Nu pot să te las fără hrană din cer, Ierusalime. Aceasta este ceea ce-ţi dă viaţă în vreme ce nimeni nu mai poate azi avea viaţă pe pământ. Viaţa înseamnă lumina oamenilor, iar lumina luminează în întuneric, dar omul cel din întuneric nu mai poate cuprinde lumina. Eu pe tine te învăţ mereu, poporul Meu. Dacă nu te-aş învăţa, tu n-ai mai avea viaţă, tu n-ai mai trăi, că n-ai avea de unde să ai viaţă, şi fericit este cel ce mănâncă din gura Mea cuvânt, căci el este cuvântul vieţii. Amin.

O, Ierusalime, întunericul nu cuprinde lumina acestui cuvânt. Hrăneşte-te mereu cu hrana aceasta şi ia-te după Mine şi stai în lumină, iar lumina ta să lumineze în întunericul cel din jurul tău, că te-am aşezat între fiii oamenilor, care stau în întunericul despărţirii de Dumnezeu, dar întunericul nu cuprinde lumina din mijlocul lui, precum orbul cel din naştere, care nu caută pentru că nu vede.

Mama Mea Fecioara se lasă cu acoperământul ei peste tine şi peste Mine, că Eu sunt cu tine în cuvânt în zi de sărbătoare pentru ea, şi sunt cu tine în imn de slavă pentru ea. Mi-e tare drag când în mijlocul tău se bucură cerul de la slava ta cea pentru el. Te-am crescut cu cuvântul, şi tu să fii mult crescut, şi să dai slavă şi cinste celor din cer, care lucrează cu Mine peste tine pentru creşterea ta, pentru ocrotirea ta, pentru îngrijirea ta. Mama Mea Fecioara culege ca pe o iubire imnul slavei ei din gura ta, că frumos este acolo unde fraţii ştiu ce înseamnă statul împreună în numele Meu, fraţii Mei pe care îi iubesc pentru iubirea lor de Dumnezeu şi de toate cele cereşti, care nu se văd, dar care sunt în Dumnezeu, şi Dumnezeu în ele cu taina Lui care se odihneşte în sfinţi. Cel mai frumos loc de pe pământ este acolo unde fraţii locuiesc împreună, curaţi la duh şi la trup şi la suflet, şi dând slavă cerului cel tainic, care îi ţine pe aceştia în taina lui, iar unde este unirea omului cu cerul în duh de mulţi fraţi în numele Meu cu trăirea lor, acolo poruncesc Eu viaţa şi binecuvântarea atât cât ei nu pricep. Amin.

O, Ierusalime, nu stau mult în cuvânt peste tine, că e greu când vin, e greu şi pentru Mine şi pentru calea pe care merg, pentru că Eu sunt Dumnezeu şi nu sunt altceva. Venirea Mea la tine este prea mare lucrare, pentru că Eu Însumi lucrez. Îmi folosesc puterea ca să vin, că dacă n-aş folosi-o, cu nici un chip Eu n-aş putea să-Mi fac venirea când vin să te hrănesc, când vin să pun masă pe pământ cu cuvântul Meu pe ea. Tu, poporul Meu, trebuie să fii mare şi mereu mare cu înţelepciunea cea de sus, mare cu iubirea inimii cu care Mă porţi. O, deschide-Mi mereu, ca să te umplu, că fără Mine tu nu poţi face nimic, fiindcă eşti cel mic de la sfârşit de timp, şi timpul apasă cum niciodată nu a apăsat peste om, şi apasă ca la sfârşit. Tu însă înteţeşte trăirea Mea în tine şi stai sub viaţă şi sub binecuvântare şi sub duhul înţelepciunii şi fereşte-Mi de dureri calea pe care vin, şi umple-Mi de pace şi de iubire Duhul Meu, că Eu mănânc din mâna ta când tu Îmi dai. Amin. Taina aceasta, a hranei lui Dumnezeu de la om, nu este pricepută decât de înţelepciunea Mea din om. În vreme de bucurie şi de durere, şi laolaltă acestea două când cei ce sunt ai Mei stau întru Mine cu duhul lor, atunci Eu stau cu Duhul Meu în ei, şi apoi le dau hrana.

Eram îndurerat când am petrecut bucuria Paştelui Meu cu ucenicii mai înainte de moartea Mea pe cruce, şi le-am spus lor: «Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti mai înainte de patima Mea. Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi, că Eu nu voi mai bea din rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele, şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în împărăţia Mea. Împăraţii păgânilor domnesc peste ei, şi cei care îi stăpânesc se numesc binefăcători, dar între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic, iar căpetenia, ca acela care slujeşte. Acum voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura, dar întristarea voastră se va preface în bucurie, şi iarăşi vă voi vedea, şi se va bucura inima voastră, şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi, căci Însuşi Tatăl vă iubeşte, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am ieşit». Amin.

O, poporul Meu, bucuria şi durerea sunt nedespărţite de tine pe calea Mea cu tine, căci Eu sunt îndurerat, dar sunt cu tine. Când i-am auzit pe ucenicii care mergeau la ţarină în Emaus, când le-am văzut tristeţea lor după Mine, M-am apropiat şi le-am zis: «De ce sunteţi trişti? Nu trebuia Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?». Le-am frânt pâinea apoi la masă binecuvântând-o, şi atunci s-au deschis ochii lor şi M-au cunoscut şi s-au bucurat, iar Eu lăsându-i în bucuria Mea M-am făcut nevăzut de ei. O, poporul Meu, bucuria şi durerea cea pentru Mine în cei ce stau împreună, curaţi la duh şi la trup şi la suflet şi la grai şi la faptă şi la credinţă şi la iubire, acolo este cel mai frumos loc de pe pământ, acolo poruncesc Eu viaţa şi binecuvântarea atât cât ei nu pot pricepe. Această taină cerească s-o iubeşti, şi în ea să stai, unit frate cu frate în vreme de bucurie şi de durere, căci bucuria durerii e frumoasă pe faţa şi pe inima celor ce Mă iubesc, precum durerea bucuriei este tot aşa de frumoasă pe faţa celor uniţi cu ea. Amin. Aşa mănânc Eu din mâna ta când tu Îmi dai şi Îmi umpli de pace şi de iubire Duhul Meu când Mă slăvesc în mijlocul tău, în mijlocul iubirii tale de Dumnezeu, că pentru ea M-ai urmat, şi pentru ea suferi cu pace, şi pentru ea plângi bucurându-te şi te bucuri plângând pe drumul slavei Mele cu tine, că Eu aşa te-am învăţat să semeni tu cu Mine, popor mititel din vremea venirii Mele.

– O, bucuraţi-vă în vremea durerilor Fiului meu şi iubiţi taina vieţii şi a binecuvântării, fii ai Ierusalimului! Cel mai frumos loc de pe pământ este acolo unde fraţii, copiii împărăţiei Fiului meu, locuiesc împreună, curaţi la duh şi la suflet şi la trup, dând slavă cerului cel tainic, căci unde este unirea cerului cu pământul, şi a pământului cu cerul, în duh de mulţi fraţi, în numele Fiului meu, acolo porunceşte El viaţa şi binecuvântarea cât nu se suie la mintea omului.

Eu, mamă cu iubire şi cu milă cum sunt, vă prind în duhul sărbătorilor cereşti, căci sărbătorile cereşti nu sunt bucurii pământeşti şi omeneşti, ci sunt bucuria durerii Domnului şi sunt durerea bucuriei Lui cu cei ce plâng şi se bucură cu El, ca şi ucenicii Lui cei de acum două mii de ani, cărora El le-a rânduit împărăţia Sa. Amin, amin, amin.

– Pace vouă, copii duruţi ca Dumnezeu şi nu ca omul!

Iar ţie, mamă Fecioară, mamă a Mea, îţi mângâi bucuria durerii şi durerea bucuriei pe care o împarţi cu Mine şi în cele cereşti ca şi atunci când am suferit şi am fost fericit de ucenici acum două mii de ani. Sărbătoarea ta să fie acoperământ celor ce ştiu să suspine bucurându-se ca să Mă bucure ei cu Duhul Meu din ei, cu frumosul Meu din ei. Sărbătorile Noastre cu ei să le dea lor viaţa şi binecuvântarea şi răbdarea sfinţilor, mamă, căci ca şi cei de acum două mii de ani ucenici ai Mei, aceştia rămân cu Mine în încercările Mele, şi Eu le rânduiesc lor împărăţie precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mănânce şi să bea la masa Mea în împărăţia Mea de peste ei. Amin.

O, staţi în duh de rugăciune şi de slavă pentru cei din cer şi bizuiţi-vă pe Domnul, copii ai Ierusalimului, căci bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi, căci Însuşi Tatăl vă iubeşte, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am venit şi vin. Amin, amin, amin.