1999 08 Noi

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Iată-Mă cu prăznuire de sfinţi deasupra grădinii cuvântului Meu. Stau pe nori de îngeri deasupra voastră şi cu sfinţii cerului, care Mi-au fost Mie scaun de domnie şi aşternut pe pământ. Stau gata să intru cuvânt în grădină. Şi am intrat, fiilor străjeri. Amin. Intru de sus şi cu cei de sus, ca să fie cerul cu pământul în sărbătoare pentru venirea Mea. Amin.

Şi acum vă spun: pace vouă, căci cu voi grăiesc duhovniceşte. Puţini de tot sunt cei cu care pot grăi duhovniceşte, ca şi acum două mii de ani, căci fiecare îşi caută ale sale, şi nu caută cu cele de sus. Iată, ca şi atunci, nici azi nu am cu cine vorbi duhovniceşte, căci omul se iubeşte pe sine, iar la om omul este iubire, nu Dumnezeu, şi omul tâlcuieşte Scripturile Mele după a lui nevoie, nu după dorinţa Mea, căci la om omul este iubire, nu Dumnezeu. Nu pot vorbi decât pământeşte cu omul, aşa cum vorbeam cu cei ce Mă ispiteau cu cuvinte din Scripturi. N-aveam cum să vorbesc cu cei ce Mă ispiteau decât pământeşte, căci erau pământeşti şi trupeşti, fiindcă ce este născut din trup, trup este.

I-am spus lui Nicodim, care era iudeu de frunte, i-am spus: «Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi de sus“. Vântul suflă unde vrea, şi tu auzi vuietul lui, dar nu ştii de unde vine şi nici unde se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul». Şi i-am mai zis: «Noi ceea ce ştim vorbim, şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede să vă spun lucruri cereşti? De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu». Iată, ce este născut din carne, carne este, şi ce este născut din duh, duh este.

Iată, copilaşi de la iesle, de ce grăiesc Eu azi cu voi despre Scriptura de atunci prin care s-a spus: «Cine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el, şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu». Dar unde să mai găsesc Eu aşa ceva? O, nu mai ştie omul cine este iubirea, nu mai ştie nimeni ce este cu adevărat naşterea de sus, naşterea din apă şi din duh, ca să fie duh cel ce se naşte. Cel ce era nedumerit despre naşterea de sus, Mi-a spus: «Cum poate omul să se nască odată ce e bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască iar?». Acesta măcar M-a întrebat cum poate fi aceasta, şi Eu i-am răspuns aşa: «Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer; şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică». Iată, de aceea M-a trimis Tatăl în lume, dar lumea a iubit mai mult întunericul şi nu M-a iubit pe Mine. Lumea nu ştie ce este iubirea, şi n-are cine să-i spună, dar îi spun Eu. Iubirea sunt Eu, căci scris este: «Dumnezeu este iubire», şi «cel ce păzeşte poruncile Mele, acela este cel ce Mă iubeşte». Amin.

Astăzi lucrez din cer, şi nu Mă mai poate omul învinui după legea cea pentru trup, căci legea, pentru trup este. Astăzi vorbesc numai duhovniceşte chiar şi cu cei pământeşti, şi le spun tuturora aşa cum a spus apostolul, căci aşa a spus: «Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul, dimpreună cu patimile şi cu poftele, şi trăiesc în Duhul şi umblă în Duhul». Amin. Când omul Mă învinuieşte pentru acest cuvânt cu care vin la voi, el se prinde singur sub judecata acestui cuvânt, căci păcătuieşte, fiindcă numai cel ce păcătuieşte în trupul său Mă poate găsi cu vină pentru cuvântul cu care Mă slăvesc la voi pentru tot omul care voieşte să creadă în Mine şi în venirea Mea la voi.

Amin, amin grăiesc tuturor: cel ce crede în venirea Mea, acela nu mai păcătuieşte, şi se lasă purtat de Duhul şi de taina vieţii veşnice. Omul însă este îndărătnic. Cel ce a citit Scripturile fără de pocăinţă, acela a luat din ele după cum i-a priit, căci ce este născut din carne, carne este. Eu însă nu mai grăiesc pentru nimeni pământeşte, căci vremea s-a scurtat şi s-a sfârşit de tot, şi nu mai este vreme să se folosească omul de lumea aceasta, căci este vremea venirii Mele, şi pentru cei ce veghează ca să vin, şi pentru cei ce veghează ca să nu vin. Dar Eu vin, că este scris să vin, şi va fi venirea Mea ca în zilele lui Noe când fiii potopului îşi dădeau unii altora trupurile spre desfrâu şi spre petreceri, până în ziua când a intrat Noe în corabia salvării. Tot aşa strigam şi prin Noe, la fel ca şi azi strigam pe tot omul, dar nimeni n-a crezut, până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi.

O, e grea jalea Mea şi aşteptarea Mea după om! Omul naşte prunci pentru el, şi îi duce la preot şi îi botează, şi apoi stă liniştit şi se crede al lui Dumnezeu, el şi pruncul lui, dar Duhul Meu nu este în om, căci omul este numai trup, numai carne, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară, numai poftă trupească cu care voieşte să aibă omul îndreptăţire înaintea Mea şi voieşte să se măsoare cu Mine şi să spună că este al Meu, dar Eu îi spun aşa: Eu M-am răstignit, omule, iar tu te căsătoreşti şi stai acoperit cu legea căsătoriei, care este pământească, nu cerească, fiindcă Eu celor ce Mă ispiteau pentru femeile lor, Eu le-am răspuns pământeşte, şi am luat cuvântul omului cel întâi zidit, care s-a despărţit de Dumnezeu şi s-a alipit cu femeia sa, şi au căzut amândoi din cer, au căzut prin trup, au căzut pe pământ; dar le-am răspuns şi altfel ispititorilor, şi le-am zis: «Sunteţi rătăciţi neînţelegând Scripturile, căci în împărăţia cerurilor nu este însurat şi măritat, şi este viaţă fără de păcat, fără de moarte, viaţă de îngeri este».

Învăţătura Mea lucra în chip minunat în faţa celor ispititori pentru poftele lor. Le-am răspuns pământeşte celor ce voiau femeie, dar apoi am luat pruncii în braţe şi le-am spus: «Adevărat, adevărat vă spun că cine nu va fi ca pruncul nu va putea intra în cer». Aşa lucram Eu cu cei ispititori, dar azi le spun tuturor, şi din cer le spun că împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul omului care iubeşte pe Dumnezeu, şi le spun că Eu am venit pe pământ din cer şi am îmbrăţişat răstignirea trupului, ca să-l deprind şi pe om să semene cu Mine, cu Cel ce S-a coborât din cer; să-l deprind pe om să se nască de sus, să fie de sus pe pământ, să fie de la Dumnezeu născut, căci scris este: «Celor câţi Mă primesc crezând în numele Meu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut, căci Dumnezeu Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între oameni, ca să-i nască din Duhul pe oameni». O, nici până azi nu este înţeleasă această Scriptură, iar Eu pentru împlinirea ei am venit din cer şi le-am spus celor ce cred în Mine: «Ieşiţi şi vă osebiţi dintre oameni şi de ce este necurat nu vă mai atingeţi, şi Eu vă voi primi pe voi, şi voi umbla cu voi, şi voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu». Amin. Iată, aceasta înseamnă poporul Meu, poporul lui Dumnezeu, «popor luat dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului», după cum scrie în Scripturi. Spun aşa pentru ca să-l ajut pe cel ce voieşte să priceapă, ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu şi cu împărăţia lui Dumnezeu în el.

Eu am venit din cer ca să-l învăţ pe om lucrarea răstignirii, nu lucrarea căsătoriei, căci căsătoria este lege omenească, este lucrarea trupului, nu lucrarea Duhului. Ea nu este libertate cu Hristos; ea este legătură peste om, căci cei căsătoriţi în care s-a trezit iubirea cea pentru cer au fost din cei ce în toată vremea s-au smuls din această legătură ca să-şi răstignească pornirile trupului şi să trăiască în Duhul şi să umble în Duhul, după cum este aşezarea pentru cei ce se dau Mie împărăţie cerească pe pământ, scaun de domnie pentru Mine şi aşternut pentru cer. Iată, nu mai vorbesc pământeşte, căci vremea este aproape şi Mi-e milă de cel ce voieşte să înveţe taina împărăţiei cerurilor cu omul şi nu are de unde învăţa. Vremea este aproape şi este la uşă, şi Eu vin, şi omul nu ştie să trăiască pentru cer şi pentru iubire. Atâţia sfinţi mucenici s-au dat pildă cu credinţa şi cu iubirea lor, şi omul n-a învăţat iubirea lor. Ei, de iubirea cu care Mă doreau, se împotriveau până la sânge celor ce voiau să-i atragă la cele ale trupului, care sting statul Meu în om. Ei alegeau să-şi dea sângele spre vărsare pentru iubirea lor de Dumnezeu decât să şi-l dea spre păcătuire. Ei au fost semne pe cale din timp în timp, ca să arate oamenilor calea, dar oamenii au semne pe cei asemenea lor şi poftelor lor, care se războiesc în trupurile lor ca să nu priceapă calea vieţii.

Dumnezeu este iubire, dar cine este cel ce se face un trup cu Mine pentru ca să fie iubire ca şi Mine? Cel ce se face un trup cu Mine, acela este cel ce se alipeşte de Mine cu iubirea lui, iar pe sine se biruieşte. Unde să mai găsesc Eu biserică de aşa fel în om? S-a umplut pământul de locaşuri de biserici şi de mănăstiri, şi nu este în ele cel ce Mă iubeşte. Se duce omul la mănăstire ca să se dea Mie, zice el, şi nu trece mult şi se strică mai rău decât înainte. Se vor da spre însurat şi spre măritat călugări şi călugăriţe în care arde păcatul, căci orb pe orb nu se poate călăuzi, şi nu mai este călăuză adevărată. Se va prăbuşi tot ce a numit omul biserică, şi se va zidi tot ce a numit Dumnezeu biserică. Se va împlini tot ce a mai rămas de împlinit din cuvintele cărţii Mele prin care am profeţit la voi, copii ai poporului sfânt. Nu mai este om căruia să-i poată rugăciunea, căci mort pe mort nu se poate învia. Nu mai este om care să-l poată dezlega pe cel păcătos de păcatele lui, căci cine nu este născut din Dumnezeu, acela săvârşeşte păcat şi nu-l poate ajuta pe cel ce păcătuieşte.

Nu vă miraţi voi, copii duhovniceşti, şi să nu se mai mire nimeni pe pământ de ce v-am ales Eu pe voi şi v-am pus deoparte ca să fiţi curaţi cu trupul şi cu sufletul şi cu duhul. Iată, nu mai este pe pământ om răstignit, om sfânt, care să dezlege făptura omenească de păcate, care să scoale morţii din mormintele lor cu numele Meu, care lucrează prin sfinţi. V-am aşezat pe voi slujitori cereşti între cer şi pământ, ca să lucraţi cu Mine pentru neamul omenesc, şi v-am deprins să vă puneţi nădejdea în Mine, nu în voi, căci scris este în Scripturi: «Oricine şi-a pus nădejdea în El se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este, că El S-a arătat ca să ridice păcatele lumii, şi păcat în El nu este, şi oricine rămâne în El nu păcătuieşte, căci cine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el, şi nu poate să păcătuiască, pentru că este născut din Dumnezeu». Amin. Iată, cine nu se curăţeşte pe sine, aşa cum curat sunt Eu, acela nu şi-a pus nădejdea în Mine, şi şi-a pus-o în el, şi şi-a pus-o în omul care-l învaţă pe el, şi de aceea cade de la Mine, ca unul care nu se curăţeşte pe sine, căci cine cade, prin păcat cade, prin păcat ascuns în însuşi trupul lui. V-am ales pe voi şi v-am făcut unşii Mei, ca să iau din mânuţele voastre iubirea voastră pentru Mine, şi iubirea voastră pentru neamul omenesc. V-am ales pe voi ca să-Mi las învăţătura Mea cea sfântă peste voi şi să vorbesc duhovniceşte peste pământ, ca să ia cel ce Mă caută şi să-şi găsească pacea întru Mine şi să Mă ia de cale a lui şi să se facă împărăţie a Mea în care este viaţă de îngeri întru venirea Mea. V-am ales pe voi ca să mijlociţi la Dumnezeu pentru iertarea celor ce vor fi iertaţi, şi v-am învăţat cum să cereţi dezlegarea păcatelor făpturii de la Adam şi până la voi, că mult sunt aşteptaţi cei din urmă cu care Eu descui uşa venirii Mele cu sfinţii. Şi vă spun aşa: ridicaţi mânuţele la Mine şi rânduiţi rugăciuni de iertare şi de odihnă pentru arhiereul care a fost la Târgovişte, că n-are cine să se roage pentru el şi ca să-l ajute. Cereţi la Mine iertarea lui deplină, că el n-a ştiut ce a făcut lovind în voi, şi n-a ştiut că în Mine şi nu în voi lovea. Cereţi, fiilor unşi, că necredinţa lui s-a scurs din el, şi a înţeles pentru ce a suferit. Orice păcat e uşor faţă de păcatul cel făcut asupra lucrului Duhului Sfânt. Orice se iartă mai uşor, dar păcatul acesta nu se iartă, ci se ispăşeşte, şi aşa se şterge. Faceţi în poporul Meu cel pus deoparte toată rânduiala cea creştinească pentru aşezarea lui între cei iertaţi, şi îl voi trimite în casa lui ca să spună la toţi să nu facă ce a făcut el cu voi, să nu se ridice ca şi el să surpe lucrul Meu cu voi, că e lucru mântuitor, şi Eu sunt Cel ce sunt la voi. El s-a curăţit prin suferinţă şi prin pocăinţă, căci suferinţa este înger, este cămaşa curăţirii, şi l-am curăţit cu forţa, cu foc l-am curăţit, fiilor.

Acest scaun şi această cetate este scaun sfânt, este scaunul Meu, căci am cuvântul Meu lângă el, am râul vieţii în care se spală, şi vai celor ce ar da să se aşeze pe el de la om citire! Nu e de joacă cu scaunul acesta, fiilor, căci el a fost dezlegat de Mine prin voi pentru Mine şi pentru cel curat şi sfânt, care crede în Mine şi în lucrările Mele peste pământ. E mare lucrare de îngeri peste acest scaun, şi Eu îl ocrotesc cu lucrare de îngeri, iar cine voieşte să se zdrobească în el, Eu nu-l opresc, aşa cum nu l-am oprit nici pe cel ce s-a încercat cu acest scaun zdrobindu-se în el, şi iată ce cuvânt rostesc: cel ce crede în cuvântul cu care vin astăzi pe pământ şi nu-şi învârtoşează inima la glasul cuvântului Meu, împlinind sfinţenia Mea în el, acela este cel pe care îl voi striga pe nume ca să împlinească voia şi lucrarea Mea peste pământ din mijlocul acestei cetăţi de scaun, că Eu voiesc să pregătesc pe tot omul pentru scăpare, pentru bărcuţa de salvare, care este sfinţenia cea din om, Hristos strălucind în trupul, în sufletul şi în duhul omului sfânt. Amin. Eu sunt cu mila după om, şi îi voiesc scăparea. Acest scaun este foc, şi vai celui ce este curajos jucându-se cu focul! Dar Eu sunt cu mila după om şi îl ajut să se vindece şi să vadă mântuirea Mea cu care vin să fac voia Tatălui Meu prin cei credincioşi şi curaţi. Rugaţi-vă Mie neîncetat pentru credinţa în cuvântul Meu peste oameni. Rugaţi-vă să vindec până şi prin foc necredinţa şi întunecimea care a ieşit înaintea venirii Mele însoţită de cupa fărădelegii a tot pământul.

O, acesta este cuvântul iubirii, cuvântul strigării, cuvântul ocrotitor. Puneţi-l peste voi, o, oamenilor! Luaţi-l şi voi, cei ce staţi în lucrare de biserică, şi aşezaţi-vă fecioare înţelepte, nu fecioare neînţelepte, care rămân afară. Scoateţi minciuna de sub haina de călugărie, de sub haina de preoţie, căci nu haina îl face pe om. Lăsaţi-vă spre înţelepciune, că iată, diavolul vă pârăşte înaintea Mea ziua şi noaptea, zicând că numai gura e de voi, gura şi haina. Împodobiţi adevărul, dar nu minciuna. O, treziţi inimile voastre! Domnul vă strigă. Eu sunt Cel ce sunt, şi voiesc să fie şi omul, şi e vremea să fie sfânt omul, că vin cu sfinţii din cer pe pământ, vin cu cei odihniţi prin nădejdea învierii. Amin. Daţi trupurile voastre jertfă sfântă şi scoateţi-le de sub vină şi de sub păcat, că voiesc să rostesc dezlegare de păcate peste toţi cei ce se pregătesc pentru naştere de sus, iar cel ce se naşte de sus, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el. Iată Semănătorul şi sămânţa! Iubiţi această milă, căci Dumnezeu este iubire. Să-L ia omul pe Dumnezeu în el, căci Dumnezeu este iubire, iar omul să facă tot aşa, să se facă iubire pentru Dumnezeu, să-L iubească omul pe Dumnezeu. Amin, amin, amin. Să nu mai caute omul decât împărăţia Mea cu el, că toate cele de trebuinţă pentru ea i le dau Eu omului. O, nu ştie omul şi nu vede omul ce bogăţii am Eu pregătite pentru el, numai să Mă primească omul în casa lui, în viaţa lui, în inima lui, în calea lui. Să Mă lase omul să-i ţin calea, ca să-l învăţ calea cu Mine pe om.

Iată, îţi ţin calea, omule. Mă fac cuvânt în cer şi cobor cu el la tine pe pământ, ca să-ţi ţin calea şi ca să-ţi arăt cum să mergi pe cale cu Mine. Nu vin să-ţi fac rău, ci vin să-ţi fac bine. Nu e nimeni să-ţi mai facă bine, şi de aceea M-am coborât în calea ta. Lasă-Mă să te ridic spre nestricăciune şi să înving moartea în trupul tău şi să fii viu. Oare, nu vrei să fii viu? Oare, vrei să fii mort? O, până când vrei aşa? căci păcatul este moarte. Eu plâng pe urma ta şi Mă aplec după tine ca să te scap de moarte mai înainte să vin cu slava zilei Mele celei mari, căci atunci vin pentru fiii mâniei, care n-au primit iubirea adevărului ca să fie vii. Dă-Mi-te Mie, omule fugar! căci am venit să-ţi dau ţie împărăţia Mea, bogăţia Mea. Amin, amin, amin.

O, fii ai oamenilor, nu faceţi din Scripturile Mele rod păcătos. Eu am spus aşa: «Dumnezeu este iubire». Nu vă înşelaţi, ci folosiţi pe Domnul cu împlinirea acestei Scripturi, nu pe voi. Nu faceţi altceva în numele iubirii, în numele lui Dumnezeu. Faceţi-L numai pe Dumnezeu unul peste altul. Lucraţi numai tot ce înseamnă Dumnezeu în om, căci iubirea înseamnă Dumnezeu. Amin. Cel ce săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte, dar acum Eu Mă fac cuvânt în cer şi cobor cu el pe pământ, ca să stric lucrurile diavolului. Grăiesc duhovniceşte ca să-l trag pe om către Mine. Nu mai grăiesc deosebit cu voi, fiilor duhovniceşti, şi, iarăşi, deosebit cu cei pământeşti, căci ispitirea cade şi ea de pe picioare. O, de ar rămâne dorul de cer în locul duhului ispititor, care vine de la trup şi de la pofta trupului, care se războieşte în mădularele omului! O, de ar înţelege tot omul că am venit să-l ajut să se ridice deasupra neputinţelor lui!

Lucraţi cu putere ziua şi noaptea cu Mine, fiilor copilaşi, căci v-am uns peste vremea venirii Mele ca să lucraţi cu Mine Scriptura cea din urmă. Să înveţe oamenii de la smochin pilda pe care o dă: când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, atunci vara este aproape. Voi sunteţi mlădiţe noi, mlădiţe fragede, preoţie curată şi sfântă, ungere din cer peste vremea venirii Mele, căci vara este aproape, iar smochinul odrăsleşte frunze spre tămăduirea neamurilor, căci Eu aşa am binevoit. Amin.

Iată, am făcut lucru nou şi croiesc cu el cale în deşert, şi în loc uscat izvoare de apă, după cum au rostit proorocii Duhului Sfânt, care au zis: «În poporul Meu vor fi numai drepţi, lucrul mâinilor Mele, făcut spre slava Mea, vlăstar pe care l-am sădit Eu. Eu, Domnul, am grăit, şi la timpul lor voi lucra repede, aşa cum a fost proorocia». Amin. Şi am şi lucrat, căci aşa am binevoit. Amin.

Fiilor de la iesle, deschideţi guriţa celor însetaţi şi turnaţi-le apă în guriţe ca să bea şi ca să nu mai înseteze după apă. Daţi pe Dumnezeu milostenie la cei săraci de Dumnezeu. Daţi pe Duhul Sfânt mângâiere la cei curaţi cu inima şi cu iubirea. Daţi veste peste pământ că vine Domnul şi S-a apropiat Domnul. Eu sunt cu cei ce vin întru întâmpinarea Mea, ca să învăţ calea venirii Mele pe toţi cei ce se trezesc pentru ziua Mea cea mare. Cuvântul Meu luminează pe tot omul, numai să Mă primească omul, numai să Mă cunoască omul, numai să-Mi deschidă când bat. Şi voiesc să Mi se deschidă, ca să nu vin pe neştire când voi veni venind. Amin, amin, amin.