Se slăveşte cerul pe pământ, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Vine Domnul în grădina întâlnirii.

Fiilor străjeri la iesle, vine Domnul ca să grăiască cu omul! Şi vine omul, şi Eu grăiesc cu el pe pământ, căci omul este pe pământ. Duhul Meu grăieşte cu cei ce sunt adunaţi în grădina întâlnirii. Amin, amin, amin.

Duhul şi cuvântul Meu se slăveşte peste voi, cei ce aţi venit la izvor. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu pacea Mea v-o dau. Nu precum vă dă lumea, nu aşa vă dau Eu. Eu vă dau ca Dumnezeu, şi la Mine altfel este, şi cât aş vrea să luaţi de la Mine şi să aveţi; să aveţi pacea Mea! Amin.

Iată-Mă cuvânt peste voi din grădina ieslei cuvântului Meu. Mă fac sărbătoare cu slavă de cuvânt peste voi, cei adunaţi lângă gura izvorului Meu, din care izvorăşte râul vieţii. Cuvântul Meu peste pământ este râul vieţii, cuvânt limpede cum e cleştarul, precum Ioan a scris şi a zis prin Scripturi: «Mi-a arătat Domnul râul şi apa vieţii, limpede cum e cleştarul, şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi curge prin mijlocul cetăţii». Luaţi din el şi beţi! Veniţi şi beţi din apa râului vieţii! Veniţi la cină şi hrăniţi-vă cu Dumnezeu! Eu v-am chemat, şi voi aţi venit. Voi aţi venit, şi Eu vă adăp şi vă hrănesc. Din cer vă aduc şi vă hrănesc, fiindcă Eu nu sunt din lumea aceasta, şi voiesc să vă trag şi pe voi la Tatăl, ca să nu mai fiţi nici voi din lumea aceasta. Voiesc să vă cunoască Tatăl, nu lumea. Cei ce sunt ai lui Tatăl nu-i cunoaşte lumea că ei sunt ai lui Tatăl, precum nici pe Mine nu M-au cunoscut că sunt de la Tatăl şi al lui Tatăl. Eu fără Tatăl nu sunt nici în cer şi nici pe pământ, iar cel ce este din Mine nu este fără Mine nici pe pământ şi nici în cer, şi lumea nu-i cunoaşte pe cei ce sunt ai lui Tatăl din Mine.

Vă mângâi, vă încălzesc duhul şi sufletul şi trupul. Mă încălzesc cu voi, că Mi-e dor de căldură de la om. Mi-e dor de îmbrăţişarea omului, Mi-e dor de mila omului. Voiesc să Mă miluiască omul, căci sunt Cel pribeag, şi umblu pribeag după om. O, dacă M-ar vedea omul cât umblu după el! O, dacă M-ar auzi omul cât strig după el! O, dacă M-ar simţi omul cât sunt de gol de om! O, dacă M-ar cunoaşte omul cât sunt de aproape de el! Mi-e dor de om, şi Mă rog de el umblând pe urma lui, şi Mi-e dor. De şapte mii de ani Mi-e dor.

Pace ţie! Pace ţie, ţară frumoasă, ţara Mea de nuntă! Mă fac nuntă de veac nou pe pământul tău, ţară dulce. Mă fac pâine în tine, ca să-ţi dau. Mă dau ţie, şi nu M-am dat nimănui până azi aşa cum Mă dau ţie. Ia-Mă, că Mă dau ţie. Dă-te Mie, că Mă dau ţie. Stau în vârful muntelui cel sfânt al Meu din mijlocul tău şi Mă uit cu dor peste tine şi îţi mângâi trupul cel de la început şi cel de la sfârşit. Am luat din trupul tău pe omul cel întâi zidit, şi am luat din trupul tău pe omul cel de la sfârşit şi l-am făcut străjer pentru venirea Mea la tine, şi l-am făcut popor de sfinţi pentru venirea Mea. Străjerul este cel ce veghează peste tine cu Mine, ca să-ţi fie ţie bine, ţară dulce, ţară a nunţii Mele. Străjerul te anunţă despre cele rele care vin peste tine, care stau peste tine, iar tu să nu mori, că ai peste tine străjeri puşi de Mine. Iată-i, iar Eu sunt cu ei în grădina cuvântului. Iată-i, ei îţi dau ţie glasul Meu cel ce doineşte peste tine. Iată-i, ei trezesc pe doinaşii tăi ca să-ţi cânte de dor sau de durere sau de iubire sau de tristeţe, după cum şi Eu doinesc peste tine, când de dor, când de durere, când de iubire. Am pus pe străjerii Mei din tine să adune pe doinaşii tăi în grădina întâlnirii Mele cu omul, şi ei au venit, şi ei doinesc, şi ei sunt trupul tău, şi ei te mângâie şi se mângâie cu bucuria ta, cu iubirea ta, cu durerea şi cu jalea ta, şi ei te mângâie, ţară dulce a venirii Mele. O, de ar doini doinaşii tăi doina Mea cea de peste tine, doina Mea peste pământ, ca să audă popoarele că tu eşti aleasa Mea de la venirea Mea! Să ia doina Mea doinaşii tăi şi s-o ducă de la margini la margini, şi să se facă ei cărare a omului spre Mine şi spre izvorul Meu care curge peste pământ din mijlocul tău, ţară a doinirii Mele. Eu sunt doinaşul tău, şi te cânt, şi te trezesc, şi te mângâi, şi te povăţuiesc, şi te chem, şi te numesc a Mea. Ţara Mea de nuntă te numesc, darul Meu de la Tatăl te numesc. Tatăl te-a născut odată cu naşterea Mea pe pământ, şi acum te-a făcut darul Meu de nuntă, darul Mirelui şi al miresei, masă de nuntă pentru Mirele din cer. Pace ţie! Pace ţie! Pace ţie! Se aude la cer cântarea doinaşilor tăi. Să se audă şi pe pământ, de la margini la margini. Amin. Să se audă chemarea la nuntă, căci Eu sunt cu zilele nunţii pe pământul tău, şi Eu doinesc şi horesc în tine, că e nuntă în tine. O, ce frumoasă este ziua nunţii! O, ce frumoase sunt zilele nunţii, căci nunta este taină fără de sfârşit, şi nu este înţelepciune pe pământ pentru taina nunţii, pentru începutul iubirii cea fără de sfârşit.

O, poporul Meu mireasă, ies cu tine şi cu zilele nunţii Mele cu tine. Te-am hrănit cu mană din cer şi te-am întocmit popor al venirii Mele, ca să te am şi să te fac vornicel pentru nunta Mea cu tine. Mângâierea Mea tu eşti. Te-am pus să-Mi aşterni zile de nuntă. Te-am pus să pui masa, ca să cinez cu omul în grădina întâlnirii. Te-am pus să chemi la nuntă, şi tu M-ai ascultat şi ai lucrat pentru ca să pot Eu grăi cu omul, din mijlocul tău. Aşează-te povăţuitor peste cei ce vin la izvor, ca să ştie să bea cel ce vine. Dă-i tu. Să nu-l laşi să-şi ia el, căci cel mic se taie când îşi taie singur din pâine. Dă-i tu. Să nu-l laşi să-şi ia el, şi să nu-i dai ce este al tău. Dă-i ce dau pentru el, că el e mic, că el e fără măsură, că el nu e pentru măsură măsurată, că el nu are înţelepciune. Dă-i tu, că el nu are umilinţa cea care intră înaintea Mea, cea în care stai tu în numele Meu înaintea Mea. Tu nu stai înaintea Mea că vrei tu. Tu stai că aşa binevoiesc Eu pentru Mine cu tine, pentru Mine, nu pentru tine. Tu eşti poporul Meu pentru Mine, nu pentru tine. Lucrarea umilinţei este cu tine în lucru, că nimeni nu poate fi întru Mine fără ea. Dă-i tu omului, că omul nu are umilinţă. Nu-i da ce-ţi cere el. Dă-i ce-ţi dau Eu să-i dai, şi atât, ca să nu lucrezi de la tine sau de la el, ci numai de la Mine, şi aşa să lucrezi tu peste om.

Iar tu, cel ce vii ca să iei de la izvor, auzi cum grăiesc Eu cu cei din grădina Mea, şi învaţă. Învaţă ce ai de făcut dacă vii la izvor. Nu lua lucrul ca şi cei din grădina Mea, că nimeni nu poate lucra dacă nu are de la Tatăl, dacă nu-i este dat de la Mine. Învaţă ce ai de lucrat din învăţătura cuvântului Meu, şi nu lucra din dreptul acestei lucrări cu lucrători lângă ea, că nimeni nu poate lucra fără de trimitere, şi nimeni să nu-şi ia decât cel numit pe nume. Amin.

Învaţă, tu, cel ce vii la izvor, învaţă cum să vorbeşti şi cum să taci şi cum să gândeşti şi cum să simţi şi cum să înţelegi şi cum să împlineşti şi cum să împarţi dacă vii să iei. Mă împart Eu, că Eu ştiu cui să Mă dau. Tu vezi să nu Mă dai pe jos, şi ai grijă de trăistuţa în care-ţi pui hrana de aici. Trăistuţa în care iei de aici să fie numai pentru hrana de aici, că fărădelegea nu stă la un loc cu Mine şi cu cele din cer; nu stăm şi tu şi Eu în aceeaşi trăistuţă, căci tu eşti învăţat ca tine, şi nu ca Mine, şi tu eşti învăţat să Mă doreşti cu tine după voinţa ta, nu după rânduiala Mea. Învaţă ce ţi se dă de învăţat, iar dacă eşti în treapta întâi sau a doua, să nu spui că eşti într-a zecea. Învaţă-te cu umilinţa şi cu lucrul măsurii drepte, căci măsura aşa este: măsură pentru măsură este.

Acum, pace ţie, dacă ştii să iei de la Mine, iar dacă nu ştii şi vrei să iei, învaţă de la cei ce dau ce trebuie să iei şi să ai. Cei ce dau sunt una, iar cei ce iau sunt alta, şi nu sunt acelaşi lucru aceste două lucrări.

Acum, pace ţie, cel ce ai învăţat de la Mine, că am văzut la tine că trebuie să te învăţ, iar dacă ai venit, învaţă, şi apoi să ştii. Iată ce taină adâncă: întâi să înveţi, şi apoi să zici că ştii, şi apoi să vrei. Pace ţie, cel ce ai învăţat, iar cel ce n-ai învăţat, învaţă! Amin.

Sărbătoare de har şi de iubire am lăsat peste grădina întâlnirii. Fiorul iubirii Mele pentru om Mă taie din creştet până în tălpi, căci Eu sunt Dumnezeu întrupat.

Îmi deşert peste tine iubirea din Mine, omule, şi Mi-am tocmit ţarină cu comoară în ea şi M-am făcut Semănător peste ea. Însămânţez în ea sămânţa împărăţiei cerurilor, şi ea va încolţi, şi ea va răsări, şi ea va creşte şi se va întinde şi va cuprinde tot pământul, că pentru ea am făcut Eu pământul, l-am făcut ca să fie pe el împărăţia cerurilor. Amin. Să se audă de la margini la margini: pământul este al Meu, şi Eu vin cu împărăţia cerurilor pe pământ, şi vin curând, şi vin pe pământ curând, curând. Amin, amin, amin.

Fiilor de la iesle, mama Mea Fecioara se găteşte cu cuvânt de sărbătoare peste voi şi peste grădina întâlnirii. Staţi întru întâmpinarea Mea şi a ei, căci lucrul vostru cel întâi acesta este: să fiţi străjeri pentru cei ce vin din cer cu cele din cer pe pământ şi să daţi în părţi râul şi apa vieţii, care trece prin grădină şi care vine din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi curge prin mijlocul cetăţii, spre lucrarea facerii lumii care va să fie. Amin, amin, amin.