2001 19 Ian

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului

Eu sunt Cel ce sunt. Tatăl Savaot Se slăveşte în Mine, căci sunt Fiul Lui iubit. Duhul Sfânt Mângâietorul Mă preamăreşte în cuvânt peste pământ şi Mă sărbătoreşte, că e praznic de Bobotează. Amin, amin, amin.

Am spus să veniţi la izvor, şi aţi venit. Am spus să vină să le dau de la Mine celor ce Mă cer. Sunt plin de cuvânt şi Mă dau. Binecuvântată să fie întâlnirea la izvor a poporului cel mic. Binecuvântată să fie creşterea şi ascultarea şi iubirea şi lucrarea şi pacea Mea cu el. Vreau să-l zidesc veac nou în calea venirii Mele. Vreau pe cel mic care Mă ascultă numai pe Mine să-l fac mângâiere a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

Am spus să veniţi la izvor, şi aţi venit. Ferice celui ce ştie să vină, că mare este taina omului zidit în Mine ca să fie. O, de ar şti omul ce este taina botezului, ar fi mare minune, dar omul nu ştie cât de mare este taina aceasta, şi de aceea nu rămâne în ea. Eu când am ieşit din apa Iordanului, din apa botezului, am adus pe pământ puterea acestei taine, viaţa omului nou, omul cu duh dătător de viaţă, omul îndumnezeit prin botez.

Fii atent la cuvântul Meu care izvorăşte din Mine, popor mititel, că ai venit să te învăţ şi să ştii. Puterea tainelor creştineşti s-a stins din obiceiul oamenilor, iar oamenii se joacă de-a tainele lui Dumnezeu şi n-au viaţă prin ele pe pământ, şi n-are putere omul prin botez. Eu am venit Om pe pământ, dar când am ieşit din apa botezului, am fost mărturisit de Tatăl şi de Duhul Sfânt şi am lucrat apoi toată taina cerului peste om, ca să ia omul şi să cunoască apoi, şi să aibă omul viaţă din cer pe pământ. Viaţa din cer este să-L iubească omul pe Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul şi cu duhul în toată vremea, aşa cum am lucrat Eu înaintea Tatălui. Eu pentru om am venit de la Tatăl, şi am venit să-l nasc şi să-l botez şi să-l cresc şi să-l slăvesc şi să-l am pe vecie pe om, căci omul cel ieşit din om nu poate să fie dacă nu se naşte din Mine pentru viaţa lui.

Aş striga ca un leu rănit, să rup inima omului şi să-l trezesc să audă de la Mine şi să ia înţelepciunea tainelor vieţii peste el, ca să ştie că cel ce se botează, acela se naşte din Dumnezeu, şi trebuie să fie dacă se botează.

O, sunt cuprins în durere fără margini, că omul nu are început al său, nu are omul frică de Dumnezeu ca să se ridice pentru începutul său pentru ca să se facă om nou. Cel ce nu crede în viaţa veacului ce va să fie, acela calcă poruncile vieţii acesteia, iar cel ce crede îşi lucrează lui această viaţă. Cel ce se botează, cel ce se naşte prin botez, trebuie să se facă prunc apoi, trebuie să se facă copil apoi, căci aceasta este taina botezului: să fie omul prunc apoi, care nu mai trece şi care moşteneşte pe cele din cer în el, nu pe cele de pe pământ, ci pe cele ale vieţii ce va să fie. Eu M-am făcut atât de mic sub mâna botezătorului Meu, care nu se încumeta să Mă atingă, căci eram Dumnezeu din Dumnezeu, dar M-am smerit pentru ca să-l înalţ pe om spre viaţă, spre locul pe care l-a pierdut omul prin mărirea de sine.

O, greu mai dă omul să înţeleagă tainele vieţii! V-am adunat la izvorul tainelor vieţii. Am spus să veniţi la izvor, şi aţi venit. Iar Eu spun aşa: ferice celui ce ştie să vină când îl chem, că mare este taina omului nou, zidit în Mine ca să fie. Eu voiesc să vă zidesc pe voi veac nou în calea venirii Mele în faţa a tot neamul omenesc, zidire ca în cer, nu ca pe pământ. Viaţa veacului ce va să fie este din cer, şi nimeni n-o poate lua de pe pământ. Botezul este din cer, credinţa este din cer, şi acestea nu se pot lua de pe pământ. Iar cine le ia pe acestea se face prunc şi are în el faţa împărăţiei cerurilor, duhul omului cu duh dătător de viaţă, căci unde nu este moarte, acolo este locul împărăţiei cerurilor. Amin.

Eu voiesc să nu mai moară omul şi voiesc să-l învăţ viaţa. Eu voiesc să ia omul haina lui cea din cer, casa lui cea din cer şi să-Mi fie Mie locaş, şi Eu să Mă arăt cu el în cer şi pe pământ. Asta voiesc Eu. Şi tu să voieşti aşa, popor mititel care stai la crescut. Dar cum se stă la crescut? La crescut stai numai dacă te faci copil, numai dacă stai copil. Cei ce nu stau copii se pierd în sine şi nu mai primesc creştere şi ies din împărăţia cerurilor şi ies din casă şi pierd mângâierea şi n-o mai vor cei ce nu stau copii. Eu am venit din cer pe pământ să fac din om copil, copil iubitor de mângâiere, iubitor de învăţătură şi de fapta ei, că asta înseamnă mângâiere.

Învăţătura Mea este duh de mângâiere, dar cine nu este copil nu-i trebuie mângâiere şi se iroseşte în plăceri care aduc cu ele amărăciunea lor. Voiesc să-l trag pe om spre duhul mângâierii, spre duhul învăţăturii Mele. Iată, Mă fac cuvânt peste pământ ca să Mă dau omului cu duhul mângâierii Mele şi să înveţe omul să vină la Mine, să vină la mângâiere omul. Să se tragă omul din el în lături şi să-Mi facă Mie loc în el, ca să fie apoi. Amin.

Apa Iordanului a vorbit cu Făcătorul ei, a stat în lături de o parte şi de alta a trupului Meu când M-am plecat sub mâna mărturisitorului Meu, botezătorul Ioan. Toate cele făcute de Mine Mă cunosc Stăpân al lor, dar omul nu vrea. Cel ce s-a vrut mare nu vrea. Cel mare nu vrea, dar taina botezului îl îndeamnă pe om să înţeleagă de la Mine viaţa şi faţa celui botezat.

O, vino, omule, spre pocăinţă, vino spre botez! Vino să iei de la Mine această învăţătură, că nimeni nu te învaţă pe pământ puterea acestei taine, a naşterii din Mine a omului prin botez. Vino, şi învaţă-te să vii, că mulţi dau să vină, dar nu ştiu să vină. Această ştiinţă voiesc să ţi-o dau. Mulţi dau să se boteze, dar nu ştiu ce poartă în ea taina aceasta. Ea aduce împruncirea trupului şi a duhului şi a sufletului omului. Ea îl naşte pe om pentru cer, nu pentru pământ.

Dau să te învăţ, dau să te deprind să vorbeşti cu Mine, omule ieşit din om. La botezul Meu a vorbit cu Mine apa Iordanului şi Tatăl din cer, şi voiesc să ştii ce înseamnă botez şi naşterea ta de sus, ca să fii apoi, că iată, nu eşti, şi mori mereu şi nu eşti, căci iubeşti moartea şi nu viaţa. O, Eu pentru tine am venit de la Tatăl şi M-am făcut Om, şi am trecut întru totul prin cele omeneşti, ca să le zdrobesc în trupul Meu şi să auzi tu câte am făcut Eu pentru tine. Vino să auzi învăţătura Mea de la sfârşitul timpului, că iarăşi lucrez pentru viaţa ta, omule. Iarăşi vin de la Tatăl şi cu Tatăl ca să-ţi dau mâna şi să înveţi să vii la viaţă, că Eu ţie Mi-am dat viaţa, şi mereu ţi-o dau ca să iei din ea şi să fii. Cufundă-te în cuvântul Meu cel de facere nouă şi botează-te în el, omule, că-ţi grăiesc cuvânt de naştere din nou, fiindcă Eu nu voiesc moartea ta, ci să te întorci şi să fii viu. Amin, amin, amin.

Am spus să vină să le dau de la Mine celor ce Mă cer. Să vii, popor mititel, şi să Mă iei de la izvor şi să înveţi să stai copil, ca să-ţi dau mângâiere. Tu vii la mângâiere când vii la izvor, şi Eu te mângâi cu cuvântul, dar fii atent că Eu acum două mii de ani M-am făcut Om, şi am şi Eu nevoie de mângâiere, şi vin la izvor să bem şi să ne mângâiem unii pe alţii. Mare şi dulce este taina mângâierii, şi cât aş vrea să te văd lucrând cu ea, popor mititel de la venirea Mea! Eu când am ajuns Om desăvârşit lângă Tatăl acum două mii de ani, ţi-am trimis pe pământ duhul mângâierii, că El este numai pentru cei ce-Mi urmează Mie pe drumul către Tatăl. Dar plinătatea Mângâietorului este acum, şi este cu tine, căci Eu Mă fac izvor de cuvânt mângâietor pentru cei ce se nasc din Mine. Cel ce se naşte din Mine, până nu trece prin baia pocăinţei, care aduce iertarea păcatelor, nu poate să se nască pentru viaţă. Mângâierea Mea este duhul cunoştinţei celor cereşti prin duhul umilinţei omului. Îl mângâi pe cel ce se pleacă spre Mine şi îi dau înţelepciune curată şi îi dau duh blând şi smerit, ca să fie ca Mine şi să-l am de mângâiere de pe pământ. Mă apropii să vin pe pământ şi nu am duh de mângâiere de jos ca să vin blând şi să vin cu iubire, că omul nu Mă aşteaptă şi nu stă în calea Mea cu dor. Aştept dor de pe pământ. Aştept pregătire de pe pământ. Îl aştept pe om să iasă în întâmpinarea Mea, şi el nu vrea. S-a răcit omul de Mine şi nu vrea.

Ioan, botezătorul Meu, a ieşit în calea Mea şi Mi-a gătit-o şi s-a făcut cale a Mea spre oameni şi îi striga spre împărăţia cerurilor. Şi pe tine, popor micuţ, te-am făcut cale a Mea peste pământ, ca să vin apoi şi să împlinesc Scriptura venirii Mele. O, greu am răzbătut cu cuvântul venirii Mele, că omul e cuprins într-ale lui. Dar Mi-am împlinit cuvântul rostit din timp şi am ieşit peste ţara venirii Mele şi strig peste ea, şi strig din ea, ca să se audă venirea Mea, care vine cuvântând de deasupra pământului şi înnoind duhul omului. Amin.

Iată sărbătoare de Bobotează! Mă sărbătoresc cu tine, popor mititel, adunat în jurul ieslei cuvântului Meu; cu tine şi cu Ioan, naşul Meu de la botez. Acum nouă ani am venit cu Ioan şi am îmbrăţişat aici la iesle pe cel care M-a mărturisit în zilele acestea peste lume cu lucrarea venirii Mele: pe Irineu, arhiereul Meu cu care Mi-am înfipt ţăruşul împărăţiei venirii Mele în mijlocul neamului român, de unde cuvântam vestea împărăţiei cerurilor, vestea cea nouă a venirii Mele. Mi-e dor de el să Mă vestească cu venirea Mea de azi, şi îi voi face loc şi voi smulge din calea lui pe toţi împotrivitorii venirii Mele şi vă voi pune pe voi în calea lui spre Mine, că Eu prin voi şi prin el vreau să dau viaţă neamului omenesc mai înainte cu un ceas, şi apoi să vin. Mi-e dor de cuvântul lui cel plin de har şi de adevăr, dar el e strâmtorat ca în groapa cu lei şi e păzit din toate părţile ca să nu se audă glasul lui peste pământ, ca să nu se ridice omul spre venirea Mea. Dar Eu Mă scol şi pedepsesc împotrivirea şi pe toţi cei care-l ţin pe el legat, şi îi voi desface mersul şi cuvântul şi va fi căutat ca să mijlocească la Mine de pe pământ. Eu îl iubesc, că are umilinţă. Eu îl ajut, că are pocăinţă. Eu îl aştept, că are iubire şi are milă de om. Eu îl cuprind, că e copil, şi îl mângâi şi îl cresc cu duhul nădejdii în cele făgăduite de Mine pentru veacul cel nou peste pământ, că iată, cu voi lucrez, că sunteţi mici şi vă zidesc veac nou în calea venirii Mele. Tai din rădăcină toată împotrivirea din calea voastră şi din calea lui, dar am nevoie de credinţă şi de mângâiere de la voi, copii ai venirii Mele. Stă lumea într-un pustiu fără margini şi voiesc să lucrez pământul din nou şi să însămânţez pe el împărăţia cerurilor, şi ea să crească. Ud mereu şi îngrijesc mereu sămânţa de la voi, şi îi dau duhul mângâierii, şi îi dau căldură, ca să crească şi ca să am de ce să vin.

Îl mângâi şi pe el, pe arhiereul venirii Mele după două mii de ani, dar cu greu ajung cu mângâierea Mea la el, că e păzit din toate părţile ca să nu scape din închisoare. Dar el e blând şi smerit şi drept, şi aduce Mie rugăciune cu dor şi cu iubire. Rugăciunea lui Îmi sfâşie duhul şi Mă dor lanţurile lui. Mi-a adus slujbă de Bobotează cu voi acum nouă ani, şi apoi a fost luat de lângă voi. Cel ce a lucrat împotrivire pentru paşii lui spre izvor, a fost tăiat şi aruncat de la locul lui, de pe scaunul lui de arhiereu peste locurile venirii Mele în mijlocul neamului român. Îi voi tăia pe toţi cei care îi fac lui şi acum durere, că durerea lui despică cerul, şi Eu biruiesc pentru durerea lui pe toţi vrăjmaşii lui şi ai Mei. O, nu ştie slujitorul bisericii ce are de făcut. El în loc să lupte de partea Mea, luptă împotriva Mea şi stă pe scaun de biserică şi n-are frică de Dumnezeu şi n-are credinţă în viaţa veacului ce va să fie, că dacă ar avea, n-ar călca poruncile vieţii acesteia, şi le-ar împlini pe ele. Mă umplu de mare dor după cel pândit de ochi duşmani. Mi-e duhul tot o rană pentru rana lui. Dar Eu, Domnul şi Stăpânul, voi face cale netedă şi vor merge pe ea cei mântuiţi, după cum am făgăduit din vreme Eu prin prooroci. Amin, amin, amin.

Tu, popor mititel, să meriţi acest nume de copil. Să stai micuţ în braţul Meu, să stai cuminte, fiule mic, că la copii trebuie să li se spună mereu să fie cuminţi.

Te-am învăţat mereu cum să fii, fiule mic. Să te uiţi mereu în învăţătura Mea, că ea e duhul mângâierii, care te alină şi te ajută să fii. Să pui peste tine cuvântul zidirii, că Eu te zidesc veac nou, poporul Meu micuţ. Să dai de la tine orice duh străin. Duhul măririi de sine, duhul nemulţumirii, duhul tău dă-l de la tine şi stai în Duhul Meu, că Eu sunt ceea ce trebuie să fii tu, fiule copil. O, să nu te superi pe Dumnezeu! O, să nu te superi pe fratele tău! Şi dacă te superi prin el sau pentru el, să nu te superi pe el dacă e copilul Meu, şi învaţă-l să fie copil, ca să nu mai aducă durere în lături, dar învaţă-l să nu Mă supere pe Mine, că această taină aduce pacea Mea între fraţii cei de un sânge cu Mine. Amin.

O, cum aş strânge pe mulţi în izvorul acesta, dar multe mai sunt care-l ţin pe om încurcat şi rupt de statul lui numai cu Mine. Nu toţi cei ce vin la izvor sunt ai acestui izvor, şi Eu îi aştept să bea, şi să ştie să fie dacă beau. Cel ce este al acestui izvor, acela este numai al Meu şi nu mai este al lui, iar Eu îl fac păsărică şi îl hrănesc cu grija Mea de el, şi îi iau lui grija de el şi îi dau grija de Mine, ca să am cu cine să Mă sprijin pe pământ cu împărăţia Mea, cu taina împărăţiei Mele. Pe cel ce vine la Mine Eu îl primesc şi îl învăţ să Mă primească. O, de M-ar primi cel ce vine aşa cum îl primesc Eu şi îi dau alin din cer ca să crească şi să fie! O, cât aş voi să cresc Eu în om, şi omul să se micşoreze atât cât Îmi trebuie Mie! O, de ar voi omul să înveţe de la Mine tainele vieţii, şi apoi să lucreze peste el viaţa veacului ce va să fie!

Acum, cuvântul Meu rosteşte prin voi, cei unşi peste ieslea Mea, binecuvântare peste apa slujită azi de voi şi de îngeri, ca să fie spre putere, spre curăţire şi spre bucurie pentru voi şi pentru cei ce se aşează pe potriva Mea. Nu-i de ajuns să creadă omul că ce fac Eu aici este adevărat şi bun şi din cer. O, nu-i de ajuns, ca să se strecoare apoi sub binecuvântarea Mea. Îi trebuie haină nouă omului care vine să-şi ia de la Mine. Una este să-şi ia omul, şi alta este să i se dea.

Am spus să veniţi la izvor. Şi aţi venit. Am spus să vină să ia de la Mine cei ce Mă cer. Cine este cel ce Mă cere? Este cel ce Mă aşteaptă veghind. O, e mare lucrare de taină să ştie omul să vină când Eu îl chem la izvor. V-am dat izvorul Meu. Mângâiaţi-vă! Să fiu şi Eu mângâiat de cel mângâiat de Mine. Amin.

Fiilor, fiilor, învăţaţi poporul să ştie să vină, să ştie să fie. Fiilor de la iesle, lucraţi ceea ce vă dau, lucraţi pe poporul Meu cel mic, ca să-l am după voia Mea, şi zidiţi-vă cu el veac nou, pentru ca să fiţi, şi să vă am la venirea Mea. Amin.

Şi iarăşi vă voi da şi vă voi hrăni, ca să fiţi bogaţi şi să daţi, fiilor. Amin, amin, amin.