1998 04 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

E zi de sărbătoare în cer, sărbătoare de mântuire a neamului omenesc. E şi pe pământ sărbătoare în multe locuri, e sărbătoarea mamei Mele Fecioara, dar nu e ca în cer sărbătoarea cea de pe pământ. Biserica cea de pe pământ nu sărbătoreşte cu sfinţenie şi cu bucurie cerească; ea sărbătoreşte cu plăceri trupeşti şi pământeşti, şi zice că e sărbătoare a Maicii Mele în ziua aceasta. Dar Eu sunt Fiul mamei cea pururea Fecioară şi sunt Cel ce sunt, Iisus Hristos, Mântuitorul omului care voieşte mântuirea cea de la Mine. Amin.

O, Eu sunt învăţat să vin în grădina cuvântului Meu de pe pământ, grădina Mea cea nouă, întocmită prin cuvântul Meu în mijlocul României.

O, ţară Românie, nu mai este în tine fiu de al tău care să te iubească pe tine, căci cine nu Mă iubeşte pe Mine, acela nu ştie ce este iubirea. Nu mai este om cu mintea întreagă în tine, căci cine nu lucrează cu mintea lui în voile Mele cele sfinte, acela este fără de minte, ştirbit la minte este. O, ţară dulce pentru cei din cer, ţara Mea de iubire! Nu te mai iubeşte nimeni în tine. Vin Eu să te iubesc. Vin Eu să te curăţ de durere şi de minciuna care te acoperă din tălpi şi până în creştet. Vin Eu să te fac frumoasă şi curată. Vin Eu. Amin, amin, amin. Vin în grădina cuvântului Meu şi îţi aduc alifie cerească pentru ranele tale, ca să-ţi vindec trupul tău cel sănătos, iar ce este bolnav pe trupul tău, să dau de la tine şi să fii sănătoasă şi pe voia Mea. Amin.

Vin în grădina Mea cea din tine, ţară a durerii, dar şi ţară a mângâierii de la Domnul. Vin şi Mă vestesc mereu cu ziua Mea de biruinţă prin tine peste tot pământul. Vin, că mult ai plâns şi mult plângi. Antichrist a fost viclean, şi în toată vremea a prins de veste de planurile Mele cu tine, ţară de români, şi n-a mai avut pace niciodată, şi a lucrat din fiu în fiu antichrist, ca să te aibă a lui, fiindcă tu eşti plină de podoabele Mele cele puse peste tine de la naşterea Mea şi a ta. Tatăl ne-a adus pe lume o dată. Pe tine te-a făcut popor nou, iar pe Mine M-a făcut Începător al tău şi Mântuitor al tău în toată vremea. O, eşti plină de fii făţarnici, care te vând duşmanilor Mei pe nimic, căci cu nimic nu vor rămâne aceştia, nici măcar cu tine, căci Eu îi voi lua din tine. Mă scol în cuvânt şi Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos, care şi-a băgat capul său în tine ca să fii a lui şi să se folosească, zice el, de binecuvântarea şi de podoabele pe care le ai de la Mine peste tine, ţară plină de daruri. Un picuţ, şi rostesc în tine judecata lui antichrist, şi apoi împlinesc. Amin, amin, amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor în grădina Mea şi Mă fac sărbătoare de cuvânt pentru mama cea pururea Fecioară, care Mi-a fost uşă Mie din cer spre pământ, ca să fac lucrarea Tatălui Meu Savaot.

O, mamă, mamă cu durere ca şi Mine, Fiul tău Cel ceresc! Nimeni pe pământ n-a născut fiu din cer, nimeni decât tu, că Eu din cer M-am coborât în tine. Eu am fost cuvântul arhanghelului care a coborât din cer de M-a vestit ţie, şi cuvântul a luat trup de om în tine, ca să Mă nasc om din Fecioară, şi cuvântul s-a făcut om. Cine s-a mai făcut om ca şi Mine din cuvântul cel din cer şi din trup feciorelnic? Eu n-am putut să fac de la Mine nimic, ci toate câte aud că-Mi spune Tatăl, aceea fac. Din cuvânt M-am făcut trup curat din trup curat. Toate câte fac Eu, de la Tatăl le fac, şi prin cuvânt le întocmesc, şi apoi le aduc spre vedere. Aşa am lucrat din veac şi până în veac, până azi. Iar azi, ce cuvânt întocmesc ca să împlinesc la vedere? Azi Mă pregătesc peste grădină şi Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos, care şi-a băgat capetele sale în ţara Mea cea plină de darurile credinţei sfinte, care este în ea de la Mine şi de la părinţi. Aşa e scris în Scripturile venirii Mele: «Un înger stând în soare strigat-a cuvânt puternic către toate păsările care zboară spre înaltul cerului: „Veniţi şi adunaţi-vă la cina Dumnezeului Cel mare! Veniţi şi mâncaţi trupurile împăraţilor, trupurile căpeteniilor, trupurile vitejilor, trupurile cailor şi ale călăreţilor, trupurile celor liberi şi ale robilor, trupurile celor mici şi ale celor mari, căci fiara şi toţi împăraţii pământului, cu oştirile lor, s-au adunat ca să se războiască cu Cel ce şade pe tron, pe cal alb, cu oştire. Dar fiara a fost răpusă, şi cu ea, proorocul mincinos, care făcea semne înaintea fiarei cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei închinându-se chipului ei. Aceştia au fost amândoi aruncaţi de vii în iezerul cu foc, unde arde pucioasă, iar ceilalţi, ucişi au fost cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal alb. Şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor“». Amin.

– O, Fiule Emanuel, durerea de mamă e cea mai dureroasă, dar oamenii de pe pământ nu ştiu ce înseamnă mamă, mamă cu adevărat. Oamenii spun mamă la femeia care rodeşte om din fructul morţii, din pomul morţii, din care Dumnezeu a spus omului: «Să nu mănânci, omule, din pomul acesta, că vei muri când vei mânca!». O, Fiule, n-a ştiut omul ce este acest cuvânt al Tău pe care l-ai spus omului cel întâi zidit de mâna Ta, că Tu eşti Cuvântul Tatălui şi mâna Tatălui şi Duhul Tatălui.

Biserica de pe pământ nu vrea să fie mamă. Iată ce păcat a făcut: s-a luat după cei străini de Tine biserica din ţara Ta cea de la sfârşit. S-au sculat oameni cu inimă de fiară şi s-au aşezat mari peste biserici şi au zis că Duhul Sfânt face ce vrea El şi nu Te întreabă pe Tine ce face El, şi că El suflă unde voieşte El. S-au sculat oameni cu duh de fiară, Fiule scump, şi au stricat dogma dumnezeirii şi au spus că Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti lucrează pe furiş de Tine, deosebit de Tine. Iată, aceasta este erezia cea de dinaintea venirii Tale, erezie cu care au venit în ţara cuvântului Tău oameni cu duh de fiară. Dar Tu Te-ai despărţit de biserica cea omenească de pe pământ, că Tu ai strigat mereu la ea să nu facă erezie prin omul care a venit şi a spus lepădare de credinţa cea din părinţi, şi a spus „ecumenism“ acestei lepădări a bisericii creştine, căci fiara a venit cu forţă pământească, adică cu bani, ca să cumpere pe cea care era cu credinţa din părinţi, şi ca pe vremea răstignirii Tale, tot cu bani s-a ajuns la vânzarea Ta cea de azi, Fiule. Te-ai despărţit cu Duhul de biserica cea de pe pământ care este pământească, şi nu cerească. Te-ai despărţit, Fiule vândut pe bani, căci s-a făcut eretică biserica, şi scris este în Scripturi: «De cel eretic după întâia şi a doua certare depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit».

S-a despărţit biserica de sfinţi şi de părinţi, şi face pe gustul proorocului mincinos, care slujeşte fiarei cea cu capetele ascunse. În zadar îşi spune ea „una singură sfântă şi apostolească biserică“, degeaba, Fiule al Tatălui şi al meu, în zadar spune aşa. Plâng apostolii Tăi în cer, în loc să fie fără durere şi fără întristare şi fără suspin în cer. Plâng, Fiule, apostolii Tăi cei de acum două mii de ani. Plânge ucenicul Tău cel iubit de Tine, Ioan apostolul, care a scris proorocia venirii Tale cu nou Ierusalim pe pământ. Plânge ucenicul Tău, Fiule, şi spune ceea ce a spus şi atunci. Aşa a spus el atunci bisericii: «Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; iar dacă cineva vine la voi în biserică şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!“, căci cel care îi zice: „Bun venit!“, se face părtaş la faptele lui cele rele». Iată, aşa a spus Ioan pentru cei ce sunt biserică a Ta, Doamne, Fiule al meu.

O, în cer e durere şi întristare şi suspin, că numele Tău e vândut pe bani de două mii de ani şi până azi, de la iudei şi până la venirea Ta. Dar eu sunt îndurerată şi aşa cum sunt intru în biserica cea de pe pământ care şi-a stricat numele. Intru, Fiule, că azi biserica trebuie să ştie ce înseamnă sărbătoarea cea de azi care se cheamă creştineşte: intrarea în biserică a Maicii Domnului. Acum două mii de ani am intrat pruncă de trei ani, ca să mă pregătesc în Sfânta Sfintelor pentru ziua mântuirii neamului omenesc, pentru naşterea Ta pe pământ, Fiule ceresc. Iar acum intru mamă şi ca mama grăiesc peste biserica Ta cea vie, ca să ia din ea biserica cea fără de viaţă şi să audă ce înseamnă cuvântul „mamă“, căci durerea de mamă e cea mai dureroasă între dureri, dar oamenii de pe pământ nu ştiu ce înseamnă mamă, mamă cu adevărat. Oamenii spun „mamă“ la femeia care rodeşte om din fructul pomului morţii, din care Dumnezeu a spus omului să nu mănânce. Dar cine înţelege taina aceasta în biserică, Fiule?

O, scris a fost de la început: «Femeia va zdrobi capul şarpelui, iar el va împunge călcâiul ei». Mă scol ca mama pentru Fiul ei Cel ceresc, şi mă aşez alături cu Tine şi cu cei de pe pământ care-Ţi sunt Ţie biserică vie, mamă vie pentru neamul omenesc, ca să zdrobim capul lui antichrist, aşa cum l-am zdrobit acum două mii de ani când Ţi-am fost uşă de venire la oameni. Iar azi din nou lucrăm, că avem uşă între cer şi pământ, biserică vie, din inimi vii, care s-au aşezat început nou, temelie nouă, Ierusalim nou, biserică mamă, biserică cu milă şi cu durere pentru neamul omenesc, căci neamul omenesc este dorul Tău cel de şapte mii de ani, Fiule venit din cer pe pământ o dată, şi iarăşi, încă o dată, cu zecile de mii de sfinţi, aşa cum este proorocia Scripturilor cele pentru vremea aceasta de sfârşit, căci toate sfârşitu-s-au.

Grăirea mea cu Tine va intra în biserica cea lumească, va intra prin fiii cei de azi care sunt aleşii Tăi dintre oameni ca să Te audă pe Tine cuvânt peste pământ, căci Tu vii, fiindcă toate sfârşitu-s-au. Amin, amin, amin.

– Să fii fericită de toate neamurile cele credincioase şi cele necredincioase, mamă Fecioară, mamă a Mea care ai intrat în biserică prin cuvântul Fiului tău ca să rosteşti erezie peste fapta bisericii care era să fie mamă pentru fiii Mei cei credincioşi, ca să-i crească pentru Mine. Iată erezie căreia i se spune „ecumenism“, erezie care şi-a înfipt ţăruşul în ţara românilor, ţara Mea cea de la început şi cea de la sfârşit, că la început l-am făcut din ea pe om, iar la sfârşit iarăşi fac om nou, Ierusalim nou, dar nu lucrez ca omul care vrea să facă Ierusalim din oameni păcătoşi, şi lucrez ca Dumnezeu, Care face nou Ierusalim din oameni vii şi sfinţi, care trăiesc trăirea Mea între cer şi pământ.

Fiilor din grădina Mea, vin curând să las la voi carte peste proorocul mincinos care se închină fiarei, desfrânatei Babilonului, iar aceasta nu are nimic între Mine şi ea. Fiilor, pregătiţi pacea Mea în voi, pregătiţi coborârea Mea şi ziua când Eu Mă voi slăvi peste pământ cu acest cuvânt: judecata lui antichrist, proorocul cel mincinos, care vine înaintea Mea, căci scris este: «Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu».

Fiilor din grădină, pregătiţi calea Mea peste pământ, pregătiţi ziua însemnării cu sfinţenia Mea pentru căsuţa din deal, zi în care Mă voi slăvi peste pământ cu slava cuvântului Meu, că am de trimis carte proorocului mincinos, care stă ascuns sub haină de biserică a Mea. Am rostit peste voi lucrarea aceasta, şi Eu voi împlini, că Eu nu sunt Dumnezeu mincinos. Nimeni nu voieşte să Mă ajute de pe pământ şi n-am prin cine să întind mâna Mea peste biserica cea din lume ca să se mai agaţe de poala hainei Mele careva care ar mai avea în el inimă curată şi minte neştirbită. Lucrez cu voi, că nimeni nu voieşte să Mă ajute, dar Eu, Domnul, Mi-am făcut datoria şi am strigat şi am rugat în lung şi în lat ca să Mi se deschidă, ca să se găsească şi pentru Mine vreun grai care să strige la oameni să se pocăiască. Iar acum, gata. Toate sfârşitu-s-au! Lucrăm din greu, că nu-i nimeni să se alăture greului nostru, căci toate sfârşitu-s-au. Sfârşitu-s-a omul şi Dumnezeu în om, şi nu mai am pe nimeni de partea Mea şi cu durerea Mea.

Să ne sculăm, fiilor, şi să primiţi rostirea Mea, cartea Mea peste proorocul mincinos, antichrist, cel ce vine înaintea Mea ca să-Mi zădărnicească, zice el, venirea Mea cea de azi. Vă voi ajuta Eu. Vom merge pe fir şi vom arăta lucrarea lui antichrist, fiara cea cu capetele ascunse, dar Eu îl voi birui cu suflarea gurii Mele, şi el nu va mai fi. Amin, amin, amin.