1999 04 Iul

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Rusalii

Copilaşi, vă strigă Tatăl ca să vă facă atenţi la cuvântul Său. Eu sunt Fiul şi Cuvântul Tatălui, şi prin Mine vă strigă Tatăl, prin Cuvântul vă strigă Tatăl. Amin. Vă spune Tatăl „copilaşi“, ca să ştie duhul rău şi orice duh de pe pământ şi din cer şi din văzduh şi din adânc şi din ape, să ştie că voi aveţi Tată. Vă spune Tatăl „copilaşi“. Cui mai poate spune Tatăl aşa cum vă spune vouă: „copilaşi“? Copilaşii au tată, fiilor. O, de s-ar învăţa copil omul, ca să aibă omul Tată! Cine este copil, are tată, are stăpân, are apărare, are puterea tatălui, care-l înconjoară de peste tot. Dar cine nu este copil, nu are tată, şi este în primejdie în toată clipa, căci este fără de apărare. Tatăl Meu nu poate fi Tată decât al celor ce sunt mici sub mâna Lui cea tare, iar cei ce s-au întărit ei înşişi, îşi sunt loruşi apărare şi putere şi înţelepciune şi cuvânt de împlinit, şi nu au pe nimeni peste ei căruia să-i dea seama pentru cele ce fac ei.

O, copilaşi ai Tatălui Meu! Eu am făcut din voi ucenici ai Mei, fraţi ai Mei, ca să avem acelaşi Tată. Eu sunt Întâiul-născut între cei mulţi care s-au făcut Mie fraţi prin Tatăl, căci Eu aşa am spus: «Cel ce crede în Mine, îi voi da putere să se facă fiu al Tatălui». Amin. Mulţi au dorit şi au dat să fie cu voi şi cu Mine, dar nu s-au lăsat lucraţi ca să le dau Eu înfăţişare de copilaşi ai Tatălui Meu. Ceara nu se face lumânare până nu se pune la înfierbântat, fiilor. Întâi se înfierbântă, şi apoi se toarnă pe fitil, şi apoi se pune în sfeşnic, şi apoi primeşte lumină, dar numai dacă se pune în sfeşnic. Ce lumină poate da o lumânare întocmită prin foc dacă stă apoi neaprinsă şi nepusă în sfeşnic? Ce lucrare poate avea lumânarea care nu se aprinde? Ea nu ajută pe nimeni cu lucrarea ei, ea este fără de viaţă. Ceea ce este prelucrat prin foc, foc trebuie să lucreze, iar altfel rămâne fără de lucrare, şi nu este. Eu ce i-am spus omului care a păcătuit? I-am spus aşa: «Întru sudoarea feţei tale să mănânci pâine. Cu trudă să te hrăneşti din pământul blestemat din pricina păcatului tău. Să trudeşti în toate zilele vieţii tale şi să mănânci ierburile câmpului trudind pentru pâine». Iată, cel ce nu ascultă de această poruncă nu ştie ce este focul şi nu se depărtează de păcat şi de nepăsare şi nu se face lumânare care să ardă apoi ca să-şi lumineze drumul întoarcerii acasă.

Eu pe voi v-am învăţat întoarcerea acasă, fiilor. Focul fărădelegii a pârjolit pământul de la margini la margini. Tot ce a făcut omul pe pământ, sunt pietre de aducere-aminte ale păcatelor omului care s-a făcut dumnezeu pe pământ. Tot ce a făcut omul, se va întoarce împotriva omului. Amin. Omul a schimbat cursul apelor, a schimbat cursul înţelepciunii, cursul priceperii, cursul facerii lui Dumnezeu, şi s-a făcut diavol omul. Cel ce s-a împotrivit Făcătorului, s-a făcut diavol, şi a fost alungat din rai, căci omul a cunoscut răul. Eu i-am spus omului să nu cunoască răul, dar el n-a voit să Mă asculte, şi pentru că nu a voit, a căzut pradă răului, căci cel ce nu ascultă pe Dumnezeu, nu poate birui răul. Iată, aşa a păţit omul care a făcut din femeie femeie a sa şi iubire a sa şi avut al său şi păcat pentru el, căci Eu aşa i-am spus femeii: «Atrasă vei fi cu dorul tău după bărbatul tău, şi el te va stăpâni».

În zadar îi spun şi azi omului să fugă din calea răului, căci omul îi zice răului bine şi se acoperă cu el ca şi cu legea lui Dumnezeu, şi Îmi spune omul că Eu am lăsat legea aceasta. O, să deschidă omul Scripturile facerii şi să-şi vadă neascultarea care l-a căzut pe el din rai şi din bine, şi să nu mai spună omul că legea în care stă el de şapte mii de ani, e legea Mea peste el. Legea Mea era aceea să nu cunoască omul răul. Legea Mea era aceea să nu moară omul, că Eu am făcut pe om bărbat şi femeie, ca să fie omul al Meu într-un singur trup, bărbat şi femeie, şi să slujească Mie omul, şi să fac Eu omul, nu să-l facă omul. Mai bine era să umplu Eu pământul de oameni decât să-l umple omul. Eu l-am făcut pe om din pământ şi din cuvânt şi din duh, dar omul face om din păcat, că el a schimbat de peste el legea Mea cu legea lui, cu legea neascultării de Dumnezeu.

Am voit cu cuvântul să-l fac pe omul de azi, ca din ceara care se lasă înfierbântată şi modelată şi pusă pe fitil ca să ardă şi să se mistuie înaintea Mea, şi Eu să fac din lumina ei viaţă veşnică, viaţă din cer, căci viaţa este foc care arde trupul ca să iasă lumină, ca să iasă om zidit de Dumnezeu. Îi voi arăta omului că Eu, Domnul, tot din pământ îl voi zidi, căci învierea morţilor va fi judecata omului care a făcut om din păcat. Omul va fi din nou, dar din pământ va ieşi, aşa cum a fost la început lucrul lui Dumnezeu pentru trupul omului.

Iar voi, copilaşi din urmă, sunteţi mâna Mea cu care Eu scriu judecata omului care nu s-a lăsat născut din cer. Eu pe om l-am făcut cu cuvântul când l-am făcut din lut, dar omul cu care cuvânt îl face om? El cu păcatul face tot ce face pe pământ, căci omul ieşit din om, este păcatul omului care are de tată şi de mamă pe om. Eu sunt cuvântul cel din cer prin care v-am născut pe voi, copilaşi din urmă, ca să am cu cine să-Mi scriu cartea judecăţii omului ieşit din om. Eu pe om l-am întors în pământ ca să-l ruşinez şi să ştie că tot ce face el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu apoi, şi tot din pământ să-l fac, aşa cum este legea Mea. Dar sunt mulţi şi iar mulţi sunt între pământ şi cer care s-au lăsat cu Mine şi cu legea Mea cea dintâi, şi Eu am făcut din ei viaţă veşnică, şi ei sunt vii între cer şi pământ şi n-au gustat moartea, că n-au gustat păcatul nici cu duhul, nici cu firea, nici cu trupul, nici cu inima. Pe aceia îi voi aşeza de mărturie înaintea oamenilor curând, curând, aşa cum v-am aşezat pe voi, fiilor născuţi din cer, la cuvântul Meu.

Faceţi-vă zi după zi rost de nejudecată, fiilor. Bogăţie de nejudecată să vă adunaţi, şi libertate cu Dumnezeu să vă agonisiţi, că Eu, Domnul, vin curând, şi cu Mine vin şi cei adormiţi care au fost cu Mine, şi vin şi cei vii care n-au gustat moartea şi care sunt veşnici, aşteptând biruinţa Mea pentru ei şi pentru mulţi care vor gusta învierea spre judecata păcatului. Amin, amin, amin. V-am spus vouă taine cereşti, taine de nepătruns. E vremea să vin, şi de aceea deschid cerul şi aduc pe pământ tainele cerurilor. Ele trebuie să vină înaintea Mea ca să-i facă pe oameni să se pocăiască, fiilor. Tainele Mele au rămas nepătrunse de om, căci omul s-a ascuns de ele prin păcătuire şi nu le-a mai văzut şi nu şi-a mai amintit de ele.

Eu după ce l-am zidit pe om bărbat şi femeie i-am zis aşa apoi: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ». O, dacă omul ar fi voit să rămână întru Mine, aşa s-ar fi împlinit cuvântul acesta, dar el l-a împlinit altfel. El a umplut tot pământul de moarte, căci n-a stăpânit cu viaţă peste pământ şi peste tot duhul de viaţă dintre cer şi pământ, pe care Eu l-am zidit ca să fie şi ca să intre sub stăpânirea omului şi ca să-l asculte pe om ca pe Dumnezeu. Omul trebuia să lucreze ca şi Mine, căci Eu i-am spus: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul». O, cum l-am făcut Eu pe om, şi cum face omul om! O, câtă cale de la cer până la pământ, fiilor!

O, copilaşi ai Tatălui Meu, spuneţi voi, ca să se audă pe pământ, care este omul necredincios? De pe pământ omul răspunde ca de pe pământ, dar voi să răspundeţi ca în cer. Spuneţi, fiilor, că Eu vă ascult. Amin.

– Omul necredincios este cel care ştie voia lui Dumnezeu, dar nu-i place s-o facă de la capăt la capăt, şi se face vinovat faţă de Dumnezeu, căci scris este: «Dacă numai o singură poruncă este încălcată între toate, acela se face vinovat faţă de toate poruncile pe care le împlineşte» şi se numeşte necredincios, căci cel credincios le împlineşte pe toate, şi aşa se cheamă că este credincios.

– O, fiilor, toate sunt scrise în Scripturi, dar omul se face că nu le ştie. Aşa face omul şi cu cuvântul Meu cel de azi, pe care Eu, Domnul, îl scriu pe pământ prin mânuţele voastre. Este scris în Scripturi că «necredincioşii vor fi şterşi de pe pământ», dar omul s-a învăţat să piară şi zice că aşa este legea de când lumea. O, nu asta este legea! Asta nu e lege, omule. Asta este plata păcatului tău, omule învăţat cu pieirea. Omule, omul cel ieşit din tine este plata păcatelor tale, nu este lege. Vezi tu la ce spui lege? Tu spui lege la păcat, căci l-ai pus lege peste tine ca s-o împlineşti. Împlineşte-o dacă aşa vrei, dar să ştii că Eu pe om îl fac tot din pământ, aşa cum l-am făcut întâi, căci cel ieşit din tine este păcatul tău, nu este omul. Ce să-ţi fac dacă tu ai voit ca femeia să fie femeia ta? Dacă tu rămâneai al Meu, rămânea şi femeia a Mea, şi rămâneai omul lui Dumnezeu, că Eu pentru asta te-am creat. Eu nu te-am creat ca să te dau păcatului, ci te-am creat ca să te rodesc şi ca să te înveţi lucrul rodirii, dar dacă tu ai făcut femeie a ta din femeie, ai uitat pe Dumnezeu şi te-ai alipit de femeia ta, şi n-ai mai ştiut taina trupului cel făcut de Dumnezeu, care spune că nu sunt doi cei doi, ci sunt unul, împreună cu Dumnezeu, precum Unul este Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

Acum am venit pe pământ cuvânt ca să-ţi fac judecata, omule. O, dacă te-ai pocăi de fapta ta cea adâncită în timp! O, dacă ai vrea să fii credincios şi nu necredincios! O, omule necredincios, care nu împlineşti cuvântul Meu! Împlineşte-l, că vin din cer şi îţi spun acest cuvânt. Eşti bătrân de şapte mii de ani, omule. Când erai în rai, grăiam cu tine şi tu Mă auzeai. După ce ai ieşit din rai pentru neascultare şi pentru păcat, L-ai dat pe Dumnezeu pentru păcat şi ai ascultat glasul păcatului. O, glasul păcatului îl auzi şi îl crezi, dar glasul Meu nu-l mai auzi şi nu-l mai crezi. Urechea ta e poartă a fărădelegii; la fel şi ochii; la fel şi credinţa; la fel şi înţelepciunea, căci tu ai schimbat cursul înţelepciunii tale odată cu ieşirea ta din rai când te-ai împotrivit Făcătorului tău. Dar Eu am deschis porţile raiului, ca să Mă vezi şi să Mă auzi, căci am venit după tine cu vindecare, şi voiesc să-ţi întocmesc din nou urechea şi ochii şi tot trupul tău. Stau în uşa cortului Meu, şi am pus înaintea ta semn ca să Mă cunoşti. Cuvântul Meu este semnul. El este izvor de apă vie în pământ fără de apă. Eu sunt cuvântul cel din cer, prin care Mi-am născut copilaşi pentru Tatăl, ca să stau cu ei înaintea ta, omule hoinar şi fără cale. O, când te-am întocmit din pământ, a fost uşor. Acum eşti carne şi sânge, dar acestea nu moştenesc împărăţia cerurilor, căci se împotrivesc prin duhul lor cel potrivnic vieţii, fiindcă scris este: «Ce este din trup, trup este, carne şi sânge este». O, greu Îmi este să te întocmesc din nou, căci tu eşti potrivnicul Meu, ca şi diavolul, dar iată ce cuvânt am rostit pentru ca să-l împlinesc: tot ce a făcut omul pe pământ, se va întoarce împotriva omului. Tot ce a făcut omul pe pământ, sunt pietre de aducere-aminte ale păcatelor omului care s-a făcut potrivnicul lui Dumnezeu pe pământ.

Îi voi arăta omului că Eu, Domnul, tot din pământ îl voi zidi pe om, căci învierea morţilor va fi judecata omului care a făcut din păcat om. Eu pe om l-am întors în pământ ca să-l ruşinez şi ca să ştie că tot ce a făcut el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu apoi, şi tot din pământ să-l fac, căci au fost şi sunt pe pământ oameni care s-au lăsat cu Mine pentru facerea din nou a omului, şi cu aceştia voi lucra pe om, aşa cum am voit să lucrez cu omul cel întâi zidit, iar Eu, Domnul, voi rosti cu cuvântul Meu prin gura celor ce s-au lăsat lucraţi de Mine, şi voi ridica din pământ neamul omenesc, spre judecata duhurilor potrivnice lui Dumnezeu. Şi voi fi Dumnezeu drept, şi voi aşeza pe cei drepţi moştenitorii cerului şi ai pământului, «cer nou şi pământ nou», după cum este scris în Scripturi. Amin.

Fiilor, vă fac bogaţi în tainele Mele care aşteaptă să ia faptă pe pământ, căci cele de pe pământ se vor întoarce împotriva omului care a schimbat cursul facerii lui Dumnezeu. Omul nu lucrează pe pământ după cuvântul Meu. De şapte mii de ani omul nu Mă mai aude, şi se face surd pentru tot cuvântul Meu şi al celor ce-Mi poartă cuvântul peste pământ. Dar iată, Eu vin şi tot vin, că vă am pe voi, copilaşi ai Tatălui, şi Eu vin de la Tatăl ca să vă aduc cele ce trebuie să purtaţi, căci sunteţi purtători de taine cereşti pentru vremea împlinirilor cereşti pe pământ. Vă spune Tatăl „copilaşi”, ca să ştie duhul rău şi orice duh de pe pământ şi din cer şi din văzduh şi din adânc şi din ape, să ştie că voi aveţi Tată. Cui mai poate să spună Tatăl aşa cum vă spune vouă: „copilaşi”? Aveţi grijă de ungerea aceasta, fiilor, şi lucraţi prin ea împărăţia care va rămâne, căci curând, curând tot ce a făcut omul se va întoarce împotriva omului. Învăţaţi-i pe cei ce caută pe Dumnezeu, învăţaţi-i să-şi capete libertatea în Domnul, că pe pământ nu este lege pentru libertate, şi este lege numai pentru robie.

Plâng cu lacrimi de sânge când îl văd pe om prins sub robia femeii. Îi curg omului sudori de pe frunte şi îi dă femeii lui câştigul său, şi Eu sunt lipsit de om. Îl prinde femeia rob pe om pentru ea şi pentru urmaşi, ca să nu mai aibă omul libertate. Am vărsat lacrimi de sânge pentru robia omului. Împăraţi şi argaţi cad de şapte mii de ani sub robia femeii, care face din om diavol, care slujeşte trupului şi omului care are de tată pe diavolul, şi omul nu se mai poate ridica din robie. Mi-a curs sânge din coastă, ca să fie însemnat locul cel de pe trupul omului, locul din care a fost făcută femeia, care l-a smuls pe om din Dumnezeu. Plâng şi sângerez şi azi când îl văd pe om prins sub robia femeii. Unde să mai găsesc Eu femeie care să sfinţească pe om, care să libereze pe om din robie? Pofta femeii este diavol care-l face pe om să joace cum voieşte pofta diavolului. Legea femeii i-a luat omului dreptul la libertate. O, adânc al fărădelegii! O, cum să-l eliberez Eu pe om ca să-l am şi ca să Mă bucur de truda lui, şi ca să-i dau plată pentru trudă, aşa cum am dat apostolilor Mei cu care am umblat pe pământ când Eu am avut nevoie de om lângă Mine? O, greu mai pot Eu să-l smulg pe om de lângă femeie ca să-l eliberez de robie şi de patimi şi ca să-l pun la lucru sfânt pentru Mine! O, greu mai pot să dau femeia de lângă om! Scris este în Scripturi: «Am văzut o femeie beată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor lui Iisus; şi văzând-o m-am uitat cu mirare mare; iar pe fruntea ei, scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. Şi avea în mână pahar de aur, plin de urâciunile ei şi de pângărelile desfrânării ei. Şi are împărăţie peste împăraţii pământului, căci este îmbrăcată în purpură şi în stacojiu, şi împodobită cu aur şi cu mărgăritare şi cu găteli care farmecă, căci vine din adânc şi din fărădelege, iar cei ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira văzând pe fiară că era şi nu este, dar se va arăta şi se va vădi». O, adânc al fărădelegii! Femeia se găteşte cu găteli şi cu purpură şi cu stacojiu, şi pe trup, şi pe buze, şi pe degete, şi pe ochi, şi îşi ţine bărbatul rob urâciunilor ei, iar cel ce slujeşte femeii este om fără de minte, fără de vedere, fără de auz. O, cum să-l eliberez pe om de femeia sa, care nu-i aduce nici un fel de folos? Omul îşi varsă sudoarea pentru femeia sa şi pentru urmaşi, şi Eu nu pot să Mă bucur de truda omului. O, nu este de folos omului să se însoare, dar cine este cel ce pricepe aceasta?

Iată, copilaşi, de ce plâng Eu, dar tot ce a făcut omul, se întoarce împotriva lui. Cel ce s-a împotrivit Făcătorului, a căzut rob, şi nu mai găseşte calea spre acasă. Eu i-am spus omului să nu cunoască răul, dar el n-a voit să fie credincios şi nu a împlinit porunca Mea. Dar Eu vin la voi ca să vă păstrez liberi pentru Mine şi să aduc prin voi înţelepciunea Mea peste om, şi să-l aduc pe om la pocăinţă şi la puterea credinţei, ca să poată prin credinţă şi prin faptele credinţei sfinte, şi să se aşeze omul întru venirea Mea veghind, căci omul pe pământ stă de veghe zi şi noapte neobosit ca să nu vin, dar ca să vin nu veghează omul.

O, câtă veghe pe om ca nu cumva Eu să vin! Dar voi, vegheaţi zi şi noapte şi faceţi peste pământ arătarea Mea şi venirea Mea acum când nimeni nu se aşteaptă să vin. Dar vouă vă spun: acum fi-va să vin. Amin. Vă voi da putere şi ajutor să-Mi pregătiţi calea spre oameni. Vă voi ajuta să scăpaţi de apăsări, că am putere să vă ajut. Cereţi, şi vă voi da. Cereţi, că Eu vă spun să cereţi. Cereţi ajutorul Meu, ca să împlinim pe pământ tot ce am proorocit Eu prin cartea Mea, care este cu voi. Mereu, mereu Mă scriu în ea, ca să fiu prin ea în mijlocul vostru aşa cum am fost în mijlocul lui Israel. Vă zidesc prin ea pentru zi de zi în lucru sfânt peste pământ. Vă binecuvintez mânuţele cu care-Mi scriu cuvântul. Vă binecuvintez guriţele cu care-Mi mărturisesc cuvântul prin care Mă aştern pe pământ cu împărăţia Mea, căci guriţele şi mânuţele şi picioarele voastre sunt cuvântul şi lucrarea şi mersul Meu peste pământ. Amin.

Fiilor copilaşi, faceţi-Mi nume pe pământ, că Eu v-am făcut vouă, şi vă mai fac, căci numele Meu de la voi stă pe orice lucru săvârşit de voi în numele Meu. Nu vă îngrijoraţi că nu aveţi putere. Am Eu putere. Lucraţi în numele Meu, ca să fiu Eu Stăpânul, iar voi să fiţi copilaşi. Tot ce lucraţi, să fie al Meu, ca să fiţi şi voi ai Mei, că aşa lucrează cei ce sunt ai Mei. Voi slobozi spre voi ajutor mare, că e vremea să Mă desăvârşesc prin voi şi prin ungerea pe care o aveţi de la Mine. Eu, fiilor, trebuie să fiu mereu în mijlocul vostru şi să Mă scriu cu voi peste pământ, ca să se ştie de jos şi până sus în cer şi până în toate laturile că voi aveţi Tată, şi că Tatăl ceresc vă spune vouă: copilaşi ai Lui, copilaşi de sus. Amin.

O, fiecare îşi plânge averea când şi-o pierde. Aşa Mi-o plâng şi Eu, căci omul a fost averea Mea şi casa Mea şi nădejdea Mea. Am trimis, şi mai trimit încă pedepse pe pământ, ca să-Mi pregătesc calea, precum scrie în Scripturi, mai înainte de venirea Mea. Iată, tot ce a făcut omul, se va întoarce împotriva lui, căci le va pierde şi nu le va mai avea. Şi omul plânge că pierde. Aşa plâng şi Eu, căci mai întâi Eu am pierdut. Acum e rândul celui ce M-a pierdut pe Mine, e vremea să le piardă şi el pe cele făcute de el.

Eu Mă scriu cu voi pe pământ spre judecata omului care n-are pe Dumnezeu bogăţie, iar Tatăl Meu vă numeşte copilaşi ai Lui, copilaşi de sus, căci copilaşii au tată. O, cui mai poate spune Tatăl aşa cum vă spune vouă: „copilaşi“? Cine este copil, are tată, are stăpân, are apărător, are puterea tatălui de jur împrejur. Amin. Eu Mă scriu cu voi mereu peste pământ, iar Tatăl Meu vă spune vouă: copilaşi ai Lui pe pământ, copilaşi de sus. Amin, amin, amin.

Mai am să rânduiesc peste voi o lucrare, fiilor unşi peste pământ. Eu, Domnul Cel de sus, rostesc înainte cuvânt şi vă hotărăsc lucrul peste voi. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cobor binecuvântare peste apa cea care a izvorât pentru voi la fântâna căsuţei din deal, primul mărgăritar care va sta în jurul Sfintei Sfintelor Mele de la voi. În ziua de sobor a sfântului Ioan Botezătorul, care a avut lucrare înaintea venirii Mele acum două mii de ani, în ziua aceasta de praznic voi pune cuvântul Meu peste fântâna căsuţei din deal, ca să puteţi folosi apa ei spre binefacerile voastre cele de la Mine, şi vom pune peste ea patron şi stăpân pe proorocul Ilie, înaintemergătorul venirii Mele de azi. Şi voi aşeza îngerul fântânii căsuţei din deal, şi vom prăznui cereşte, aşa cum sunt la Mine şi la voi sărbătorile de pe pământ. Şi voi veni mereu şi vă voi adăuga lucru lângă lucru, că sunteţi lucrătorii Mei, şi cu voi Îmi lucrez tot ce va rămâne, şi vă voi da ajutor la vreme, că fără Mine nu puteţi nimic, fiilor. O, mult ajutor trebuie să vă dau, că vreau să vă scot de sub apăsările care vă apasă pe inimioare pentru grijile Mele, şi vreau să credeţi că vă voi ajuta numaidecât, căci credinţa sfântă poate totul în voi, în numele Meu. Amin.

O, învăţaţi-vă unul pe altul veghea cea pentru Mine şi vegheaţi pentru lucrarea cea pentru Mine, şi fiţi cu mânuţele curate în lucrul vostru cel pentru Mine, că mare putere au în ele mâinile dezlegate între cer şi pământ.

Fiilor, păstraţi bine numele Meu peste voi şi faceţi-Mi nume, că spre aceasta v-am ales dintre fiii oamenilor, şi tot neamul omenesc va vedea că Eu v-am ales pe voi, şi nu voi pe Mine. Fiilor, este cale lungă ca de la cer la pământ între cel ales de Dumnezeu, şi cel ce alege pe Dumnezeu. Fiilor, fiţi înţelepţi ca să întreceţi orice înţelepciune de pe pământ, căci v-am făcut stăpâni peste pământ şi v-am aşezat lucrători ca să lucrez prin voi Scriptura Mea cea din urmă, cerul cel nou şi pământul cel nou pentru cei ce vor moşteni în numele Meu peste cele ce vor fi. Amin, amin, amin.