Aşteaptă sfinţii rândul să-şi arate plânsul bucuriei lor pentru venirea Mea cu sfinţii, poporul Meu de azi.

O, Ierusalime, hrăneşte-te ca un copil care plânge după hrană, şi să te aud şi să te văd plângând după Mine şi după slava Mea peste pământ, poporul Meu.

Geamătul pământului sfâşie cerul de durere. Durerea celor din locuinţa morţilor Mă umple de lacrimi şi de durere fără de mângâiere, iar voi să staţi cu Mine în dureri, căci împărăţia cerurilor vine cu dor şi se capătă cu mare, mare stăruinţă, cu lucrarea durerii după ea, poporul Meu. Amin.

O, aşteaptă sfinţii rândul să-şi arate plânsul lor după omul care stă prins în cursa stăpânitorului veacului acesta. Copila Filoteea dă să strige la copiii lumii ca să le deschidă inimile şi ca să vadă ei că împărăţia cerurilor plânge pe lângă om, şi omul n-o cunoaşte, dar o cunosc sfinţii, care o văd pe ea şi în care ei trăiesc. Amin, amin, amin.

– Plângi, Doamne, lângă om, şi omul nu Te vede, iar eu de copilă Te-am iubit, şi n-am putut fără iubirea Ta în mine nici când tatăl meu cel după trup voia să mă smulgă din braţul Tău cel cald pentru ca să-i slujesc lui şi desfrânării lui în care el petrecea. N-am putut fără Tine, şi Te-am luat de Tată până ce Tu m-ai luat în braţul Tău şi în sânul cerului, apoi, lângă sfinţi. Acum, de lângă sfinţi, din ceata copiilor sfinţi, care Te-au iubit pe pământ, mă aplec cu suspin în glas spre copiii veacului acesta şi le spun că stăpânitorul acestei lumi nu are în el decât minciuna vieţii, nu are viaţă în el, ci are numai moarte, şi că Tu eşti Stăpânul Care vine să-Şi ia înapoi pământul cel făcut la cuvântul Lui, şi îl va nimici pe cel ce ţine lumea în robia lui, şi îl va ajuta pe om să creadă că Tu, Domnul, Făcător al cerului şi al pământului, eşti şi vei fi pe vecii Mântuitorul morţilor şi al viilor, şi ai ca dar al credinţei omului viaţa cea veşnică pentru cei ce plâng cu suspin adânc după ea. Amin.

O, copii ai stăpânitorului veacului acesta, smulgeţi-vă din mrejele lui şi lăsaţi-vă cuprinşi de dragostea Fiului Tatălui ceresc, că El vine pe pământ cuvânt în mijlocul neamului român. Amin. Mişună viermii de suflet şi de duh şi de trup în trupul oamenilor cei fără Dumnezeu pe pământ. Mişună păcatul în om şi îi mănâncă omului viaţa şi n-are omului cine să-i spună că focul iadului arde în el şi nu focul Domnului, care curăţă omul de moarte. E iad pe pământ, căci e iadul în om, fiindcă păcatul este moarte, nu este viaţă aşa cum îl simte omul cel prins sub gustul morţii, care nu-şi arată faţa în chip vădit, dar sfinţii din cer văd viermii de suflet în tot omul de pe pământ, şi văd viermii din pământ, care mănâncă din carnea omului mort şi băgat în pământ. Carnea omului face viermi după ce omul moare dacă omul n-a fost sfânt pe pământ. Dar trupul sfinţilor nu este atins de stricăciune, că toate vietăţile care mişună pe pământ şi sub pământ şi în ape slăvesc trupurile sfinţilor şi se bucură de slava lor cea de la Dumnezeu, dar omul de pe pământ care nu mai vede calea, adevărul şi viaţa nu mai vrea să ştie pe cele ce nu pier. Carnea şi sângele pier făcându-se viermi, dar Duhul Sfânt din om este Cel ce dă viaţă omului şi îi dă răscumpărarea trupului, precum scrie în Scripturi despre taina învierii: «Sunt şi trupuri cereşti, şi trupuri pământeşti, dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti, şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc».

O, copii ai fiilor veacului acesta! Vine vremea, şi a şi venit, şi iată sfârşitul când Domnul Iisus Hristos va desfiinţa şi desfiinţează orice domnie şi stăpânire şi putere, căci El împărăţeşte cu cuvântul Său peste pământ, şi nimeni nu este împărat în afară de El, fiindcă numai El a murit pentru fiecare om, şi împărăţeşte acum până ce pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale, iar vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea, şi apoi El va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, iar Tatăl şi Fiul Se vor slăvi cu biruinţa Duhului Sfânt împotriva vrăjmaşului omului, împotriva păcatului, şi omul va suferi amar pentru orice păcat. Amin.

O, copii ai stăpânitorului veacului omului, prietenia cu veacul acesta strică din om credinţa în Dumnezeu. Treziţi-vă şi nu mai păcătuiţi, şi luaţi cunoştinţa Domnului, căci morţii înviază după ce mor, după cum omul, după ce seamănă sămânţă în grădina sa, iese trupul seminţei din pământ şi creşte spre hrana omului, iar cei morţi care sunt aşezaţi în pământ vor ieşi ca şi sămânţa care-şi face un trup sub soare spre slava Domnului. Amin.

O, de două mii de ani se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi şi că este înviere, dar oamenii veacului acesta, care iubesc minciuna cea împotriva lui Dumnezeu, zic că nu este înviere a morţilor, şi zădărnicesc aceştia credinţa oamenilor. Cel ce nu crede în învierea morţilor, acela trăieşte în păcate şi dă să creadă în Dumnezeu numai pentru viaţa aceasta. Dar nu pentru viaţa aceasta de pe pământ a murit Domnul pe cruce pentru fiecare om, şi apoi a înviat dintre morţi pentru fiecare om ca să dovedească învierea morţilor.

Vă miraţi, poate, că eu pe pământ am fost copilă mică şi n-am apucat să capăt înţelepciunea cu care stau acum din cer înaintea celor vii cu trupul pe pământ. O, nu vă miraţi. Cei ce au crezut cu toată sfinţenia şi cu neprefăcuta credinţă a lor în Dumnezeu, Care înviază pe cei morţi, aceia chiar dacă au murit, sunt vii şi trăiesc în Hristos, Care este începutul învierii celor adormiţi. Înţelepciunea mea este Domnul, şi El este izvorul înţelepciunii cereşti a celor ce nu se văd, căci aşa sunt cele sfinte, cele cereşti şi cei sfinţi, fie ei şi cu trupul încă pe pământ, precum Domnul nu este văzut de omul de pe pământ chiar dacă El numai pe pământ petrece, pentru că Tatăl L-a trimis, şi stă de-a dreapta Tatălui pe pământ până ce va pune sub picioarele Lui moartea omului, pe cel din urmă vrăjmaş, şi apoi Se va arăta în toată slava Sa, de-a dreapta Tatălui, căci El stă sub ascultarea Tatălui, şi aceasta înseamnă de-a dreapta Tatălui, iar cel ce ascultă de Fiul, stă de-a dreapta Lui. Amin, amin, amin.

O, Doamne, Cel slăvit de sfinţi şi de îngeri, Ţi-am slăvit înţelepciunea Ta cea din sfinţii Tăi care Te-au purtat în trupul lor cu împărăţia Ta. Am strigat din Tine la copiii veacului acesta şi le-am spus să se trezească cum se cuvine şi să nu mai păcătuiască aşa, ca cei ce nu au cunoştinţă de Dumnezeu, fiindcă eu le-am spus de Tine, iar trupul meu cel văzut de cei de pe pământ adevereşte că eu am avut înăuntrul meu împărăţia Ta şi că aştept mâna Ta care mă va ridica spre mărturisirea tainei învierii morţilor şi spre slava poporului Tău de azi, la care vii şi Îţi anunţi în lung şi în lat venirea şi Evanghelia împărăţiei cerurilor, care poartă în ea taina şi adevărul învierii morţilor, Doamne al sfinţilor Tăi, Doamne al celor vii. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, înconjurat de sfinţi şi de durerea din ei şi de dorul lor după voi, cei de pe pământ care-Mi primiţi venirea Mea cea pentru vestirea împărăţiei cerurilor şi a învierii morţilor, Eu vă întăresc pe voi, copii care-Mi staţi în cale când vin. Voiesc să împlinesc în voi inimă liniştită, pace şi cer mult, căci voi pe pământ nu puteţi sta ca pe pământ, fiindcă Eu v-am schimbat făcându-vă locaş ceresc pe voi, ca să am Eu cale să vin, cale cunoscută de cer şi de toţi cei care cred, ca şi cei din cer, în Mine şi în venirea Mea. Staţi porţi ale Mele şi deschideţi-vă în părţi când vin să intru. Văd zdrobirea voastră cea de sub greul venirii Mele, dar să vă ajute cei mici şi să stea mici ca şi voi, ca să aibă în ei împărăţia cerurilor, care este a celor mici, fiindcă cei mari se tem de ea, căci o au pe a lor şi nu vor să şi-o piardă. Cercetaţi pe poporul Meu, că v-am aşezat călăuză a lui spre Mine, şi a Mea spre ei. Fiţi învăţători şi faceţi-vă vreme să învăţaţi pe poporul Meu, căci cel neînvăţat nu învaţă, şi stă în şcoală în zadar. Faceţi şi vestirea Evangheliei împărăţiei Mele, care poartă în ea învierea morţilor, dar faceţi şi învăţătură mereu astăzi pentru cei ce au înviat dintre morţii acestei lumi, căci cerul este hrana celor vii, iar Eu sunt Dumnezeul lor şi trec prin voi spre ei aşa cum treceam prin Moise spre Israel.

Să nu se înveţe poporul cu voi, ci să se înveţe cu Mine, cu învăţătura Mea de la Mine şi de la voi, şi să suspine după Mine, că şi Eu suspin, şi numai un suspin e Duhul Meu şi al sfinţilor Mei, iar poporul Meu să semene cu Domnul Său. Amin, amin, amin.