Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil
Eu sunt Cel ce a făcut cerul şi pământul. Prin cuvânt le-am făcut. Amin. Cuvântul Meu s-a făcut cer şi pământ. Cuvântul Meu se face toate câte voiesc Eu; Eu şi omul cel credincios care cunoaşte pe Dumnezeu şi planul lui Dumnezeu, care este scris în Scripturi prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Amin.
Să se deschidă poarta cuvântului Meu ca să Mă scriu în cartea Mea de azi cu praznic ceresc de sfinţi şi de arhangheli. Cartea Mea de azi sunt Eu, precum Eu sunt cartea Mea de la prima Mea venire. Cartea Mea de azi în care scriu prin Duhul Meu Cel Sfânt, este venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl.
La prima Mea venire am venit ca învăţător al mântuirii omului. L-am învăţat pe om până ce am şi plătit răscumpărarea omului prin jertfa Mea pe cruce, doar-doar o vrea omul să fie credincios prin împlinirea Mea în el, dar omul n-a voit să se nască din cer sau să calce cu moartea pe moarte precum am lucrat Eu. La fel şi azi, nu voieşte omul să fie din cer, ci voieşte să fie din pământ. Nu voieşte omul să se facă şi el ca Mine, cu duh dătător de viaţă, şi stă omul pământ, şi nu se face cer, şi nu se ridică spre viaţă veşnică cu Mine.
O, ce să-i mai fac omului? Ce să mai plătesc pentru el ca să învieze? Nu mai am ce. M-am dat pe Mine însumi. Altceva ce să mai dau ca să-l fac viu pe om? I-am spus omului că Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa lui cea veşnică. N-are omul timp să înţeleagă sămânţa vieţii veşnice ca s-o ia şi s-o pună la însămânţat în inima lui, şi din ea să crească în om rodul vieţii veşnice. Omul e din pământ. Omul aşa vrea să rămână. Omul nu aude pe Dumnezeu. E prea departe cerul de pământ ca să vină omul în cer şi să stea viu apoi pe pământ şi să dea viaţă din viaţa lui, precum am dat Eu. Viaţa Mea am dat-o omului de viaţă, dar auzind n-a auzit omul ce am făcut Eu şi ce i-am dat să aibă. Omul e din pământ, aşa şi urechile lui, aşa şi ochii lui, aşa şi inima lui, aşa şi cugetul lui. Omul este durerea Mea şi crucea Mea cea grea între cer şi pământ.
Intru pe poarta cuvântului Meu cel de după două mii de ani de la jertfa Mea pentru răscumpărarea omului, poarta cuvântului Meu cel de după şapte mii de ani de la facerea omului. Intru pe poarta cuvântului Meu, care se face poartă a Mea între cer şi pământ. Cuvântul este poarta Mea, iar Eu sunt Cuvântul Care intru. Eu sunt Cel ce intră. Bucuraţi-vă, îngeri! Bucuraţi-vă, arhangheli şi cete cereşti! Străbat cerurile şi vin de Mă vestesc Judecător pentru nedreptatea pe care Mi-a făcut-o şi Mi-o face omul cel de ieri şi cel de azi, căci omul n-a ascultat de la început, şi a mâncat din pomul morţii, ca şi azi. Eu când am văzut ce a făcut omul l-am luat şi l-am pus afară din grădina vieţii de Eden, ca să nu se atingă de pomul vieţii şi să trăiască veşnic după ce căzuse din veşnicie prin neascultare de Creatorul său. Omul mănâncă şi azi din pomul morţii, care era oprit de Mine, pus deoparte de Mine, pus prin cuvânt deoparte. Iată, omul a stricat cuvântul Meu.
O, fii ai oamenilor, auziţi! Cuvântul Meu de azi este numit în Scripturi al şaptelea înger, Eu şi cuvântul Meu. O, fii ai oamenilor, toate sfârşitu-s-au! Toată taina Mea cea scrisă în Scripturi am împlinit-o. Toate sfârşitu-s-au! Nimic nu mai am pentru voi. Am trimis tot ce am avut de trimis pentru întoarcerea voastră. Am trimis peste voi şi ultima strigare, glasul celui de al şaptelea înger, cuvântul Meu cel de azi, slujit de îngeri. Auziţi ce a spus Cuvântul: toate sfârşitu-s-au! Amin, amin, amin. De la început şi până la sfârşit am trimis tot ce a fost scris să fac pentru om. Sfârşitu-s-au toate câte am avut de făcut pentru salvarea omului. Acum este scris în Scripturi plată pentru orice faptă. Amin.
Intru în voi şi îmi amintesc prin voi ce mai război a fost acum şapte ani, începând din ziua aceasta când Eu am pus prin voi crucea Mea peste grădina Mea de la voi. Se speriaseră preoţii şi arhiereii, oamenii şi diavolii, de parcă-i frigea adevărul crucii Mele pe care o port cu voi între cer şi pământ. Au început atunci război împotriva Mea şi a voastră, şi iată, nu se mai capătă războiul lor. Lasă să se războiască, fiindcă scris este: «Piatra se întoarce la locul de unde vine», căci «Cine scoate sabia, de sabia lui cade». Războiul lor este fără de minte din cer, căci se luptă cu voi de pe pământ. Dacă au văzut că nu pot face mincinoasă lucrarea Mea de nou Ierusalim cu voi, s-au sculat să creadă şi ei în taina Noului Ierusalim pe pământ, şi să facă, zic ei, să facă şi ei ca voi şi ca Mine cu voi, să facă Ierusalim nou din ceea ce au ei: din lemne, din pietre, din oameni care păcătuiesc cu carul, din mâncare şi din băutură şi din bani peste tot şi de peste tot. Dar banul este ochiul diavolului, măsura diavolului, frânghia cu care diavolul îşi măsoară împărăţia sa peste oameni, precum măsura Mea este Duhul Sfânt, ochiul Meu cu care Eu măsor pe omul sfânt ca să-l fac Ierusalim nou şi piatră de biserică şi pace între om şi Dumnezeu.
***
Măi fiilor de la ieslea cuvântului Meu, trebuie să ne pregătim să rostim binecuvântare pentru căsuţa din deal, ca să Mă pot folosi Eu de ea, Eu şi cei pe potriva Mea, după cum a fost rostit cuvântul Meu cel pentru căsuţa aceasta, care este întâia după cea de la voi. Trebuie să fiţi vii în toate câte se cer să fie, că fără Mine nu puteţi face nimic. Nimic se cheamă tot ceea ce faceţi fără Mine în voi şi cu voi. Mereu am spus: «Să se vadă că sunt, iar dacă nu sunt, se vede că nu sunt, se vede prin toate». Dar Eu sunt, că e lucrul Meu cu voi, dar să fiţi şi voi, să fiţi lucrătura Mea şi să se vadă că sunt. Amin. Să ia formă duhovnicească înaintea Mea cei ce vin lângă Mine. Să se îndumnezeiască, să se înţelepţească şi să fie pe potriva Mea, nu pe potriva celor trupeşti, că Mie nu-Mi trebuie fii trupeşti.
E zi de serbare peste grădina de la voi, căci cuvântul Meu se face praznic peste pământ. Arhanghelii Mihail şi Gavriil vă aduc urare de bucurie cerească şi vă zic:
– Bucuraţi-vă! Nu staţi fără să vă bucuraţi, şi staţi cu frică şi cu luare-aminte la cuvântul Domnului Iisus Hristos şi bucuraţi-vă învăţând ce înseamnă această taină a bucuriei. Cine nu lucrează bucurie, nu ştie taina ei şi nu se bucură. Bucuraţi-vă în Domnul şi bucuraţi-L pe Domnul, fiilor de la ieslea Domnului. Bucuria uneşte inimi sfinte; ea lucrează lucrarea Domnului Iisus Hristos, dată apostolilor Săi; ea ridică din moarte pe oameni; ea se face Dumnezeu în cei sfinţi. Faceţi-L pe Domnul Iisus Hristos în voi cu bucurie şi bucuraţi-vă în Domnul! Amin, amin, amin.
– Iată urarea arhanghelilor Mei, slujitori cereşti ai cuvântului Meu, care se împlineşte pe pământ între oameni. Ei v-au îndemnat să pricepeţi taina bucuriei, iar cei ce o pricep, o şi lucrează, fiilor care aveţi nume de apostoli ai Mei.
Vorbeam uneori cu apostolii Mei deosebi de vorbirea cea cu toţi oamenii şi le desluşeam tainele cele de nepriceput care stau ascunse în Mine, şi între Mine şi cei ce sunt ai Mei cu viaţa şi cu lucrarea vieţii. Lor le dădeam notă aparte, ca să-i deosebesc de ceilalţi oameni şi ca să-i recunoască oamenii în chip desluşit între ceilalţi oameni, şi îi ajutam să fie şi să merite nota aceasta înaintea Mea. Aşa şi cu voi lucrez deosebi, iar dacă vă numesc fii, trebuie să şi aveţi lucrare de fii; şi dacă vă numesc apostolii Mei, trebuie să şi faceţi lucrarea apostoliei, căci voi nu trebuie să slujiţi meselor, precum este scris pentru apostolii cuvântului. Iar dacă şi slujiţi, că n-au cine alţii să facă aşa ceva, atunci faceţi odată totul şi nu pierdeţi timpul, ci răscumpăraţi-l, fiilor. Eu vă îndemn, dar înţelegeţi îndemnul Meu când stau cu el între voi ca să vă ţină treji printre grijile pe care le aveţi pentru cei care mai sunt poporul Meu. Eu trebuie să am popor, fiilor, iar pentru poporul Meu trebuie să lucraţi mult, dar nu numai cu mâinile şi cu picioarele, ci cu Duhul Meu Cel Sfânt. Amin. Dacă Duhul Meu Cel Sfânt nu iese de la voi mult mai mult decât duhul mâinilor voastre şi al trudei voastre pentru trupul poporului Meu, atunci Eu de oameni trupeşti nu vreau rod, nu vreau popor trupesc, ci vreau popor ceresc înaintea Mea, popor care să ştie şi să trăiască taina bucuriei cereşti pe care Eu am lăsat-o peste apostolii Mei după învierea Mea dintre morţi când le-am spus: «Bucuraţi-vă!». Pavel, apostolul Meu, a spus peste biserica Mea: «Bucuraţi-vă pururea!», iar pururea înseamnă mereu, înseamnă bucurie neîntreruptă, fiilor apostoli.
Şi încă o taină vă spun vouă. Vă spun că nelucrarea cea pentru Mine este iubire de sine şi nu de Dumnezeu, căci cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, îi şi lucrează spre bucurie, iar cel ce nu-L iubeşte pe Dumnezeu, nu-I lucrează pururea, căci are mărire de sine şi iubire de sine şi nu de Dumnezeu. Cel ce nu-L iubeşte pe Dumnezeu, se iubeşte pe sine, şi îşi lucrează lui şi omului cel asemenea lui, iar cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, îi lucrează Domnului pentru Domnul şi pentru cei asemenea Lui şi lucrului Lui. Fiţi precauţi, fiilor apostoli, că voi noaptea şi ziua trebuie să lucraţi apostolia Mea peste sufletul bisericii Mele, care trebuie să fie viu şi lucrător şi să se bucure pururea, precum cere Scriptura Duhului Sfânt. Amin.
Fiilor, mergeţi cu apă sfinţită şi curăţitoare şi însemnaţi cu prima însemnare căsuţa din deal pe care Eu am ridicat-o prin voi ca să fie de folos Mie şi celor pe potriva Mea, iar însemnarea cea întreagă o vom pune în ziua cea de şapte ani după pecetluirea cu sfinţenie a grădinii cuvântului Meu de la voi. Amin. Pregătiţi această zi, că Mă voi slăvi peste pământ cu slava cuvântului Meu şi voi spune adevărul Meu peste capul proorocului mincinos, care îşi potriveşte statul în numele Meu, zice el, peste sufletul oamenilor. Dar Eu sunt Cel ce sunt, şi voi rosti adevărul Meu împotriva proorocului mincinos, care vesteşte pace când nu este pace între om şi Dumnezeu, ci este păcat şi rod al pomului morţii este.
Fiilor, pregătiţi calea cuvântului Meu, pregătiţi pacea cuvântului Meu peste voi, pregătiţi în voi locaş pentru Duhul Sfânt, ca să fie pururea cu voi. Amin, amin, amin.