit să Mă fac cuvânt spre bucuria mironosiţelor patimilor, şi apoi ale învierii Mele dintre cei morţi. Dorul lor a fost aprins după Mine şi n-aveau pace fără Mine şi Mă căutau printre cei ce stăteau în morminte, fiindcă ele au avut credinţa cea neîndoielnică prin care au crezut că Eu, Cel iubit de inima lor, voi sta trei zile în mormânt şi Mă voi ridica nimicind moartea mai întâi, şi Mă voi arăta după trei zile înviat, după cum s-a şi petrecut, că nu este iotă în Scriptură care să fi proorocit despre Mine că voi fi de la Tatăl pe pământ cu oamenii şi să nu se fi împlinit. Iar după ce voi fi nimicit prin moarte pe cruce, voi învia ca biruitor al morţii şi al iadului; şi nu este cirtă în prooroci şi pe care Eu, Domnul, să nu o fi împlinit odată cu venirea Mea trup pe pământ, şi apoi înviat dintre morţi, şi pe nori apoi venind cu sfinţii, împlinind numărul celor şapte veacuri dumnezeieşti după care morţii vor învia prin venirea Mea cu sfinţii. Amin.

Iată cum stau în văzduhul grădinilor Mele cu voi! Iată cum am venit cu sobor de mironosiţe ca să stau cu voi, copii ai Noului Ierusalim! Eu cu sfinţii vin, şi singur nu umblu între cer şi pământ. Amin.

Când M-am făcut Om din trup de Fecioară, am umblat între pământ şi cer cu îngerii şi cu ucenicii. Umblam cu îngerii, căci eram Dumnezeu din Dumnezeu, iar Dumnezeu este slujit de îngeri din veac şi până în veac, de îngerii lui Dumnezeu. Amin. O, aşa ar trebui omul să-şi împlinească viaţa lui între pământ şi cer: petrecând şi umblând cu îngerii lui Dumnezeu, care binevestesc pe Dumnezeu şi pe omul care lucrează ca Dumnezeu. Amin.

O, copii din porţi, o, fii-copii care ştiţi ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ! Am spus mereu şi Eu, v-am spus mereu, mereu şi vouă, să-i învăţaţi pe cei care împlinesc toate câte am poruncit Eu să facă omul cel sfânt între pământ şi cer, v-am spus să învăţaţi mereu, mereu pe poporul cel sfinţit să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca să-i fie lui şi Mie şi îngerilor Mei bine pe pământ cu ei, cu cei ce cred neîndoielnic în toate câte am poruncit Eu să lucreze omul sfânt înaintea Mea şi a îngerilor Mei, şi fericit sunt Eu de la cei ce ascultă aşa înaintea Mea, şi îndurerat sunt de la cei ce nu au iubirea care-l învaţă pe om să se apropie de Dumnezeu cu toată împlinirea pe care Eu, Domnul, îl învăţ să Mi-o dea, ca şi Eu să Mă dau lui. Amin.

E zi de mare sărbătoare cu cerul pe pământ la voi, şi v-am rugat pe voi, cei ce-Mi staţi porţi de intrare în Ierusalim, să daţi vestea sărbătorii Mele şi a soborului de mironosiţe, că ele au împlinit toate câte Eu am poruncit celor ce cred în Mine şi în cuvintele Mele ca să le facă. Le-am spus dinainte toate câte aveam să le împlinesc. Am grăit cu ele şi înainte de patima Mea, şi după ce M-am ridicat dintre morţi, şi am făcut din ele îngeri ai vestirii învierii Fiului lui Dumnezeu, Care a fost mort şi a înviat, şi ele s-au dus şi aşa au împlinit, căci credinţa neîndoielnică împlineşte Scripturile mai înainte rostite ca să se facă pe pământ. Amin.

Iubirea care-l învaţă pe om să se apropie de Dumnezeu, aceasta trebuie lucrată şi împărţită de cei ce umblă ca Dumnezeu pe pământ, însoţiţi de îngerii lui Dumnezeu şi slujiţi de ei, că dureroase sunt pildele Scripturii care spun de fiii oamenilor care s-au ascuns de Dumnezeu, făcându-se slujitori ai îngerilor potrivnici, care au căzut din cer prin semeţia omului, şi care-l învaţă pe om să se ascundă în sine, în întuneric, în necuvânt de toate câte el are în el şi face din el.

Iubirea care-l învaţă pe om mărturisirea a tot ce trăieşte el, este iubirea care-l ţine pe om în Dumnezeu, iar Eu aceasta i-am învăţat pe ucenici şi pe uceniţe şi le-am spus să spună tuturor să mărturisească pe Dumnezeu ca să-i pot mărturisi şi Eu pe ei la Tatăl. Amin.

Omul din lume care-şi zice creştin nu ştie şi nu vrea să ştie ce este iubirea care-l apropie pe om de Dumnezeu, şi pe ucenici în lucrare de Duh Sfânt. Toţi oamenii de pe pământ slujesc îngerilor întunericului şi voilor lor, aşa cum au învăţat ei de la om, iar Eu, Domnul, voiesc, prin cuvântul întoarcerii Mele la om cuvânt după două mii de ani, să-l învăţ pe om învierea, iubirea care-l învaţă pe om să se apropie de Dumnezeu, şi pe Dumnezeu de el, căci omul ascuns în el însuşi îl alungă pe Dumnezeu şi pe îngerii lui Dumnezeu de lângă el.

Le este dor sfinţilor de întoarcerea omului la Dumnezeu prin iubirea care-l învaţă pe om viaţa cu Dumnezeu. Mironosiţele Mele sunt pildă de credinţă neîndoielnică. Ele nu s-au îndoit când au văzut pe Iosif Arimateianul când M-a pus în mormânt şi a prăvălit piatra la uşa mormântului. Ele, după ce a trecut ziua sâmbetei, pe când răsărea soarele duminicii învierii, venind la mormânt şi-au zis între ele: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?». Atunci şi-au ridicat ochii şi au văzut piatra răsturnată, căci era mare foarte, şi intrând au văzut înger care le-a spus lor: «Nu vă înspăimântaţi. Hristos a înviat! Şi iată locul unde a fost pus. Şi acum mergeţi în Galileea, că El va merge acolo mai înainte de voi, şi acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus». Amin.

O, Ierusalime, sunt cu tine în cuvânt şi cu cei care la trâmbiţarea ta s-au strâns la praznic de înviere. Tu acum să faci aşa cum făceau ucenicii Mei care slujeau cuvântului Meu îndeosebi, că e sărbătoare de uceniţe ale darului credinţei neîndoielnice, poporul Meu. Creştea cuvântul lui Dumnezeu, creştea tot ce le-am spus Eu ucenicilor Mei mai înainte de patima Mea, şi apoi după învierea Mea, căci ei mărturiseau tot, şi peste tot, şi cuvântul Meu se împărţea şi Mă adeverea, şi se înmulţea numărul ucenicilor care credeau în Ierusalim, şi, minune mare, mulţime mare de preoţi se supuneau credinţei ucenicilor Mei şi a uceniţelor Mele mironosiţele, că mare le-a fost dragostea lor de cuvântul Meu cel împlinit, de iubirea care-l învaţă pe om să se apropie de Dumnezeu, şi care trebuie împărţită ca să crească numărul ucenicilor, fiilor care lucraţi deosebit slujirea cuvântului Meu şi împărţirea lui.

O, Eu vreau să vă plătesc cu ucenici neodihna voastră pentru Mine, fiilor lucrători. Daţi întâietate acestei lucrări, căci ucenicii Mei, după ce Eu am înviat şi i-am trimis peste pământ ca să Mă vestească spre credinţa multora, ei aceasta au făcut, şi au avut grijă de creşterea cuvântului, şi mai ales, apoi, de creşterea Duhului Sfânt în cei ce se alipeau să creadă, şi nici voi să nu lucraţi altceva pe pământ, că e vremea înnoirii pământului prin cuvântul Meu, şi e vremea din zi în zi mai mult să-Mi sădesc frumuseţea cerului pe pământ în chip văzut, începând de la voi, că Eu fără de voi nu fac nici un început şi nici un sfârşit al lucrărilor Mele prin care înnoiesc pământul şi cerul care se va coborî pe pământ înnoit prin cuvânt şi prin fapta cuvântului, spre slava celor cereşti şi nu pământeşti, fiilor slujitori ai cuvântului venirii Mele. Eu voiesc să se supună Mie toate stihiile pământeşti, ca să le dau din slava Mea şi să se stingă slava lor, căci alta este slava celor cereşti, după cum este scris despre cele şi despre cei ce se vor înnoi cu nestricăciunea lor. Amin.

Eu voiesc să Mă cunoască în voi ucenicii acestei lucrări de cuvânt şi să facă voia Mea în ei prin cuvântul Meu ieşit din gura Mea şi din voi, cei ce Mă aşezaţi pe pământ cu oamenii. Voiesc să înnoiesc din zi în zi tot mai mult pământul de sub picioarele voastre, şi sub care geme iadul şi slujitorii lui, fiilor copii. Voiesc să împlinesc raiul pe pământ, şi am spus prin cuvântul acestei cărţi de cincizeci de ani rostită de Mine şi scrisă cu slovă pe pământ, că voi sădi pe acest pământ mii şi milioane de crini şi de trandafiri, ca să poruncesc îngerilor Mei şi păsărilor cerului, care fac parte din slava Mea, să cânte cântarea raiului pe pământ cu voi. O, v-am învăţat mereu, şi tot mereu vă învăţ să nu uitaţi că pruncilor le-a fost dat să guste din slava Mea, şi ei o simt şi se fac slavă a Mea. Amin. V-am învăţat taina iubirii care-l învaţă pe om să se facă Dumnezeu şi har dumnezeiesc pe pământ. Cuvântul învăţăturii Mele este izvor care nu seacă şi care izvorăşte de-a pururi, căci altfel cum aţi mai veghea voi pentru întâmpinarea Mea?

O, fiilor, mai e puţină vreme care a mai rămas până la întâlnirea Mea cu cei ce Mă iubesc ca şi voi, şi cu fiii oamenilor în grădinile Mele cu voi, ca să-i îmbiem pe ei spre taina iubirii care-l învaţă pe om să vină la Mine, să vină la apa vieţii şi s-o cunoască pe ea şi să bea din ea şi să nu mai înseteze de ea în veac, ci s-o aibă şi s-o bea, căci fericiţi sunt cei ce au pe Dumnezeu de viaţă a lor. Şi iată, mironosiţele, uceniţe ale credinţei neîndoielnice, vă spun vouă, celor adunaţi la serbarea lor: „Hristos a înviat!”. Mama Mea, dintre ele, vă spune dulce:

– Fiul meu a fost mort şi a înviat, şi este viu în vecii vecilor şi are cheile morţii şi ale iadului şi este Cel ce a biruit cu moartea pe moarte. Amin.

– O, mamă a Mea! O, uceniţelor mirese! Vântul Duhului Sfânt e dulce, şi se face cuvânt dulce, iar vestea învierii Mele sună peste cele două veacuri de oameni şi spune şi azi între fiii oamenilor: Hristos a înviat! Numai poporul cel pentru care am murit ca să nu-l pierd pe el, ci să-l câştig prin jertfa Mea cea de pe cruce, numai el spune de două mii de ani că ucenicii Mei M-au furat din mormânt, şi au plătit bani pentru aceasta ce-şi spun ei până azi unii altora.

O, popor al lui Israel cel după trup, iată pe unde-Mi pasc Eu mieii, şi te chem să ţii urma oilor Mele şi voiesc într-o zi să Mă vezi cum printre crini şi trandafiri îmi pasc turma Mea cea mică, şi tu nu ştii că fericiţi sunt cei mici care stau mieluţi sub toiagul Meu de Păstor, ca Eu să-i pot păstori şi să le fiu învăţător şi Domn şi să aibă Tată cei mici. Amin. îţi spun şi ţie că cine are de tată pe Avraam, are şi pe Dumnezeu de tată, nu numai pe Avraam, căci cel ce crede ca Avraam, acela este cel ce crede în Mine, şi nu este altfel cel ce crede că are de tată pe Avraam. Amin.

– O, Doamne, suntem uceniţele învierii Tale. îl chemăm pe Israel, din a cărui seminţie ne tragem, să creadă în învierea Ta cea de a treia zi dintre morţi. Noi suntem martori credincioşi şi Te iubim de Mire al nostru şi venim cu Tine în suite şi alaiuri cereşti la nunta Ta, la petrecerea Ta cu mireasa Ta din români. Pace Ţie! Bucură-Te că ne ai uceniţe şi muceniţe mărturisitoare! Pace Ţie, Celui înviat a treia zi din mormânt, căci noi Te căutam ca pe Cel viu între cei morţi şi nu de altceva Te căutam. Noi ştiam că eşti viu şi că ai murit pentru trei zile ca să înviezi. Pace Ţie, Doamne! Pace poporului Tău cel cu nume nou de nou Ierusalim în români, ţara în care Tu Ţi-ai întins masa şi larma nunţii! Pace Ţie în mijlocul neamului român, neam nou ales ca să fie poporul cel ales la sfârşit, Israel român să fie, popor român, agonisit de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– Pace vouă, uceniţelor! Suntem cei vii şi chemăm morţii la înviere şi le vom deschide ochii şi ei vor învia. Amin.

Şi acum, Ierusalime, popor al cuvântului Meu, deschide guriţa şi mărturiseşte pe Domnul Dumnezeul tău, Iisus Hristos, Care este viu în vecii vecilor. Mergi cu vestea cuvântului Meu între oameni şi să te vadă neamurile pământului de la margini la margini că tu eşti turma Mea cea mică, slava Mea şi pacea cerului care se odihneşte în cuvânt pe pământ. Amin.

Hristos a înviat, popor al Fiului lui Dumnezeu! Tatăl Mă priveşte în mijlocul tău. Pace ţie! Pace sfinţilor Mei care vin cu Mine la tine ca să fac cu ei şi cu tine pe pământ cerul cel nou şi pământul cel nou; Eu şi cu poporul cuvântului Meu pe pământ între oameni. Amin, amin, amin.