2002 23 Iun

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua a doua

Când toată firea Mă aşteaptă să vin pe pământ ca să-i dau înapoi ce i-am dat la începutul cerului şi al pământului acum şapte mii de ani când Eu, Domnul şi Mirele nunţii cu care Mă voi întinde în lung şi în lat peste pământ, când Eu vin şi Îmi vestesc cu atâta dor venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl Savaot Atotputernicul, când tot şi toate cele făcute de Mine văzute şi nevăzute Mă aşteaptă cu suspinul lor tainic, omul este cel ce nu Mă aşteaptă să vin. S-a învăţat omul cu moartea, şi pe Mine nu Mă mai aşteaptă să vin. Pe moarte o aşteaptă omul, dar pe Mine, ba.

Pace vouă, fii ai grădinii Mele de pe pământul român, unde Eu Îmi deşert trăistuţa cu sămânţă de veac nou, ca să o luaţi voi din mâna Mea, din gura Mea, şi s-o semănaţi peste pământ, şi ca să răsară din ea pe el viaţa veacului ce va să fie pentru cei vii şi pentru cei morţi, căci Eu sunt Dumnezeul a tot şi a toate. Amin, amin, amin.

O, numai omul nu se mai învaţă cu Mine, numai el nu mai poate să Mă aibă de Stăpân şi de Mângâietor. Şi iată ce dulce venire Mi-am făcut după om, dar omul auzind se face că nu aude cântecul Meu de dor, cuvântul Meu care s-a făcut şi se face cu multul şi iar cu multul râu de viaţă veşnică, din cer şi până pe pământ la om.

Pace vouă, fii ai grădinii Mele care v-aţi aşezat înaintea Mea la chemarea Mea pe care am făcut-o Eu vouă ca să asculte de voi firea toată şi omul, dacă ar vrea şi el să poată aceasta. O, el nu ştie cum este în cer, căci cerul este ceea ce nu se vede. Durerea Mea e mare, mare de tot. Omul nu ştie cum este în cer. Îl mângâi cu tot cerul pe om, şi omul nu simte această mângâiere. Nu ştie omul ce este soarele şi luna şi stelele şi apa şi iarba şi pomii şi tot văzduhul şi tot şi toate, văzutele şi nevăzutele pe care Eu, Domnul, le-am întocmit ca să-l mângâi cu ele pe om.

O, poporul Meu mireasă, o, ce frumos eşti tu făcut de Mine, fiule micuţ! Te-am făcut aşa cu cuvântul Meu cel de azi, şi pe care tu l-ai luat şi l-ai pus peste tine ca să te facă el frumos. Şi te-a făcut. Iar Eu te iau şi te arăt fiilor oamenilor şi te numesc semnul Meu, semnul cel de dinaintea venirii Mele, ca să-ţi ia omul urma şi să ajungă în împărăţia Mea şi să vadă şi el cum este în cer.

Semnul Fiului Omului. Atât de mult s-a spus şi se spune între oameni că acesta sau acesta va fi semnul Fiului Omului, după care Eu fi-va să vin văzut. Dar Eu, Domnul, Cuvântul Tatălui, îi spun omului acum, la sfârşit de timp, îi spun aşa: poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român, acesta este semnul cel de dinaintea venirii Mele, căci Eu acum două mii de ani am spus aşa: «Învăţaţi de la smochin pilda. Când mlădiţa lui se frăgezeşte şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că El este aproape, la uşi». Amin.

O, fii ai oamenilor, vă pun înainte semnul, drumul spre viaţa veacului ce va să fie pe pământ curând, curând. Am făcut din aceştia cale a Mea de la cer la pământ, şi de la ei la inima omului care umblă pribeag ca să-şi afle casa şi odihna şi viaţa. Cu mare dor, cu dor amestecat cu lacrima Mea şi a Tatălui Meu şi a sfinţilor te chem cu chemare dulce la izvorul vieţii, omule. Sunt în zile de nuntă cu mireasa Mea de pe pământ. Ia din viaţa Mea, ia din viaţa ei, din faţa ei, din duhul ei şi lasă-te făcut, omule scump. O, Mi-e dor de tine. De şapte mii de ani Mi-e tot un dor lucrarea Mea pe care o fac ca să te răscumpăr pentru viaţă, omule făcut de om. O, vreau să te fac şi Eu, nu numai tu. Vreau să te fac din Duhul Sfânt, aşa cum am fost Eu făcut în trupul mamei Mele Fecioara, de M-am arătat apoi ţie ca să Mă vezi şi să Mă crezi că am venit de la Tatăl după tine, că numai după tine am venit, fiindcă numai tu, omule, numai tu nu ai ascultat pe Făcătorul. Vreau să te fac şi Eu, nu numai tu. Tu ştii din ce eşti făcut, şi Mă doare cu durere fără seamăn când te aud spunând că eşti făcut de Mine. Dar tu nu ştii cum l-am făcut Eu pe om la început şi la sfârşit? Trebuie să-ţi spun Eu din nou aceasta, ca să te laşi de spusele tale şi pe care Eu le aud, şi Mă doare când aud.

La început l-am făcut pe om din cuvântul cel dintre Mine şi Tatăl când am spus: «Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră». Şi din lut, şi din suflarea gurii Mele care i-a dat lutului suflet s-a făcut om cu suflet viu, şi apoi l-am adormit cu somn adânc şi am luat din el carne şi am făcut din ea pe femeie şi i-am numit pe amândoi om. Unul singur, nu doi. Şi după cinci mii de ani de aşteptare după om, căci omul s-a smuls din Dumnezeu, am făcut iar om din Duhul Sfânt, întrupat în trup de om, şi a fost Dumnezeu născut de la Tatăl, şi a fost El Omul Cel de la sfârşit de timp.

O, Mă doare cu durere fără de mângâiere când îl aud pe om că este făcut de Mine. O, tu ştii din ce eşti făcut, omule, şi am venit de la Tatăl acum, la sfârşit de timp, ca să te fac şi Eu, nu numai tu. Eu te fac din Duhul Sfânt dacă vrei să te fac. Şi dacă vrei să te fac, trebuie mai întâi să te aşezi la învăţat, ca apoi să ştii ce este Duhul Sfânt în om.

Când eram pe pământ, i-am strâns pe cei doisprezece ca să-i fac Eu şi să-i am ai Mei, şi i-am învăţat, că s-au aşezat la învăţat, şi ei Mă numeau Învăţătorul, şi Eu le-am spus să fie ca Învăţătorul lor, şi mult le-am spus aceasta, până ce pic cu pic au ajuns ei până la Duhul Sfânt, Care Se face Dumnezeu în om, şi Care ca Dumnezeu lucrează din om. Iar când am plecat la Tatăl ca să-i trag apoi şi pe ei, le-am spus să stea în duh de Ierusalim sfânt până ce se vor îmbrăca cu putere de sus, şi le-am spus aşa: «Veţi lua putere venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului». Şi dacă aşa le-am spus, M-am dus apoi de lângă ei la Tatăl spunându-le prin îngeri că precum M-am înălţat de la ei la cer, astfel voi şi veni, precum ei Mă văd mergând la cer pe nori. Şi după zece zile le-am dat lor pe Duhul Sfânt, şi s-a făcut din cer fără veste vuiet ca de vânt umplând casa în care ei şedeau, şi ei au văzut limbi ca de foc pe fiecare dintre ei, şi atunci ei s-au umplut de Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt S-a făcut Dumnezeu în ei, şi toţi cei adunaţi îi auzeau pe ei în limba lor, căci Duhul Sfânt este Cel ce poate face aceasta atunci când El lucrează din om peste om. Numai că oamenii sunt feluriţi, şi din această pricină nu poate Duhul Sfânt peste ei, fiindcă Duhul Sfânt este ca vinul cel bun care-l îmbată pe cel ce îl are, şi limba aceluia nu este înţeleasă de cei ce nu ştiu ce este taina lui Dumnezeu cu omul pe pământ.

O, copii din grădină, v-aş pune iar deoparte, că sunteţi prea osteniţi de la omul cel greu cu mintea şi cu inima şi cu credinţa şi cu umilinţa fără de care nu poate omul cu Dumnezeu. V-aş pune deoparte ca să vă odihniţi şi să pot cu voi să-Mi sfârşesc cu bine şi cu putere venirea Mea pe pământ. V-aş pune deoparte de omul cel îndărătnic care nu ştie să audă şi să vrea şi să poată apoi, dar milă Mi-e de fiii oamenilor, şi aş vrea să-i pot face pe toţi din Duhul Sfânt, fiilor. O, dacă ar vrea cei ce zic că vă iubesc pe voi, şi toţi fiii oamenilor apoi, dacă ar vrea aceştia să vă primească pe voi de la Mine, Eu v-aş întări pe voi şi v-aş face uşoară crucea Mea cea grea cu care Eu apăs peste voi, că v-am luat lângă Mine sub ea, fiilor trudiţi, fiindcă e grea şi pentru Mine. Nu vă miraţi că vă spun aşa, nu vă uitaţi că Eu, Dumnezeu mare fiind, vă spun vouă că e grea şi pentru Mine crucea Mea de azi. Trupul ei şi braţele ei sunt lungi cât şapte mii de ani, cât omul de lungi, fiilor, şi omul e lung tot cât şapte mii de ani. O, ce frumos ar fi pe pământ acum, la sfârşit de timp, dacă oamenii ar şti şi ar putea să vă primească pe voi ca să-Mi fiţi Mie martori până la marginea pământului! Atunci voi aţi fi pacea pe care o aşteptaţi voi să vă cuprindă, că vă e greu fără pace, fiilor, fiindcă e greu omul, copii trudiţi sub vremea de azi când Eu vin, şi M-am făcut şi Eu povară vouă, ca să Mă purtaţi spre om, ca să Mă ajutaţi să ajung la om, fiilor supuşi. O, nu vă supuneţi oamenilor! Iar şi iar vă spun: nu vă supuneţi oamenilor! Nu daţi nimănui slava pe care v-am dat-o vouă, că am Eu nevoie de ea în voi, nu voi aveţi nevoie de ea. Voi v-aţi mulţumi doar cu dragostea pe care Mi-o purtaţi şi Mi-o daţi, căci slava cea de la Dumnezeu peste om a fost grea de dus şi pentru Mine, darămite pentru om! O, cine să-i spună omului această taină a slavei Mele cea de peste om? Ea nu este o bucurie; ea este o povară pentru cei născuţi de sus şi care sunt încă pe pământ cu oamenii cei tari la cerbice şi în care nu încape umilinţa Mea, căci Eu sunt Cel umilit, şi aşa umblu după om ca să-l fac, dar omul fuge, fuge ca să nu-l fac şi ca să nu fie, că s-a învăţat cu moartea omul.

Iată, vin pe pământ cu praznic de Duh Sfânt şi am casă şi masă şi ogradă şi slugi pe vatra neamului român din care Eu, Domnul, Mi-am ales pe mireasa Mea. Vin pe pământ mereu, mereu, omule scump, şi Mă aştern cu zile de nuntă în calea ta, cu mireasa Mea, cu semnul Meu cel de la venirea Mea. Prinde-te nuntaş în hora nunţii Mele şi fă-ţi rost de haină de nuntă, şi bate apoi, ca să-ţi deschid. Dar ai grijă, vino cât uşa este deschisă, că dacă vine Mirele, rămâi afară, omule. O, hai la nuntă! Hai să învăţăm taina nunţii Fiului de Împărat, Care a vegheat împreună cu Împăratul şi Care nu a adormit ca fraţii lui cei mari. Hai la izvor, că dulce te mai chem şi dulce-ţi mai grăiesc, fiindcă Mi-e milă de tine şi de Mine, omule scump, că Eu îl plâng pe om cum se plânge după mort, dar plânsul Meu e lung de şapte mii de ani, şi mângâiere nu găsesc până ce nu va învia omul, până ce omul nu va fi din cer, aşa cum Eu sunt Om coborât din cer pe pământ acum două mii de ani, Om născut de sus, căci Tatăl a voit să Mă fac Om, şi dacă nu făceam aşa, ce făcea Tatăl, oare, dacă Eu nu aş fi venit aşa cum am venit din cer pe pământ după om?

Hai la izvor, omule! Eu după tine am venit din cer a doua oară pe pământ, şi cât de dulce-ţi cânt de dorul Meu cel după tine! Hai să te iau pe umeri! Fă-te miel micuţ şi blând ca să te pot purta şi să-I spun Tatălui că te-am aflat şi că te-am făcut şi că te-am adus Lui, spre pacea Mea, şi a Lui, şi a ta, omule scump. Amin.

Şi acum, copii ai cuvântului Meu, daţi daruri cereşti celor ce-Mi cântă la nunta Mea cu voi şi le spuneţi lor să se facă făptură nouă, care aşa stă din zori şi până-n zori.

Voi, cei ce aţi venit la chemarea Mea ca să doiniţi doina ţării Mele mireasă şi nunţii Mele în mijlocul neamului român, fiţi martorii Mei până la marginea pământului despre dorul Meu cel după om, şi cu care plâng prin izvorul cuvântului Meu, care curge şi tot curge până ce va ajunge şi va fi din destul ca să se poată omul spăla în el, şi ca să se vadă apoi în el cu faţa Mea, şi atunci omul Mă va vedea în venirea Mea cu care Eu vin aici, că aici Îmi am casa şi masa şi mireasa şi dorul şi focul cu care plâng după om. Mărturisiţi Duhul Care grăieşte cu voi din grădinile întâlnirii Mele cu omul ca să-l îmbiu pe om spre viaţa veacului ce va să fie pe pământ. Dragostea Mea pentru om s-a făcut izvor de apă vie, ca să bea omul şi să fie apoi. Amin.

Şi acum, în duh de Rusalii cereşti peste grădina întâlnirii, peste cortul întâlnirii, Îmi desfac braţele şi îi cuprind pe cei ce sunt un duh cu Mine, ca să le dau, fiindcă cei ce au li se mai dau, iar cei ce nu au nu li se dau. Îmi cuprind strâns la piept pe fiii grădinii cuvântului Meu şi pe poporul Meu mireasă.

O, fiilor din grădină care-Mi primiţi cuvântul când el vine! O, milă Mi-e de voi, că vi s-a stors de tot puterea. Când Eu am fost la nunta din Cana ca să-i iau pe miri de ucenici şi ca să rămână ei miri pe veci, mama Mea le-a spus slugilor nunţii: «Faceţi tot ce vă va spune El». Şi atunci Eu am făcut vin nou, căci slugile nunţii M-au ascultat, şi le-am dat apoi mirilor darul cel mai de preţ, cerul cel curat, şi ei l-au cuprins. Aşa le spun şi Eu celor ce slujesc nunţii Mele de azi: faceţi tot ce vă spun Eu şi tot ce vă spun ei, că ei sunt cei prin care Eu Mă aduc vouă ca să vă mântuiţi şi ca să-Mi slujiţi după voia Mea. Amin. Cu ei Îmi fac Eu vinul cel nou, cuvântul care s-a făcut râu mare şi mult peste pământ. Şi dacă ei sunt aceştia cu care Eu fac această minune, atunci voi învăţaţi să fiţi ca ei, că altfel le scade puterea şi pacea şi cuvântul şi nădejdea în voi, şi scad şi Eu în ei când voi nu puteţi ca Mine şi ca ei. Mi-i strâng la pieptul Meu durut de mila Mea de ei şi le dau din pieptul Meu ca să poată pentru Mine dacă pentru om ei nu pot. O, fericiţi sunt şi vor fi cei care pot Eu peste ei prin fiii grădinii Mele care Mă poartă pe Mine din cer şi până pe pământ şi până la om ca să-l fac pe om împărăţia Mea. Amin.

Acum izvorul Meu va plânge; va curge şi va rămâne suspinând şi tot suspinând după om până ce omul va fi, precum Eu sunt. Amin.

În duh de nuntă cerească vă spun: Pace vouă! Şi duceţi cu voi dorul Meu care plânge în Mine după om. În limba Duhului Sfânt vă spun: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Rămâneţi în iubirea Mea. Dacă voiţi şi dacă puteţi şi dacă-Mi credeţi suspinului Meu care se face râu de cuvânt peste voi, rămâneţi în iubirea Mea. Amin. Învăţaţi această taină şi minunea ei: rămâneţi în iubirea Mea. Luaţi sămânţă din gura Mea şi semănaţi-o din unul în altul şi rămâneţi în iubirea Mea. Amin, amin, amin.