În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, bat la porţile cuvântului Meu dintre cer şi pământ. Bat şi Mi se deschide şi intru şi îmi păstoresc poporul. Amin, amin, amin.

Poporul Meu, dacă Eu, Domnul, n-aş fi cuvânt peste tine, tu n-ai mai fi, că e vremea grea, fiule; e lungă şi e grea cât şapte mii de ani, şi aşa apasă ea peste tine. Sunt şapte mii de ani de păcate peste pământ şi peste cer, Ierusalime al venirii Mele cuvânt pe pământ. E cerul îndurerat de atâta timp, iar Eu te-am strâns pe tine din lume ca să fii al Meu şi să-Mi vărs în tine durerea Mea cea de la om. Tu când Mă vezi atât de îndurerat nu Mă lăsa aşa. Îmbogăţeşte-te de duhul mângâierii pe care-l las atât de mult peste tine şi dă-Mi să beau din el, din mâna şi din gura ta, din mijlocul tău, Ierusalime de acum. O, Eu nu-l mai pot trage pe om la dragostea Mea. O, nu mai poate omul trage după mângâierea Mea, fiindcă o are pe a lui de pe pământ. Îşi are omul viaţa lui, nu pe a Mea, poporul Meu. Nici o grijă nu trebuia să aibă el decât de viaţa Mea din el şi de tot ce i-am dat Eu pentru viaţa lui în viaţa Mea cu el. El însă n-a făcut aşa, şi Mă doare de şapte veacuri durerea asta, iar Eu te-am strâns pe tine din lume şi te-am făcut cu cuvântul acesta şi te-am numit al Meu, Ierusalime, şi îmi aşez durerea Mea înaintea ta ca să Mă mângâi tu de ea. Stau în faţa ta în mare taină şi Mă fac cuvânt de durere şi vreau, poporul Meu, să porţi durerea Mea, căci omul cel fără de durere se pierde şi se tot pierde de şapte mii de ani. Nu vrea să ştie omul dulceaţa şi mângâierea şi viaţa care vine de la durerea Mea în el.

O, ce bine este când omul se leapădă de sine şi vine după Mine ca să poarte el durerea Mea, că Eu milă voiesc, nu jertfă. L-aş lua pe om să-l pun pe rana Mea, dar greu mai fac Eu din el alifie pentru durerea Mea. Greu de tot îl mai dezbar Eu pe om de durerile lui, de dorurile lui, de viaţa lui, iar duhul cel potrivnic dă să clatine mereu calea Mea spre om.

De aproape cincizeci de ani Mă presar din nou cu vestea împărăţiei cerurilor pe pământ, şi nu crede omul că acest cuvânt este a doua Mea venire de lângă Tatăl. Nu ştie şi nu vrea omul să ştie să citească în Scripturile în care Eu M-am scris cu cuvântul gurii Mele spunând despre venirea Mea cea de acum. Eu am spus ucenicilor Mei care M-au întrebat despre venirea Mea care aşează la loc împărăţia Mea: «Învăţaţi de la smochin pilda. Când mlădiţa lui se frăgezeşte, când veţi vedea aceasta, să ştiţi că Domnul este la uşi». Amin, amin, amin.

Vin pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Am cu Mine sfinţii şi îngerii şi toate puterile cereşti şi îmi întăresc cărarea ca să Mă ţină pe ea. Am cu Mine între sfinţii venirii Mele pe cei trei arhierei, Vasile, Grigorie şi Ioan. Ei cât au stat cu trupul pe pământ au lăsat viaţa lor şi au luat-o pe a Mea, şi Mă mângâiau cu viaţa lor în viaţa Mea, iar Eu i-am hărăzit pe ei să lucreze de lângă Mine, din cer, ungerea Mea cea de la sfârşit de timp peste fiii cei unşi prin care Eu, Domnul, Mi-am înnoit smochinul, căci am spus acum două mii de ani: «Când mlădiţa smochinului se frăgezeşte şi odrăsleşte, să ştiţi că Domnul este la uşi». Amin, amin, amin.

– Binecuvintează, Doamne, Arhiereule al Tatălui, Fiu iubit, copil ascultător de Tatăl, binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi! Amin, amin, amin.

– Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt vă binecuvintează pe voi, cei ce aveţi ungerea arhierească cea pentru sfârşit de timp, peste fiii lui Dumnezeu cei aşteptaţi de toată făptura care suspină după răscumpărare aşteptându-i pe ei. Amin.

– O, noi suntem mângâierea Ta, Doamne, Mielule rănit de dor. Lucrul mâinilor Tale, omul, pe acesta îl cauţi Tu de când l-ai pierdut pe el şi până la Ierusalimul Tău cel de azi al venirii Tale, Doamne îndurerat. Pe vremea când noi eram pe pământ ne-a pătruns durerea Ta şi dorul Tău după om şi am stat în faţa Ta lucrători şi mângâietori pentru Tine, şi îl îmbiam pe om să se apropie şi să Te asculte omul şi să se facă fiu al Tău şi slujitor al Tău pentru lucrarea de întoarcere a omului spre Tine. Te arde dorul după om, şi omul este rece la durerea Ta, şi omul nu Te mângâie şi nu caută după mângâierea Ta, că o are pe a lui de pe pământ. Dar ce va zice omul când va vedea strălucind împărăţia Ta în mijlocul pământului spre mângâierea celor ce stăruiesc în ea în mijlocul neamurilor de pe pământ?

Se împlinesc Scripturile venirii Tale şi nu ştie nimeni să le vadă. Nu mai deschide nimeni Scriptura cea pentru venirea Ta şi cărţile proorocilor cei de dinaintea Ta pe pământ, şi în care scrie despre venirea Ta de azi, despre vremea de azi şi despre lucrul Tău din zilele venirii Tale. îţi închide omul uşa în faţă, că zice că Tu ai spus că nu ştie nimeni când vei veni; nimeni, decât Tatăl.

– O clipă, Eu, Tatăl, voiesc să grăiesc de lângă Tine şi de lângă sfinţii Tăi care grăiesc azi poporului Tău de la venirea Ta, Fiule, Care vii venind.

Eu, Tatăl Savaot, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, L-am mărturisit pe Fiul Meu la Iordan, şi apoi L-am dat oamenilor, şi El era împărăţia cerurilor, căci toţi şi toate trăiesc în El. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, o clipă grăiesc, şi le spun la toţi cei care se acoperă cu Scriptura Fiului Meu care zice prin ea că nu ştie nimeni ziua venirii Fiului Meu, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Eu, Tatăl, grăiesc şi le spun aşa la aceştia: dacă nu ştie nimeni, nici îngerii, nici Fiul Tatălui, voi de unde ştiţi să nu aşteptaţi venirea Fiului Meu şi să nu auziţi că vine? V-a spus El că nu vine? V-a spus El? Ba nu v-a spus. El v-a spus să privegheaţi, că nu ştiţi când El va veni. V-a spus să privegheaţi pentru venirea Lui. Şi acum vă întreb: dacă voi rostiţi această Scriptură, că nu ştie nici Fiul când vine, aţi ascultat voi de El dacă v-a spus să privegheaţi pentru venirea Lui? Răspundeţi! Şi veţi răspunde când nu vă veţi aştepta, precum este scris despre cei ce nu veghează pentru venirea Fiului Meu, Care, iată-L cum vine pentru cei ce priveghează pentru venirea Mirelui! Iată-L! Acesta este, şi Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în cartea lui Ioan cel iubit despre numele Fiului Meu la sfârşit de timp, şi Căruia cei ce-L primesc cuvânt peste ei îi zic Lui: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, rostesc după două mii de ani de la mărturisirea Mea pentru Fiul Meu la Iordan, rostesc din mijlocul poporului Meu de azi, din români, şi zic: aceasta este venirea Fiului Omului, venirea Mirelui la mireasă şi, precum se arată fulgerul care taie cu lumina lui văzduhul de la răsărit şi până la apus într-o clipeală de ochi, iată venirea Lui cu putere şi cu slavă multă făcându-Se râu de cuvânt peste pământ, cuvântul vieţii veşnice, râul vieţii din care beau cei însetaţi după El. Aceasta este venirea Fiului Meu, Fiul Omului, Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Care aşează la loc împărăţia lui Israel, împărăţia lui Dumnezeu, omul cel nou, cer nou şi pământ nou, facere din nou, naşterea din nou a lumii, care s-a făcut prin cuvânt la început precum şi la sfârşit. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, am grăit şi am mărturisit pentru cei ce vor să audă, şi de la Tatăl să ştie, iar Fiul Meu este în Mine, şi Eu în El când grăiesc şi când El grăieşte. Amin, amin, amin.

– O, Tată Savaot, al Fiului Tău şi al nostru şi al celor ce sunt ai Lui pe pământ acum, la sfârşit de timp! Nu ştiu oamenii de pe pământ şi nici apostolii care se zic pe ei înşişi că sunt ucenici ai Fiului Tău, nu ştiu aceştia nici să creadă, dară să mai aştepte pe Fiul Tău şi tot ce este scris în Scripturile venirii Lui! Noi ştim ce le urmează celor ce cred în Fiul Tău. Ştim că urmarea cea mai mare este credinţa în El şi în venirea Lui şi în lucrarea Lui cea de şapte mii de ani peste om. Dar noi, sfinţii Tăi, am vrut să credem, şi am crezut şi am văzut şi am mărturisit. Amin. Nimeni nu crede în Dumnezeu decât după ce El trece lăsând semnele Lui în urma Lui. Nimeni nu crede în sfinţi decât după ce ei trec lăsând semnele lor şi ale credinţei lor în urma lor. Dar împărăţia Fiului Tău, care este acum pe pământul român, va fi pe veci de veci, căci este scris în Scripturile Duhului Sfânt aceasta ce mărturisim noi acum, şi «Toate neamurile de pe pământ îi vor sluji Lui». Amin, amin, amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, o, fiilor care deschideţi Domnului! Luaţi Scriptura proorocului Daniel şi scrieţi din ea proorocia venirii Fiului Omului, şi apoi vom merge cu cuvântul înainte şi vom lucra sărbătoarea de azi cu cerul tot între voi. Amin.

«Am privit în vedenia de noapte, şi iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului, şi El a înaintat până la Cel vechi de zile. Şi a fost dus în faţa Lui, şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată». Amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, feriţi-vă de aluatul fariseilor, că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic care să nu se cunoască. Scris este: «Oricine va mărturisi pentru Domnul înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Domnul înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu». Amin. Mărturisiţi această venire a Domnului şi daţi de ştire de la margini la margini venirea Lui, că noi, sfinţii, în mii de mii pornim spre voi la cuvântul Domnului, cu ajutor pentru voi şi pentru Domnul cu voi, că vine Domnul la voi cu toată descoperirea tainelor cele în Scripturi tăinuite, că a venit vremea să vadă cei ce nu văd, spre judecata necredinţei lor, şi să se roage Fiului lui Dumnezeu să ajute necredinţei lor, să le adauge credinţă precum le adăuga celor aleşi ai Lui ucenici, şi cu care El a petrecut pe pământ lăsându-le lor Evanghelia Lui.

Ridicăm mâinile în chip de binecuvântare arhierească şi rostim aşa: în numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Întărim ungerea din mijlocul tău, Ierusalime român, cu întreită binecuvântare, iar fiii cei unşi cu ungere de arhierei aşa să lucreze peste tine, după cum au ungerea, că e vremea să se trezească din moarte făptura care aşteaptă sub piatra vremii de şapte mii de ani suspinând după viaţă fără de moarte, Ierusalime.

Deschide mâna, Doamne, şi dă-le lor. Aşează-Te cu slava Ta peste ei, că e vremea să Te slăveşti descoperit peste ei. Învaţă-i împărăţia Ta şi le dă puteri prin vremea cea grea şi le dă iubire fără de hotar, ca să Te iubească ei atât cât Tu i-ai iubit, şi viaţa lor să Ţi-o dea ca să faci din ea pildă vie, om după chipul şi asemănarea Ta, şi să vadă neamurile pământului că Tu ai împărăţie pe pământ şi stăpâneşti în mijlocul ei şi cârmuieşti noroadele cu cuvântul Tău până ce le vei trage la Tatăl, că durerea Ta după om e durere mare cum nu e pe pământ, iar suspinul Tău aprinde duhul sfinţilor şi vin sfinţii cu Tine pe pământ în cuvânt şi mărturisesc sfinţii cerului lucrarea cuvântului Tău de acum şi de atunci, şi care va să fie curând, curând cu toate împlinirile ei pe pământ.

Noi, cei trei arhierei ai Tăi, Doamne, cerem Ţie: caută din cer şi vezi şi cercetează pe poporul Tău cel de azi şi dă-i din cer. Cercetează via aceasta pe care ai sădit-o Tu, şi o desăvârşeşte pe ea spre lauda Ta, spre lauda măririi sfinţilor, Doamne. Plângem cu Tine după om. Suspinul Tău este în suspinul nostru, şi toţi sfinţii Tăi aşteaptă toată slava Ta pe pământ lângă poporul Tău cel atât de păzit de paza Ta cerească, Doamne al sfinţilor. Slavă de la oameni nu primeşti, dar slavă de la poporul Tău primeşti, ca şi de la sfinţii Tăi, Doamne, că ei poartă în ei dragostea Ta. Ruga noastră cea pentru mângâierea Ta este ca Tu să dai mereu poporului Tău dragostea Ta, căci vai omului care are în el dragostea lui, şi în care Tu nu poţi încăpea, fiindcă Tu eşti curat cum e cerul, şi plămădit în trup fecioresc şi neatins de păcat, ca să poată şi omul după ce Tu Te-ai făcut Om, şi ca să poţi veni după om şi să-i arăţi lui dragostea Ta.

Dă-le fiilor Tăi pâine, că sunt săraci, Doamne. Dă-le lor tot ajutorul pentru planul Tău cu ei. Stăm cu mâinile ridicate înaintea Ta, că suntem vii şi umblăm pe pământ ca şi Tine, şi Te rugăm din ei: dă-le lor împărăţia Ta mereu în ei, şi paza împărăţiei Tale în ei, şi lucrarea ei în ei, Doamne, Cel ce eşti viu în vecii vecilor! Acum le dăm binecuvântare arhierească de lângă Tine peste masa cea de praznic pe care ei ne-au pus-o spre pomenirea noastră lângă ei. Iar Tu îmbrăţişează-i în cuvânt şi învaţă-i fără de sfârşit şi ţine-i în duhul treziei sfinte de-a pururi, şi umple-i pe ei de iubirea slavei Tale în ei, Doamne. Amin, amin, amin.

– Te aşteaptă sfinţii să fii biruitor cu numele Meu însemnat pe fruntea ta, poporul Meu. Eu ţi-am spus să mergi cu călăuză, şi altfel să nu te încumeţi să mergi nici pe lumină, nici pe întuneric. Eu, Domnul Dumnezeul tău, Mă uit mereu în mijlocul tău, de la mijloc şi din părţi, şi Mă uit în fiii tăi, Ierusalime, ca să le privesc mintea şi inima peste care vreau să lucrez har din cer, iubire din Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, şi totul să se facă arătat înaintea oamenilor. Amin.

O, fiilor ai poporului Meu, voi mici să nu fiţi decât la rău, dar la bine şi la slava Mea cu voi să fiţi mari, fiilor. Fiţi desăvârşiţi cu duhul, căci duhul desăvârşeşte trupul. Mereu, mereu vă învăţ tainele vieţii şi puterea ei. Nu fiţi plăpânzi pentru puterea vieţii Mele în voi. Nu căutaţi să aveţi inimă fără Domnul în ea. Nu căutaţi inimă fără veghe, fără vlagă. Căutaţi să aveţi inima fierbinte în Duhul Sfânt, că duhul rău stă faţă în faţă cu voi, şi aveţi de la Mine învăţătură cum să staţi în război cu duhul rău, care are mare, mare răutate pe voi. Dar cel ce stă cu Mine în el, nu este robit de duhul rău cu nici un chip. Amin. Ascultă de Mine, şi ascultă de călăuza cea pusă de Mine peste tine, căci cei ce-Mi sunt Mie călăuză peste tine au de la Mine înţelepciunea cea pentru paza ta şi pentru biruinţa ta prin ascultarea ta de Dumnezeu cu duhul, cu sufletul şi cu trupul tău, poporul Meu. Să te scoli de dimineaţă şi să spui rugându-te Mie cu tot cugetul tău spre Mine şi în Mine: „Doamne, luminează-mi mintea şi deschide-mi inima, iar buzele mele să rostească laudă Ţie, că Tu fără de veste vii, şi faptele fiecăruia le ştii”. Aşa să trăieşti tu, poporul Meu, căci viaţa este numai cea întru Mine, şi numai cu ea se biruieşte moartea cea care-l face pe om să se despartă de Dumnezeu. De nimic şi de nimeni să nu-ţi legi inima şi viaţa şi simţirea decât de Mine, fiule poporul Meu, că iată cum te învăţ Eu libertatea ta întru Mine şi robia ta cu Mine, căci cine nu este rob supus Mie, acela nu poate fi liber întru Mine. Mi-e milă de om când Eu te învăţ pe tine aşa. Nu numai de tine îmi este milă când Eu te învăţ, Ierusalime. Grijile cele pentru viaţa ta şi pentru inima ta şi pentru căldura din ea să Mi le închini Mie, că Eu sunt Cel ce sunt, şi pe Mine să Mă alegi mereu pentru tine şi să stai sub învăţător, fiule. învăţătorul te priveşte şi de aproape, şi de departe, că are Duhul Meu dat lui pentru paza ta, Ierusalime.

O, fă-te tu slavă a lui Dumnezeu pe pământ, slavă mare, că se uită cerul la tine să ia bucuria duhului tău întru Duhul Meu şi să mănânce sfinţii hrană de Duh Sfânt de la masa ta cu Mine, de la masa Mea cu tine, poporul Meu. Vezi tu cât de dulce te învăţ Eu? Te învăţ să fii, te învăţ să ştii, te învăţ să poţi prin multă, multă iubire de Dumnezeu, Ierusalime, şi apoi Eu Mă uit cu dor la tine ca să văd cum Mă asculţi. Amin.

Să ştii, poporul Meu, că prin bucurii nu poţi să Mă iubeşti. Bucuria durerii după Dumnezeu, aceasta să iubeşti tu, şi învaţă taina lepădării de sine lucrând la ea şi nu numai ştiind cum este ea, că Eu plâng şi iar plâng după viaţa Mea în om şi n-am cu cine să-Mi port durerea inimii, poporul Meu. Fiii care-Mi sunt porţi spre tine îmi sunt plăpânzi, iar dacă ei n-au lucru cu rod peste tine, sunt şi mai plăpânzi, şi plâng de la mijloc în duhul lor copiii care atât de mult tânjesc după slava Mea cu ei pentru odihna lor în Mine, şi a Mea în ei.

O, Ierusalime, întăreşte-ţi dorul şi trăirea Mea în tine şi stai de veghe lucrând, că e tare, tare greu pe pământ, şi tu nu ştii cât luptă cerul pentru viaţa ta, pentru împărăţia Mea cu tine, Israele de azi. Te-am învăţat să stai cu inima afară şi nu în piept, şi mare este aceasta ce te-am învăţat Eu. Şi dacă te-am învăţat aşa, împlinesc Eu aceasta atât cât tu nu ştii şi nu simţi, şi nu atât cât faci tu aceasta. Eu am putere prin cuvântul cel rostit, şi apoi pot să-l împlinesc.

Amin, amin zic vouă: fericit este cel ce nu se sminteşte întru Mine. Acest cuvânt să-l ceri de la învăţătorii tăi, să-l ceri cu toată inima şi cu tot cugetul tău şi să-l faci împlinire, ca şi tu, la rândul tău, să faci să nu se smintească nimeni întru tine şi de la tine, poporul Meu, ca să fii tu Evanghelie vie a celor ce caută liman la tine pentru slava Mea din mijlocul tău.

Amin, amin zic ţie, Ierusalime: fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia văd pe Dumnezeu. Şi iarăşi zic: fericiţi cei săraci cu duhul, că aceia sunt fiii lui Dumnezeu, şi toate popoarele îi vor numi pe ei aşa, căci rodul acestei fericiri îl voi pune Eu în ei. Amin.

Nu fiţi fără de cuvântul Meu între voi, căci scris este în cărţile apostolilor: «Cuvântul lui Dumnezeu să prisosească cu multul între voi». Nu fiţi fără de mulţumire, ca să nu cârtiţi sub nici un greu, fiilor. Fiţi cu inima curată, fiţi săraci cu duhul, ca să poată Domnul sta în voi cu pacea venirii Lui. Primiţi-Mă cu pacea din voi, cu dorul din voi, cu multul Meu din voi, şi aşa să petrecem unii cu alţii, şi nu vă uitaţi pe fereastră, ci numai în casă, fiilor, având grijă de ea şi de Mine, Stăpânul şi Mirele vostru. Aveţi grijă mare să fiu Eu mereu, mereu între voi. Cereţi Duh Sfânt şi luaţi şi purtaţi şi petreceţi întru El cu inima şi cu limba, şi fiţi limbi de Duh Sfânt, căci fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el întocmai, fiilor învăţaţi de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Şi după ce veţi petrece sărbătoarea de azi, Eu, Domnul, Mă voi apropia iar cu cuvântul, ca să vă dau vouă, fiilor unşi, povaţă pentru cele ce avem de împlinit acum. Amin, amin, amin.

 

***

 

Eu vă dau, copiii Mei, o lucrare mare de lucrat. Ridic cu voi mai presus de pământ locurile Mele cu voi. Însemnăm noul nume al cetăţii cea cu porţi tari, şi numele ei va fi ca în Scripturile veacului ce va să fie: Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, iar temelia ei va fi Sfânta Virginia, aşa cum este ea din anul când am întemeiat din nou Ierusalimul, anul 1955, şi apoi, iarăşi, anul 1995 când iar l-am scris rezidit din nou pe aceeaşi piatră.

Mergeţi cu binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh şi împliniţi acum numele cel sfânt al cetăţii, şi apoi vrednici să fiţi de numele ei, iar numele ei vrednic să fie de voi, de voi şi de tot poporul cel sfinţit, că vreau să am popor sfânt după cum i se rosteşte numele în ceruri de către sfinţi şi îngeri. Amin. Daţi-vă Domnului, şi aşa să staţi. Fiţi dreapta Mea pe pământ, după cum vă este ungerea, fiilor, şi întăriţi-Mă peste voi ca să vă ocrotesc cu multă putere pe voi şi pământul de sub voi. Şi vă voi da poveţe noi, şi ale căror împliniri, Eu, Domnul, le aştept de la voi apoi de-a pururi, fiilor. Amin, amin, amin.