Intru în carte, fiilor de la iesle. Amin, amin, amin. Mă fac la voi cuvânt de aducere-aminte, cuvânt cu slavă, căci slava Mea a cuprins cetatea Ierusalimului acum două mii de ani, după ce Eu, Domnul, l-am înviat cu cuvântul pe Lazăr, fratele Martei şi al Mariei. Învierea lui avea să ajute pe ucenicii Mei să creadă apoi în învierea Mea, căci omul trebuie ajutat de Dumnezeu să creadă. Şi trecuse ziua învierii lui Lazăr, iar a doua zi, pentru că venise ceasul să Mă preaslăvesc ca un Dumnezeu ce eram, iarăşi am lucrat la întărirea credinţei ucenicilor Mei şi le-am spus să meargă să-Mi aducă măgăruşul pe care trebuia să Mă aşez, căci era scris în prooroci să se bucure Ierusalimul de Împăratul Care vine călare pe asină, pe mânz de asină, drept şi biruitor şi smerit pe mânzul asinei de sub jug, căci am zis proorocilor: «Ziceţi Sionului: Mântuitorul tău vine cu plata, şi răsplătirile Lui merg înaintea Lui».

Aşa strigau mulţimile care mergeau înaintea Mea când am intrat în Ierusalim pe mânzul asinei: «Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!», iar cetatea s-a cutremurat toată, şi zicea: «Cine este Acesta?», şi mulţimile răspundeau: «Este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii». Am intrat în cetate şi am intrat în templu şi am răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, şi am zis: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema. Nu faceţi din ea peşteră de tâlhari». O, venise ceasul să Mă preaslăvesc, iar Duhul Tatălui Meu a suflat cu putere peste fiii Ierusalimului, şi aceştia au strigat: «Binecuvântat este Împăratul Care vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!».

Venise ceasul să Mă aplec sub cruce şi s-o ridic pe umeri. Venise ceasul să dau preţul pentru viaţa omului, să dau morţii viaţa Mea şi să Mă duc în locuinţa morţilor după om şi să-l răscumpăr cu viaţa Mea. Şi iată, n-au trecut multe zile şi iarăşi strigau mulţimile din Ierusalim înaintea Mea şi în urma Mea; strigau zicând judecătorului: «Ia-L, ia-L! Răstigneşte-L!». Toate florile şi toate cuvintele de «Osana!» s-au schimbat, în aceleaşi mâini şi guri, în spini şi în hule şi în strigări pentru moartea Mea pe cruce. Venise ceasul să Mă preaslăvesc prin moarte, să Mă mărturisesc pe Mine Însumi Mântuitorul Care vine, precum era scris în cărţile profeţilor cei din vreme trimişi. Venise vremea să înţeleagă ucenicii Mei că Eu voi muri şi voi învia şi voi fi cu ei apoi până la sfârşitul timpului, lucrând puterea Tatălui Meu prin ei, spre mărturia venirii Mele de la Tatăl pentru răscumpărarea făpturii care suspinând aşteaptă pe Domnul.

O, fiilor, fiţi mereu calzi la credinţă şi la inimă, că vin la voi cu mare dor, şi grăiesc vouă despre Mine şi despre toate lucrările Mele cu care am trudit peste om ca să-l fac să calce pe urmele Mele, ca să-l fac casă Mie şi ogor Mie, şi roadă Mie să-l fac pe om. De aceea vin şi azi şi Mă preaslăvesc peste pământ cu cuvântul, căci Scripturile venirii Mele de la Tatăl ţin până la capătul timpului. Scripturile venirii Mele înseamnă toată lucrarea Mea pentru om, pentru viaţa omului, şi Eu iată, încă şi încă lucrez preaslăvindu-Mă între oameni şi cutremurând pământul cu lucrarea venirii Mele. Omul însă doarme adânc pentru Mine şi e treaz numai pentru el, numai pentru cele ce nu sunt, dar Eu vin pe pământ, şi cu voi Mă ajut ca să Mă preaslăvesc cu lucrarea şi cu venirea Mea, aşa cum M-am ajutat cu măgăruşul pe care am intrat şezând pe el în cetatea Ierusalimului acum două mii de ani când venise vremea să Mă las spre pătimire şi spre moarte pe cruce. Voi sunteţi măgăruşul Domnului, măgăruşul pe care se aşează sarcină, şi merge din loc în loc cuvânt peste pământ. Voi sunteţi unealta Mea cu care Eu călătoresc de la margini la margini cu cuvântul Meu cel de peste voi. Voi sunteţi cei aşteptaţi, căci scris este: «Toţi şi toate aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu».

Puţini sunt cei ce-Mi strigă «Osana!» înaintea cuvântului Meu care merge, iar cei mai mulţi dorm faţă de venirea Mea, ca şi cei care strigau: «Ia-L, ia-L! Răstigneşte-L!». Eu însă sunt Cel înviat dintre morţi şi vestesc învierea morţilor prin învierea Mea şi strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morţilor. Amin. Ei vor întâmpina întâi venirea Mea, şi apoi cei vii. Ei sunt cei ce plâng aşteptându-Mă, iar cei vii nici nu Mă aşteaptă, căci îşi văd de ale lor, nu de venirea Mea. Eu însă intru peste tot cu strigarea, cu vestea venirii Mele, şi zic: iată, Mirele vine, drept şi biruitor şi smerit, şi răsplătirile Lui merg înaintea Lui! Fericit este cel ce iese întru întâmpinarea Mea, cel ce stă gata pentru venirea Mea. Fericit cel cu dragostea vie, căci peste tot dragostea s-a stins de tot, şi puţini fericiţi sunt pe pământ, puţini sunt cei ce Mă aşteaptă să vin. Iată, mulţi sunt cei ce se aşteaptă să vin, căci vrând-nevrând ei ştiu că vin şi că fi-va în curând să vin, dar puţini sunt cei ce Mă şi aşteaptă. Cei ce se aşteaptă să vin se iau după cele scrise în Scripturi despre venirea Mea, iar cei ce Mă aşteaptă să vin sunt ce îşi pregătesc hăinuţa cea pentru Mine, haina iubirii de Dumnezeu, hăinuţa veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.

Eu strig în lung şi în lat, ca să audă tot omul că strig şi că vin. Eu nu vin fără să Mă vestesc mai întâi. Îndemn la veghe pe tot omul care crede în venirea Mea. Îl îndemn să se gătească pentru ziua Mea dacă vrea să-i fie ziua Mea sărbătoare şi nu suspin. Îl îndemn să trudească pentru ziua Mea şi să Mi-o pregătească să vin. Aşa îl îndemn Eu pe om, dar iată, fiecare e cu ziua lui: Eu cu ziua Mea, ca să Mi-o pregătesc cu cei puţini care Mă aşteaptă, iar omul cu ziua lui, ca să şi-o lungească şi ca să şi-o îngreuieze peste el. Eu trudesc să-i dau omului ziua Mea, iar el trudeşte să Mi-o dea pe a lui şi să-Mi taie calea şi să Mi-o înfunde, ca să fie omul ziua lui, şi să nu-i fiu Eu omului ziuă. Şi iată, ziua Mea răsare şi luminează peste tot şi se face cărare în calea omului şi intră în casa omului şi îl caută pe om şi îl strigă de peste tot şi se bagă după om în adânc, ca să-l ajute pe om şi să-l facă fiu al zilei. Şi ziua Mea strigă după om, şi omul stă ascuns de ea, şi se piteşte omul de ea şi zice că n-o vede, şi zice că ea nu este, şi că este ziua lui şi azi, şi mâine, şi poimâine, şi una după alta.

Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig. Cuvânt de slavă Mă fac peste pământ şi îi spun omului să iasă din moarte, precum i-am spus lui Lazăr să iasă afară din mormânt, şi Lazăr M-a auzit şi a ieşit şi a stat înaintea Mea. Atunci cei ce se numeau mari în cetatea Ierusalimului s-au adunat numaidecât să Mă omoare ca nu cumva să cadă ei de peste oameni, căci învierea lui Lazăr a zguduit tot Ierusalimul şi pe cei ce stăteau mari peste el.

Iată, fiilor care Îmi ascultaţi cuvântul, Lazăr era mort în mormânt şi M-a auzit şi a înviat şi a stat înaintea Mea, dar toţi cei vii care Mă vedeau şi Mă auzeau n-au voit să Mă audă, n-au voit să ştie cine sunt Eu şi de unde sunt şi că sunt Mântuitorul Care vine. Dar voi, fiţi fiii venirii Mele şi aşezaţi-vă la trudit pentru ziua Mea. Aşezaţi-vă ziua Mea şi fiţi ziua venirii Mele, fiţi lumină din lumina Mea peste pământ şi daţi ziua Mea oamenilor de pretutindeni, ca apoi să Mă arăt drept şi biruitor. Nu vă uitaţi la cărturarii şi la fariseii şi la învăţătorii care vor să tac şi Eu şi voi, căci tot aşa Mi-au zis şi Mie aceştia. Când Eu Mă pregăteam biruitor să intru în cetate călare pe mânzul asinei, ucenicii Mei bucurându-se lăudau pe Dumnezeu pentru slava cu care Mă slăveam peste mulţimi, şi ziceau: «Binecuvântat este Împăratul Care vine întru numele Domnului!», iar fariseii Mă îndemnau să-i mustru, ca să nu iasă că Mă înalţ pe Mine Însumi. Dar Eu le-am răspuns lor: «Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga», şi apoi am plâns pentru cetatea aceea care n-a cunoscut ziua Mea şi cele spre pacea ei. Aşa şi azi plâng, şi iată cât plâng. Plâng pentru tot pământul, plâng şi strig omul de pe pământ, şi plâng pentru cei ce s-au făcut învăţători în numele Meu peste oameni, căci aceia s-au făcut prea mari şi nu cunosc vremea cercetării cea de la Mine. O, dacă ar fi cunoscut ei cele ce sunt spre pacea lor! Dar n-au cunoscut, şi de aceea s-au ascuns de ochii lor.

O, fiilor care-Mi auziţi cuvântul, iată, şi acum se va întâmpla ca şi atunci cu cei ce nu M-au cunoscut. Nu voi lăsa piatră pe piatră, căci cele ce sunt spre pacea lor nu le-au primit, nu le-au cunoscut, şi de aceea s-au ascuns de ochii lor, căci scris este: «Ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud, minte au şi nu pricep cu ea». Iar voi aşezaţi-vă înaintea Mea măgăruş pentru sarcină, pentru Domnul, fiilor, pentru Mine, ca să stau Eu peste voi şi să intru în casa omului şi să-l mustru şi să dau afară din casa Mea pe cel ce vinde şi cumpără cu numele Meu sufletele celor apăsaţi şi robiţi de cei ce-i stăpânesc pe ei. Iată ziua Mea, ziua izbăvirii pentru cei ce Mă aşteaptă cu ea. Daţi-vă Mie ramuri şi flori şi fiţi Mie cunună pentru venirea Mea, fiilor. Amin, amin, amin.

Acum din nou trimit prin voi cuvânt de mângâiere pentru păstorul Daniel, şi zic acestea: binecuvântată să fie pacea inimii tale, căci pace vin să-ţi dau, fiule Daniel. Sunt Eu şi Verginica, şi sunt să te îmbrac frumos şi să nu te temi, căci şi Eu şi Verginica am trecut prin tristeţi, şi tu, fiule, ai trecut. Dar nu sunt tristeţi, ci sunt hăinuţă, tată, hăinuţă ţesută din fir de aur, căci aurul e de preţ. Să nu fii tristuţ. Nu trebuie. Mâna Mea este peste tine şi te împodobeşte cu roadele răbdării. Lasă, tată, nu te supăra de un pic de suferinţă, că nu e suferinţă aceasta. E săptămâna patimilor, fiule, iar tu în amintirea patimilor Mele Îmi aduci laude prin duhul răbdării tale.

Verginica te mângâie şi pe tine şi pe tovarăşa ta de viaţă, căci vreau să ştii despre cununa răbdării sfinte pe care Eu v-o împart la amândoi la fel. Un picuţ, şi îţi vindec rana, căci Eu ţi-am spus că-ţi voi lua un timp picioarele, spre încercarea credinţei tale şi a iubirii tale pentru Mine. Ai stat neumblând cu amândouă picioarele. Eu voi ierta multe păcate cu această suferinţă a răbdării tale, şi apoi voi sta de vorbă cu tine, Daniele, şi îţi voi desluşi Eu, Domnul, prin fiii Mei de la iesle cum a fost această iubire a Mea pentru tine. Acum împlineşte-ţi trecerea pe acolo pe unde ai fost cu mulţi ani în urmă trimis de Mine ca să te am în slujba Mea. Te trimisesem acolo ca să te iau apoi în slujba Mea, şi te-am luat. Fii binecuvântat în toate ale Mele din tine, în toate ale tale întru Mine, şi iarăşi vei fi bine, şi iarăşi vei fi cu pace. Şi nu uita: cununa răbdării este răbdarea, răbdarea cea plină de pace, Daniele, copil ocrotit de Dumnezeu.

Şi iarăşi, fiilor de la iesle, vă dau cuvânt de mângâiere. Vă dau să daţi celor ce iubesc casa Mea şi pe voi. Vă dau să daţi celor ce Mă ajută pe Mine şi pe voi, căci lucrul vostru e cu greu mereu, mereu. Luaţi de la Mine şi daţi lor. Daţi-le coroniţe pentru lucrul lor cel pentru casa Mea. Râvna lor pentru casa Mea, care sunteţi voi, a încălzit râvna voastră cea ostenită, dar casa aceasta şi grădina aceasta care este taina Sfintei Sfintelor Domnului trebuie să fie atât cât pot răsări din ea toate cele de la Mine în jurul ei. Rădăcina este cea care dă ramuri, iar de aceasta trebuie să aveţi grijă mai mult decât orice, fiilor din grădină.

Voi, cei care v-aţi ostenit cu lucrul cel pentru grădina Mea cu fii, vă dau coroniţe, fiilor, iar voi purtaţi-le dacă vi le dau, căci coroniţele pe care vi le dau sunt făcute din darurile cereşti ale bucuriilor sfinte, ale iubirii de Dumnezeu, ale răbdării sfinte, ale dăruirii sfinte, ale umilinţei sfinte, ale sfinţeniei şi ale ascultării, fiilor. Ascultarea de legile iubirii cereşti dintre fraţi este cea mai frumoasă ascultare dintre toate felurile de ascultare. Aceasta este chiar dragostea care poate totul în cei neputincioşi, dar ale căror inimi sunt inimi mari. Aceasta este dragostea cea care poate totul pentru ca să pot Eu să stau între voi mereu, fiilor, şi cu aceasta vă plătesc Eu pentru râvna şi truda pe care o puneţi pentru casa Mea, pentru lucrul cel pentru grădina Mea din zilele acestea.

Acum pregătiţi-vă inimioarele, că voiesc să Mă uit în ele. Deschideţi, fiilor, ca să intru Eu cu calea Mea spre voi, şi nu fiţi greoi la deschis uşa, căci voi nu aveţi de ce să vă pitiţi. Vă voi învăţa cum este taina aceasta, taina uşii deschise, taina Mea cu omul, statul Meu cu omul în toată clipa, fiilor. Vă voi învăţa pe viu prin fiii grădinii Mele. Fiilor, fiilor, omul cel sfânt trebuie să fie mereu văzut cu cele dinăuntru ale lui. Un astfel de om înţelege taina aceasta, taina uşii deschise pentru Dumnezeu şi pentru om, taina libertăţii întru Hristos, statul Meu cu omul cel sfânt, iubirea Mea cea dintre fii, dintre cei de un sânge cu Mine.

Curând, curând vin cuvânt nou, cuvânt cu înviere, şi voi fi cu voi cuvânt şi vă voi desluşi tot mai pătrunsă taina aceasta: taina uşii deschise, taina fiilor lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.