Vă cuprind în cuvânt, copii care Mă primiţi când vin, iar cuvântul, Eu sunt. Prin toate câte sunt vă prind şi vă cuprind în Duhul Sfânt şi Îmi deschid izvorul cuvântului Meu şi le dau să bea din el, că Mi-aţi adunat oi la izvor, şi cât aş vrea să se facă oi şi să se prindă păşunea Mea şi gustul ei de cei ce iau din Mine, de cei ce-Mi aud dorul Meu după om! Amin.

E sărbătoare de Duh Sfânt pe pământul Meu cu voi. E sărbătoare din cer peste sătuţul cuvântului Meu, în care Eu Îmi am sălaş cu ieslea Mea de coborâre de lângă Tatăl. Sunt zilele venirii Fiului Omului. E vremea acestei Scripturi de la sfârşit de timp, iar Eu cu glas duios, ca de pe cruce, îl chem pe om spre venirea Mea. Amin.

Fie-ţi milă de Dumnezeu, omule! Fie-vă milă de Cel ce a făcut cerul şi pământul şi duceţi vestea venirii Lui şi beţi din izvorul Lui. Beţi şi înviaţi! V-am adunat la izvor şi vă dau din el. Eu sunt. Tatăl Savaot Mă mângâie şi Îmi spune:

– Bucură-Te, Fiul Meu Cel preaiubit, întru Care Eu, Tatăl, am binevoit la început şi la sfârşit de timp! Şterge-Ţi lacrima care plânge după om de şapte mii de ani, că Tu eşti Mire, Fiule scump, iar Mirele Se bucură. Bucură-Te cu mireasa Ta şi bucură-Te cu nuntaşii şi hai să-l hrănim pe om din izvorul vieţii! Amin, amin, amin.

– Eu, Tată, Mă zbat din greu cu venirea Mea, că am popor micuţ şi puţinel şi ostenit de truda cea pentru venirea Mea şi pentru lucrul ei peste pământ. Eu, Tată, Mi-am aşezat poporul să-Mi aştearnă ca să cinez cină de cuvânt cu omul, să-i fac să se aşeze pe cei ce se adună la izvor. Amin.

Acum, în glas de sărbătoare de Rusalii vă spun celor ce auziţi: Luaţi Duh Sfânt! Luaţi Duh Sfânt! Luaţi! Luaţi, să fiu un duh cu voi, iar voi, un duh cu Mine, că nu e iubire mai mare pe pământ ca faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om. Precum un grădinar harnic pune apă la rădăcina pomilor lui, aşa şi Eu vă dau să beţi şi să aduceţi rod, căci pomul care nu face rod se taie şi se aruncă în foc nestins. Amin.

Gustă din plin cetele de sfinţi şi de îngeri din bucuria sărbătorii Mele cu tine şi cu cei strânşi pe lângă tine, poporul Meu Ierusalim din români. Gustă cei din cerul cel nevăzut din masa Mea cu tine. Nu văd şi nu ştiu cei adunaţi la izvor că stă la masă cu ei aici cerul cel nevăzut, în grădina cea pregătită de Mine ca să Mă întâlnesc cu omul şi ca să-i dau din viaţa Mea, şi să aibă viaţă omul, precum Eu am. Amin.

Sunt Fiul Tatălui Savaot şi am pe braţe ţara veşniciei, ca s-o dau omului, că Eu o iau şi o plămădesc ca să iasă din ea fii ai lui Dumnezeu prin puterea cuvântului Meu care naşte din el pe tot omul care vine după Mine. Iar Eu am spus: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie». Amin.

Vino după Mine, omule, nu după tine! După tine vin Eu, ca să te îmbiu să Mă urmezi aşa cum Eu urmez pe Tatăl în cer şi pe pământ. Cel ce este fiu ascultă pe Tatăl, şi aceasta înseamnă fiu al lui Dumnezeu. Eram cu fiii lui Iosif teslarul când am început să-Mi strâng pe ucenici, şi apoi i-am făcut să Mă asculte şi să Mă urmeze pe pământ. Mergeam apoi din loc în loc cu ei, în Ierusalim, în Galileea şi în Samaria, şi lucram de lângă ei lucrarea Tatălui, Care M-a trimis. Eram trimisul Tatălui, precum şi astăzi sunt. Cuvântam cuvânt cu putere peste om, precum şi azi lucrez, iar Tatăl este în Mine, precum şi atunci era, căci El a fost şi este şi va fi, precum şi Eu sunt. Amin.

Tatăl este, şi Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, şi voiesc să fie şi omul, nu numai Dumnezeu să fie. E mare cuvântul Meu prin care spun să fie omul. Eu de aceea cobor din Tatăl şi îţi dau din viaţa Mea şi din suflarea ei care se face cuvânt din Mine, omule dorit de Dumnezeu. Îţi dau ca să fii, precum Dumnezeu este. Amin. «Eu sunt Cel ce sunt», aşa i-am spus lui Moise când el M-a întrebat ce să-i spună lui Israel dacă Eu îl trimit după el în Egipt ca să-l scoată din robie şi să-i dea ţara Canaanului, pământul făgăduinţei, cu lapte şi cu miere în el. I-am spus să-i spună lui Israel că Eu sunt Cel ce sunt. I-am dat apoi putere să Mă arate pe Mine cu putere în el şi în cuvântul lui, şi a făcut el semne mari în mijlocul poporului Meu cel de atunci, şi numai aşa l-a primit pe el Israel ca trimis al Meu ca să-l scoată din Egipt şi să-i dau ţara făgăduită părinţilor lui, Avraam, Isaac şi Iacov.

Eu sunt Cel ce sunt, şi voiesc să fie şi omul, şi să aduc apoi cerul pe pământ, căci cerul înseamnă Dumnezeu şi sfinţii Lui şi îngerii Lui care Îl slujesc pe El. Amin. Cuvântul Meu este Duhul Sfânt. Luaţi din El şi fiţi un duh cu Duhul Sfânt, că e sărbătoare de Rusalii în cer şi pe pământ. Pe vânt vine cuvântul Meu pe pământ. Pe vânt vine Duhul Sfânt pe pământ. Amin. În ziua ce a trecut a sărbătorii din grădina întâlnirii, a vorbit vântul şi v-a spus că vine Duhul Sfânt peste voi. A spălat pământul apa de sus, şi apa a spus că vine Duhul Sfânt peste voi. Au vorbit stihiile bucurându-se cu multul de sărbătoarea Mea cu voi şi cu cei adunaţi la izvorul Meu dintre voi, copii ai Ierusalimului român. O, aşa a fost şi în ziua când Eu, Domnul, Cel înviat şi înălţat la Tatăl, am lăsat în chip văzut pe Duhul Sfânt peste ucenici, dându-le limbi pentru neamurile oamenilor şi ale tuturor celor ce sunt cu suflet viu între cer şi pământ. S-a făcut vuiet de vânt, şi grăia vântul cu vuietul lui, cu glasul lui, şi apoi limbi de foc şi-au făcut venirea peste ucenicii Mei, şi au vorbit ei apoi peste cei adunaţi la Ierusalim dintre toate neamurile de pe pământ, şi toţi aceştia erau uimiţi şi nu se dumireau, şi îşi ziceau unii altora: «Ce va să fie aceasta?». Iar Petru le-a zis tuturor: «Luaţi în urechi cuvintele mele, că aceasta ce auziţi este ceea ce s-a spus prin prooroci cum că în zilele din urmă, zice Domnul, voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul, şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui». Şi apoi, iarăşi le-a zis: «Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, şi apoi veţi primi darul Duhului Sfânt».

O, iată cum se zideşte biserica Mea. Ea aşa se zideşte şi nu cum o zideşte omul care se face pe sine slujitor peste biserică. Biserică înseamnă minune de Duh Sfânt, aşa precum acum două mii de ani, după ce le-am dat ucenicilor Mei pe Duhul Sfânt în limbi de foc peste ei, tot sufletul era cuprins de teamă, că se făceau semne mari şi minuni în Ierusalim, şi frica de Dumnezeu îi stăpânea pe toţi, şi toţi cei care credeau erau laolaltă şi aveau totul de obşte şi îşi dădeau averile împărţindu-le după cum avea nevoie fiecare, şi apoi toţi laolaltă într-un cuget frângeau pâinea în casă şi se hrăneau cu toţii întru bucuria şi întru curăţia inimii, lăudând pe Dumnezeu şi harul Său coborât peste popor, iar biserica creştea adăugându-şi zilnic pe cei ce se mântuiau. Amin.

Duhul Sfânt este în cuvântul Meu. Vi-L împart şi vă spun aşa cum ucenicul Meu Petru a spus celor ce îl întrebau ce să facă. Şi vă spun: pocăiţi-vă în numele Meu spre iertarea păcatelor voastre, şi apoi luaţi Duh Sfânt! Luaţi, căci Duhul Sfânt este cuvântul care curge din gura Mea peste pământ, cu putere şi cu slavă multă, că minunat este el şi dulce este pentru cei ce se mântuiesc prin el. Daţi inimile voastre lui Dumnezeu ca să vi le facă locaşuri cereşti, locaşuri ale Duhului Sfânt, căci cine este viu nu mai este mort, ci este Duh Sfânt, duh dătător de viaţă, trup îndumnezeit, din care curge mirul Duhului Sfânt, precum din Mine curge el. Amin.

O, adevărată este vorba care spune „Morţii cu morţii şi viii cu viii“! Cine poate să împlinească aceasta, acela îi va căuta pe cei vii, căci va înţelege ce înseamnă duhul lumii şi ce înseamnă Duhul lui Dumnezeu în om, şi va alege viaţa, şi va alege izvorul Duhului Sfânt, care nu se învaţă şi nu se ia din cărţi şi din oamenii învăţaţi şi şcoliţi pe pământ, ci se ia din cer, şi se ia din Dumnezeu şi din cei ce seamănă cu Dumnezeu în cugetul, în inima, în iubirea, în sufletul şi în trupul lor. Amin.

Mă mângâi când vă grăiesc. Duhul Sfânt Mângâietorul Se mângâie cu voi, cei ce aţi venit cu adevărat la izvorul Meu de cuvânt. Se mângâie Tatăl cu Mine când Mă vede cu mireasa Mea cea din români, cu poporul Meu mireasă, care trudeşte în duh de nuntă cerească pentru zile de Duh Sfânt pe pământ, căci Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt voieşte să Se lase cu tot cerul descoperit pe pământ, iar cele ce sunt şi nu se văd, să se vadă. Amin. Mi-e dor să-i deschid ochii omului. Mi-e dor să-i iau tina de pe ochi şi să vadă omul pe Dumnezeu şi să se pocăiască spre iertarea păcatelor, şi apoi să ia pe Duhul Sfânt şi să-L arate viu în el. Amin.

Îi mângâi cu cuvântul Meu cel mângâios pe cei ce au venit din cele patru zări să sufle din duhul lor duhul dragostei lor pentru acest petecuţ de pământ sfânt, peste care Eu stau şi cuvintez peste om. Îmi desfac braţele şi îi cuprind în taina cuvântului cu care-i îmbrăţişez, şi le spun: luaţi Duh Sfânt, şi El să vă fie suflarea gurii voastre şi să lăudaţi pe Domnul cu inima şi cu dragostea şi cu gura şi cu strune şi cu organe şi cu chimvale răsunătoare, şi lăudaţi pe Domnul în psaltire şi în alăute, că sfânt este numele Lui pe care-l poartă toţi cei care Îl iubesc pe El întru bucurie şi întru curăţia inimii, lăudând pe Dumnezeu şi harul Său coborât peste om. O, aşa se zideşte biserica, şi un singur Ziditor are ea, pe Duhul Sfânt, Care lucrează ca Dumnezeu, căci biserica înseamnă minune de Duh Sfânt pe pământ. Amin.

O, Îmi spun durerea şi rana pe care o am de două mii de ani de la cei ce fără de chemare, fără de viaţă sfântă se aşează slujitori bisericeşti peste noroade, iar Eu, Domnul, nu mai sunt urmat de cei ce-şi zic creştini. Am spus în acest cuvânt ce înseamnă biserică a Mea, ca să îndemn la pocăinţă întru iertarea păcatelor şi la Duh Sfânt prin sfinţenie, că Mi se adânceşte rana şi Mă doare adânc durerea de la fărădelegea care se ascunde cu faptele ei sub faţa de biserică a Mea.

O, omule care ai pierdut de şapte mii de ani cerul! Învaţă de la Mine cum să Mă cunoşti, cum să-L cunoşti pe Dumnezeu pe pământ. Eu sunt acest cuvânt prin care te îndemn. Învaţă, omule, şi intră sub mantia Mea, intră sub călăuză şi caută după ea, caută după cuvântul Meu care vine acum din cer pe pământ ca să-l călăuzească pe om, căci omul este fără de călăuză pe pământ. Nu poate un om păcătos să judece faptele celor ce păcătuiesc. Eu sunt Omul Cel fără de păcat, sunt Fiul Omului, şi am venit de la Tatăl a doua oară pe pământ, ca să-l îndemn pe om la mântuire. Amin.

Vai celor fără de călăuză, căci călăuză înseamnă Duhul Sfânt, şi numai cei sfinţi pe pământ Îl dobândesc pe El. Amin. Când Mi-am ales acum două mii de ani ucenicii, i-am curăţit de toate păcatele lor, şi apoi Mi-am dat viaţa pentru viaţa lor cu Mine, şi apoi M-am dus la Tatăl şi le-am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul, pentru că ei erau sfinţii Mei pe pământ. Aşa Mi-am pregătit Eu şi azi pe poporul Meu de ucenici din români, şi i-am curăţit de toate păcatele, şi i-am sfinţit apoi prin Trupul şi Sângele Meu, dat de Mine lor în dar prin harul Meu cel coborât din cer peste ei la porunca Mea, şi le-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul, şi mereu li-L dau şi îi călăuzesc pe ei, că Eu n-am avut niciodată popor fără păstor, iar Păstorul poporului Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi Îmi învaţă poporul călăuzindu-l pe el între pământ şi cer. Amin.

Se întreabă mulţi din cei ce stau slujitori în numele Meu peste mulţimi: „De unde au aceştia harul şi Duhul?“. Eu sunt Cel ce le răspund: Mi-e cerul plin de sfinţi şi de îngeri, şi am lucrat mai presus de fire peste aceştia pentru cele aşezate de Mine în mijlocul lor. Am lucrat prin sfinţii cerului şi prin mijlocirea îngerului Meu şi prin mărturisirea martorului Meu din biserica lumii, pe care l-am avut lângă sânul Meu în toată vremea cât Eu, Domnul, am aşezat Ierusalimul Meu cel de azi din români, şi apoi el Mi-a fost luat de la piept de cei ce au duhul lor şi nu au pe Duhul Sfânt, Care Se descoperă celor ce iubesc pe Dumnezeu cu sfinţenie de trup şi de suflet şi de duh.

Am lucrat cu mare taină cerească prin arhierei din cer coborâţi la ei pe pământ, iar Eu, Domnul, Arhiereul Tatălui Savaot, Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, Eu am fost Cel ce i-am aşezat pe ei, aşa cum pe Moise pe muntele Horeb l-am aşezat peste Israel, şi apoi l-am trimis pe el să-l scoată din robie pe poporul Meu. Şi precum locul în care am grăit cu Moise, când l-am umplut de har, se numea muntele lui Dumnezeu, tot aşa şi acum, locul în care Eu grăiesc peste aceştia prin care Eu lucrez cu lumina cuvântului Meu peste pământ, se numeşte muntele Domnului. Amin.

Apropie-te, omule! E Duhul Sfânt acest cuvânt, şi cu El Eu Îmi călăuzesc pe poporul Meu de azi, pe poporul cuvântului Meu, popor luat din neamul român, pentru că pământul român este cel întâi ieşit din apă la facerea cerului şi a pământului, şi pentru că lutul din care l-am zidit pe om a fost luat cu mâna Mea cea făcătoare de om din locul în care Eu în vremea aceasta Mi-am zidit din nou biserica, fiindcă am spus din vreme prin acest cuvânt proorocesc că biserica Mea cea dintâi se va zidi din nou. Cerul şi pământul trec, dar cuvântul cel ieşit din gura Mea nu trece până nu se împlineşte. Amin.

Am ieşit călăuză înaintea ta, omule fără de cărare. O, nu are cine să-ţi mai arate calea cea sfântă, nu are cine să te mai cureţe de păcate, că nu mai sunt sfinţi pe pământ care să aibă trecere la Dumnezeu pentru viaţa ta, pentru iertarea ta. Vreau să-ţi rostesc iertarea păcatelor tale prin pocăinţa ta şi vreau să te iert prin ruga şi prin stăruinţa şi jertfa cea de fiecare zi, aduse pentru tot neamul omenesc aici, în locul cel ales de Mine munte al Domnului, muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia legile vieţii şi cărarea, precum proorocii au vestit prin Scripturi lucrarea Mea de azi, cuvântul Meu şi venirea Mea călăuză peste pământ. Amin.

Laudă pe Domnul, poporule român! Ai în mijlocul tău ţarina cu comoară în ea. Vinde înţelepciunea ta şi ia-o pe a Mea, că am pus-o în mijlocul tău ca să fac din pământul tău salvarea şi cerul cel nou şi pământul cel nou acum, la facerea din nou a lumii, şi fericit este cel ce citeşte şi înţelege Scripturile venirii Mele şi cele pentru înnoirea lumii. Amin.

Pace vouă, celor ce cu adevărat v-aţi apropiat de izvor! Iar celor ce-l ispitiţi pe el şi nu primiţi pe Duhul Sfânt al cuvântului gurii Mele, vai vouă încă! Eu vă chem pe voi la viaţă. Încă puţin, şi voi străluci pe acest munte, şi lumina Mea îi va orbi pe mulţi, dar Eu vă spun că i-a şi orbit, fiindcă Eu am venit acum din nou pe pământ ca să-i fac pe cei orbi să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi. Aşa, ca şi acum două mii de ani, aşa vorbesc şi azi, căci Eu sunt Alfa şi Omega, sunt la sfârşit ca şi la început. La început a fost Cuvântul. La sfârşit, tot Cuvântul este, şi este viaţă Cuvântul, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu o cuprinde pe ea. Amin.

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Sunt Păstorul Cel tainic. Sunt Fiul Omului, Care vine. Pace vouă! Iar dacă sunteţi necredincioşi, pacea Mea să se întoarcă în Mine. Amin.

Binecuvântată este întâlnirea Mea cu omul în grădina întâlnirii, în al cărei văzduh stau sfinţii cerului şi toate puterile cereşti însoţind pe Tatăl şi pe Fiul în lucrare de Duh Sfânt peste pământ.

Pace vouă! E vremea împlinirii celei mai mari, celei mai din urmă Scripturi: Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, iar slava Mea este cuvântul. Amin, amin, amin.