1998 13 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Glasul Meu strigă din nou la porţi ca să se deschidă şi să intru cuvânt în grădină. Amin.

Îmi cobor din nou cuvântul pentru judecata proorocului cel mincinos, care-Mi zădărniceşte planurile Mele, care fură cuvântul unul de la altul şi îl povesteşte norodului fără de trimiterea Mea, fără de porunca Mea. Mă fac carte de judecată şi scriu în ea trei zile la rând, iar mâine o isprăvesc, ca să biruiesc cu furtună şi cu iuţime şi cu asprime capetele mincinoase ale proorocului cel mincinos. Amin.

Voi, cei din grădină, voi, cei aşezaţi de Mine în calea cuvântului Meu care coboară din cer pe pământ! Deschideţi cartea proorocului cel mincinos, cartea Mea către el, ca să scriu în ea. Amin. Este scris că vin cu sfinţii, şi aşa vin. Vin în ţara cuvântului Meu. Andrei, apostolul Meu cel de acum două mii de ani, vine cu Mine în grădină, că e sărbătoare peste biserica Mea, sărbătoare de sfântul Andrei, cel ce a venit întâiul după Mine ca să-Mi fie apostol şi să Mă dea apoi oamenilor, aşa cum sunt Eu şi aşa cum voiesc Eu să fiu cu omul, dar nu aşa cum voieşte proorocul cel mincinos.

O, proorocule mincinos, sunt în faţa ta cu cartea Mea cea împotriva ta. O deschid şi scriu încă în ea, căci trei zile la rând scriu în ea, şi apoi o pecetluiesc cu pecetea cuvântului Meu şi o duc la locul ei, iar locul ei eşti tu. Apleacă-te să auzi, căci te aplec Eu să auzi şi să iei de la Mine cuvântul Meu cel către tine.

Tu Mi-ai nimicit statul Meu în om şi Mi-ai umplut omul de nepăsare, fiindcă omul te vedea pe tine că stai înaintea lui în numele Meu, şi făcea omul ca tine, nu ca Mine, fiindcă omul vrea să-L vadă pe Dumnezeu ca să creadă. Omul nu poate să creadă fără să vadă; el crede numai ce vede. Iată, omul te vede pe tine că stai în numele Meu înaintea lui şi crede ceea ce vede că faci tu. Dar, ce faci tu? Tu pierzi şi împrăştii de pe calea Mea oile; nu le aduni, nu le paşti, nu le creşti, dar stai în numele Meu în faţa lor. Scris este în Scripturi: «Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele nepăzindu-le şi lăsându-le să se risipească! Aceştia fac desfrânare şi minciună, ajutând pe făcătorii de rele să nu se întoarcă nimeni de la necredinţă. Îi voi hrăni cu pelin şi le voi da apă cu fiere, căci s-a întins pe tot pământul necredinţa lor. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să se scoale şi să spună cuvântul Meu şi să-i facă pe oameni să se întoarcă de la căile lor cele rele. Oare, poate omul să se ascundă unde să nu-l văd Eu? Dar ei fură cuvântul Meu unul de la altul şi zic: „Dumnezeu a spus“. Oare, este vreo legătură între pleavă şi bobul de grâu curat? Iată, sunt împotriva amăgitorilor şi a linguşitorilor, căci nu i-am trimis pe ei». Cel ce nu este trimis nu aduce folos pentru Mine. Cel trimis trebuie să fie om duhovnicesc, iar tu eşti trupesc şi Îmi întinezi numele Meu cu desfrânările tale, căci stai în numele Meu înaintea oamenilor. O, cum de te încumeţi să stai în numele Meu peste oameni când tu eşti nepocăit şi încă păcătuieşti? Când tu eşti plin de dorul slavei deşarte, când tu mănânci şi bei şi te însori şi te desfrânezi şi faci urâciuni în loc părut sfânt, cum de mai zici că stai în numele Meu peste cei fără de pricepere? Iată, te vădesc cine eşti. Nu eşti prietenul Meu, ci eşti vrăjmaşul Meu. Nu eşti slujitor al Meu, nu eşti păstor de oi, că nu ştii să păstoreşti, fiindcă Eu nu te-am trimis, iar cel netrimis este proorocul cel mincinos pe care Scripturile îl vestesc mincinos şi răpitor.

O, ce cauţi tu în slujba Mea? Căci slujitorii Mei stau în foc şi nu ard, fiindcă scris este: «Dumnezeu este foc mistuitor». Ce cauţi tu unde nu eşti chemat de Mine, unde nu eşti trimis, ce cauţi? Tu, cel care ceri să ai Duh Sfânt de la cei ce nici ei nu au, de la cei ce nici ei nu ştiu ce este Duhul Sfânt în om, ce cauţi, oare? Iată, cauţi pedeapsa cea pentru proorocul cel mincinos, cauţi apă cu fiere, că altceva nu cauţi. Ai vrut să fii om deştept şi ai căutat să ai carte multă ca să fii savant şi să se strângă lume lângă înţelepciunea ta, dar iată, Scriptura stă împotriva ta şi spune: «S-a îngâmfat şi a zis: „Sunt Dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor“. De aceea a fost aruncat la pământ din pricina păcatelor sale, căci cu viclenia sa pângăritu-şi-a sfinţenia. Foc va izbucni din el şi îl va mistui, şi îi va fi cenuşa luată de vânt în faţa tuturor trecătorilor. Şi cei ce l-au cunoscut vor sta înmărmuriţi de pieirea lui». Aşa este scris de cel ce-şi agoniseşte înţelepciune ca să facă negoţ cu ea şi să-şi cumpere cu ea slavă deşartă, că omul sfânt nu este omul savant, ci este omul plin de Dumnezeu şi de darurile Lui, omul plin de înţelepciune sfântă, nu de înţelepciune savantă. N-am ce face cu înţelepciunea ta, şi eşti ramură fără de preţ. Am cuvânt scris din cer în vremea ta, dar tu ai fost îngâmfat din pricina înţelepciunii tale, şi n-ai luat de la Mine prin cei smeriţi cu inima. Ţi-am tot dat de veste şi ţi-am spus că n-am ce face cu omul cu şcoală de la om, cu carte de pe pământ, căci cine nu învaţă carte din cer nu este om ceresc, ci este om din pământ ieşit, şi este învăţător mincinos, nu adevărat, prooroc mincinos este, om care piere prin înţelepciunea lui. Cei dintâi ai bisericii Mele n-au fost savanţi, ci au fost săraci cu duhul şi am putut turna în ei de la Mine şi le-am dat veşmântul înţelepciunii. Dar tu eşti savant, şi nu pot să-ţi dau şi de la Mine, căci omul cu învăţătură de la om este om îngâmfat, este prooroc care fură cuvântul unul de la altul, precum este scris în Scripturi despre proorocul cel mincinos, care învaţă de la cel asemenea lui.

O, n-ai voit să-ţi vii în fire. Am lăsat pentru tine şapte ani de har ca să te apleci şi să te îmbraci întru pocăinţă şi să fii apoi ceresc, şi să te iert apoi, iar azi te aplec Eu. Apleacă-te să auzi de la Mine, căci te aplec Eu! Amin, amin, amin.

Tu Mi-ai nimicit statul Meu în om, şi omul Mă are precum Mă ai şi tu, şi omul s-a umplut de îngâmfare, fiindcă omul te vede pe tine că stai în numele Meu înaintea lui şi crede ceea ce vede că faci tu, şi nu vede omul pe Dumnezeu, precum nici tu nu-L vezi, şi eşti singur de tine osândit, şi Eu stau departe de tine, că eşti păcătos şi eşti eretic şi te-ai abătut de la sfinţenie şi de la dreptate şi stai cu păgânii la masă şi calci în picioare numele Meu cel pus de tine peste tine, nu de Mine, că Eu sunt cu cei sfinţi. Tu stai în sfat cu necredincioşii, tu stai în calea păcătoşilor şi stai la masă cu hulitorii celor sfinţi, iar legea Mea nu mai este voia ta, şi rod nu ai pentru cer. Cine să mai fi întors pe omul păcătos de la fărădelegile sale? Scris este: «Cel ce întoarce pe păcătos de la căile lui cele rele, acela îşi scapă şi sufletul său». Tu însă Mi-ai nimicit statul Meu în om şi Mi-ai umplut omul de nepăsare, fiindcă omul te vede pe tine şi face ca tine, nu ca Mine.

Sunt venit cu martori din cer pentru ca să întocmesc cartea judecăţii proorocului cel mincinos. Acum două mii de ani apostolii Mei şi toţi cei ce Mă urmau erau numiţi sectă, secta Nazarineanului. Ce zici tu de aceasta, omule care prooroceşti de creştinii Mei că sunt sectă? Caiafa îi învăţa pe iudei să-i numească sectă a Mea pe cei sfinţi. Aşa şi tu faci, şi bine faci că spui aşa, dar faci rău că nu înveţi pe oameni ce este acest cuvânt: „sectă“; faci rău că nu-i înveţi ce este cuvântul „biserică“, fiindcă tu ştii ce este, dar îi înveţi altfel pe cei ce se închină ţie şi nu Mie, căci dacă i-ai învăţa ca Mine, aşa cum ştii tu că este învăţătura Mea, ei Mi-ar sluji Mie şi nu ţie, iar Eu aş locui cu oamenii.

Unde să se mai ducă omul la biserică? Unde mai este biserica? Unde mai sunt preoţi de ai Mei? O, nu mai e nimic! Toate sfârşitu-s-au! O, ce ai făcut tu din cuvântul „biserică“ şi din lucrul de biserică?! Ai făcut negoţul tău, nu pe al Meu, şi i-ai pus numele tău de prooroc mincinos la cel ce nu are nimic legat cu biserica Mea şi cu lucrul ei, căci proorocul mincinos despre care scrie Scriptura nu este cel din afara lucrului Meu, ci este cel ce lucrează în numele Meu, în biserica Mea, în staulul Meu, dar lucrează pentru el, nu pentru Mine; pentru slava lui, nu pentru a Mea, aşa precum tu lucrezi, că scris este: «Cel ce grăieşte de la sine, acela îşi caută slava lui, dar cel ce caută slava lui Dumnezeu, întru acela nu este nedreptate şi minciună, ci este Dumnezeu cu adevărul Lui». Mai puţin vor fi judecaţi cei numiţi de tine prooroci mincinoşi ca să te ascunzi tu mai bine sub numele Meu, mai puţin, că aceia nu ştiu ce înseamnă cuvântul „biserică“, şi Eu, Domnul, în biserică. Scris este: «De n-ar şti, n-ar avea păcat». Dar tu ştii, şi crezi că te poţi ascunde în vreun loc tainic, unde să nu te văd Eu. O, ochiul şi cuvântul Meu despică omul şi îl vădeşte afară, şi aşa fac Eu acum cu tine, căci toate sfârşitu-s-au! Sfârşitu-s-a şi minciuna ta, căci tu eşti minciuna aceasta, şi nu eşti slujitorul Meu precum te numeşti şi te arăţi, şi eşti răpitor de suflete, care se închină ţie, nu Mie. Nu te-ai făcut păstor pentru Mine, ci te-ai făcut pentru tine ca să te îmbraci şi să te hrăneşti cu lâna şi cu laptele oilor Mele cele slabe, căci pe cele grase şi sănătoase le pui nume de sectă ca să scapi, zici tu, de urmărirea Mea cea cu dreptate prin sfinţii cei care fac voia Mea şi nu a ta, dar te minţi pe tine însuţi, că scris este: «Cei care n-au fost scrişi de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, aceia sunt cei ce se închină proorocului mincinos, cel cu capetele ascunse ca să nu vină la lumină, fiindcă lumina le vădeşte pe toate cele ascunse».

Acum şapte ani am ridicat steagul Meu cel ceresc, pe care este scris numele Meu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim care se coboară din cer, de la Dumnezeu, căci Eu lucrez tainic din veac şi până în veac. Tu te-ai sculat şi ai numit minciună lucrarea Mea şi steagul Meu cel de biruinţă împotriva ta. Te-ai speriat şi ai căutat ascunzătoare de la faţa Mea, şi cauţi şi azi tot aşa; cauţi numind minciună şi erezie lucrarea Mea de biruinţă, lucrare din fii vii cu viaţa lor întru Mine. Tu te-ai speriat şi te-ai ascuns de lucrarea Mea de biruinţă a întunericului veacului acesta. Te-ai ascuns de Mine, pentru că tu nu ai viaţă pe potriva venirii Mele, şi eşti fricos şi te temi de venirea Stăpânului, şi ai voi să întârzii pe Stăpânul Care vine. Dar prin minciună nu ai putut nimic, şi nu poţi nici acum.

Acum şapte ani am înfipt crucea Mea de biruinţă în mijlocul tău. Crucea Mea de biruinţă este poporul cuvântului Meu, cu care Eu Mă aciuez de patruzeci de ani şi mai bine ca să-l cresc şi să-l desăvârşesc şi să-l umplu de Duh Sfânt, aşa precum am lucrat cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, până ce i-am făcut împărţitori ai împărăţiei cerurilor peste pământ. Acum şapte ani M-am scris cu nume nou peste veacul omului şi M-am numit cu numele Meu cel scris în Scripturi pentru vremea aceasta, căci scris este: «Numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu». Amin. Să nu socoteşti că am venit spre tine ca să stric legea sau proorocii. N-am venit să stric, ci să împlinesc, şi de aceea îţi amintesc că acum două mii de ani le-am spus aşa celor ce vor să semene cu Mine în slujire: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă oamenii faptele voastre cele bune şi să urmeze Tatălui Cel din ceruri slăvindu-L». Iar cei ce nu au fapte pe potriva vieţii Mele în om, aceia nu pot fi împărţitori de învăţătură cerească, şi, din contra, strică legea şi proorocii ca să piardă omul cărarea, căci în fiecare vreme omul a fost cărare pentru om. Tu eşti poarta cea largă, şi oricine voieşte intră la tine şi stă cu tine la masa ta, care zici că este masa Mea. Dar poarta Mea este strâmtă şi calea Mea este îngustă, căci ea duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o află. De aceea am spus Eu acum două mii de ani la mulţimile flămânde de viaţă: «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe sub haină sunt răpitori. Voi după roadele lor îi puteţi cunoaşte, căci nu se culeg struguri din spini şi nici smochine din mărăcini, fiindcă orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele; iar orice pom care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte». Şi iată rodul tău: turmă risipită, turmă amestecată după cum şi păstorul, căci păstorul este proorocul cel mincinos despre care Eu am spus: «Niciodată nu v-am cunoscut».

Am strigat la om, peste tot am trimis cuvântul Meu de strigare, că dacă omul ar fi voit să vegheze, nu s-ar fi smintit întru Mine prin tine. Am strigat mereu la om, de şapte ani strig la om, dar acum strig la tine, strig din nou la tine după două mii de ani de la prima Mea propovăduire între oameni. N-am cum să-ţi mai grăiesc altfel. Te-am strigat mereu să te apleci şi să auzi, şi tu nu te-ai aplecat. Dar acum, apleacă-te, că te aplec Eu ca să auzi!

Au trecut şapte ani de la pecetluirea Sfintei Sfintelor în care Eu vin cu cele sfinte şi cu sfinţii pentru cele sfinte, căci Sfintele se dau sfinţilor. Amin. Şapte ani sunt de când M-am scris peste pământ cu numele Meu cel nou şi al cetăţii lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, căci scris este: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni, şi va sălăşlui cu ei şi vor fi ei poporul Lui, şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei». Şapte ani ai lovit de peste tot ca să faci hulă împotriva lucrului Meu, că tu ai capete multe, şi pe ele, nume de hulă. Iar după şapte ani ţi-ai schimbat planul şi ai dat să crezi în taina de nou Ierusalim, după cum scrie despre ea în Scripturi. Până acum ai zis de peste tot că în cer este locul Noului Ierusalim, nu pe pământ, iar acum te-ai ridicat cu putere pământească să-ţi zideşti turn cu turnuri, căci tu eşti cornul cel ce creşti dintre alte coarne; şi peste jertfa de fiecare zi ai pus nelegiuirea, şi adevărul Meu l-ai aruncat la pământ, şi ai izbutit, zici tu, iar peste turnul tău cel cu turnuri vrei să scrii „Ierusalim nou“, căci te-ai schimbat la faţă, zici tu, şi ai dat să crezi în taina Mea de nou Ierusalim pe pământ. Dar tu ai scrise pe capetele tale nume de hulă, şi să te uiţi bine că aceste scrisuri sunt şi mărturisesc împotriva ta, şi nu poţi tu să pui înaintea Mea turnul cel lucrat cu planuri omeneşti care n-au nimic întru ele din cele sfinte, fiindcă cele sfinte sunt cu sfinţii, iar tu eşti amestecat cu păgânii şi cu păgâniile lor, şi nu se poate slujire şi lui Dumnezeu şi lui mamona. O, dacă ai iubi Scripturile Mele, le-ai şi crede, le-ai şi împlini, şi le-ai adeveri peste mulţi. Dar tu ai cărţile tale din care bei şi din care te adăpi cu slava ta deşartă, de M-ai făcut pe Mine, Domnul, să-ţi umblu sub haină şi să spun supuşilor tăi că haina ta e mincinoasă şi că tu eşti mincinosul cel de sub haină, hristosul cel mincinos, care o ia înaintea Mea ca să-l facă pe om să se culce şi să spună că ziua Domnului a şi sosit, a şi trecut.

Eu am aşteptat lepădarea ta de credinţă, aşa cum scrie că va fi înaintea zilei Mele. Şi iată, acum vin. Ieşi întru întâmpinarea Mea şi ascultă-ţi judecata, că tu te-ai lepădat de lege şi de prooroci şi de credinţă. Şi acum, Eu vin; vin cu ziua Mea cea mare şi înfricoşată, căci ceea ce ai avut tu de făcut, ai făcut, şi toate sfârşitu-s-au, şi încep Eu. Încep din nou început şi îl numesc nou Ierusalim, dar lucrez Eu, nu tu; fac Eu, nu tu, căci Eu sunt Cel ce sunt, şi Mă scol biruitor peste tine. Amin.

Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul; omul care s-a aşezat împotriva Mea de la început şi până la venirea Mea, din fiu în fiu, şi nu se mai numeşte om, şi se numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu, ca un fur. Toate cetăţile tale vor fi nimicite, căci sunt lucrate de tine, nu de Mine, iar lucrul tău nu este curat, şi piere prin el.

Şi acum, vin, vin în ţara cuvântului Meu, ţara strălucirii, aşa cum a văzut-o demult proorocul Daniel ca s-o anunţe că va fi. Vin cu sfinţii, vin cu cerul, vin cu ucenicii. Vin, şi am venit. Amin, amin, amin. Şi sunt cuvânt în grădina cuvântului Meu, în ţara venirii Mele, ţara strălucirilor, care străluceşte prin venirea Mea. Iată sărbătoare de cuvânt, sărbătoare de sfinţi în grădina Mea de pe pământ, sărbătoare de biruinţă a Mielului şi a celor răscumpăraţi prin Sângele Mielului. Am venit să lucrez cartea cea de judecată peste proorocul cel mincinos, care înşeală cu blana oii oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul. Binecuvântată să fie cartea Mea de azi în care scriu trei zile la rând, şi binecuvântată să fie cartea care va ieşi din mijlocul celor ce zic că-Mi slujesc Mie, căci ca o sabie smulsă din mâna celui ucis va fi ea, ca să tai cu ea ocara de pe fiii cerului, care lucrează poruncile Mele pe pământ, şi Eu smulgându-i sabia îl voi tăia pe el, căci el din sabia lui a trăit pe pământ, după cum este peste el cuvântul Meu întru început, că aşa i-am spus: «Cu sabia ta îţi vei agonisi traiul».

Eu l-am pus pe om împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Cerul este scaunul Meu de domnie, nu al omului, iar biserica Mea de pe pământ, dacă e a Mea, trebuie să fie cer pe pământ, iar slujitorii ei să nu fie împăraţi, ci să fie slujitori dacă vor să fie. Şi iată, Eu vin, ca stăpânul care se întoarce să-şi cerceteze via, şi vai celor ce s-au pus stăpâni peste via Mea! Cine este cel ce s-a pus stăpân peste via Mea? Să vină să dea socoteală pentru cele lucrate! Să vină să se socotească cu Stăpânul viei! Amin.

Sunt venit cu martori din cer, ca să întocmesc cartea judecăţii proorocului cel mincinos, şi el va cădea în sabia lui, şi voi ridica ocara de pe fiii vieţii, căci ca şi acum două mii de ani când apostolii Mei şi toţi cei ce Mă urmau erau numiţi sectă, tot aşa şi azi, cei ce-Mi urmează Mie sunt numiţi sectă de cei ce se vor împăraţi peste pământ şi peste cer. Dar Eu smulgându-le sabia îi voi birui prin ea, şi voi ridica ocara de pe fiii vieţii, fiii Noului Ierusalim, fiii lui Dumnezeu, fiii cerului pe pământ între oameni. Amin, amin, amin.