Poporul Meu, poporul Meu, Eu, Domnul, vin iar la tine ca să Mă aşez cuvânt în tine. Vin, fiule, la tine ca să-ţi măsor făptura. Amin. Lucrez peste tine cu întreită binecuvântare, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Dau sfinţii să se măsoare cu tine, şi să nu Mă ruşinezi, fiule, că sfinţii cerului Meu au mare cinste pentru tine, că ei văd cine eşti tu, văd din lucrarea Mea cu tine, poporul Meu. Se uită sfinţii la lucrarea Mea cu tine, şi se hrănesc sfinţii din cuvântul Meu aşa cum te hrăneşti tu, şi voiesc sfinţii să auzi şi să înţelegi cuvântul Meu cu urechea duhului, ca şi ei, nu cu urechea trupului. Toată lumea aude de la Dumnezeu cu urechea trupului, dar trupul nu foloseşte duhului, şi îi stă împotrivă, căci scris este: «Duhul pofteşte împotriva trupului, şi trupul, împotriva duhului». Toată lumea este trup, şi trupeşte sărbătoreşte serbările ei, chiar dacă ea, lumea, se foloseşte de numele zilelor Mele de serbare. Lumea a întors pe dos zilele Mele de serbare, şi Eu nu am nici o bucurie de la bucuriile lumii, că bucuriile lumii sunt pentru lume, nu pentru Mine şi nu pentru sfinţii Mei.

Neamul Meu român sărbătoreşte azi serbarea naşterii Mele între oameni, iar cerul sărbătoreşte pe ierarhul Spiridon, căci astăzi această sărbătoare este în cer. Toate sunt anapoda pe pământ, şi Eu M-am dus cuvânt între cei mai mari ai neamului român şi între cei ce se zic biserică a neamului român şi le-am spus să se aşeze la loc cu cele cereşti şi să pună la locul lor şi la cinstea lor pe cele strămutate de la locul lor, căci sfinţii cerului Meu, mereu, mereu Mă întreabă: «Doamne, până când?».

Astăzi nu este sărbătoarea naşterii Mele, şi lumea se serbează pe ea, nu pe Mine. Lumea se bucură fără Mine, că aşa s-a deprins lumea. Dar tu, poporul Meu, nu eşti din lume, precum nici Eu nu sunt. Eu, fiule, nu încap cu cele ale Mele în lume, precum nici tu nu încapi. Lumea se bucură, şi tu plângi cu Mine de jalea Mea şi a sfinţilor Mei, dar vine ziua Mea când lumea va plânge de jalea ei, şi tu te vei bucura cu bucuria Mea, căci aşa scrie în Scripturi. Eu sunt în durerile naşterii din nou a lumii, precum şi tu eşti, dar după naşterea aceasta vom uita de dureri, de bucurie că s-a născut din cer lumea cea nenăscută de sus. Este scris că cine nu se naşte de sus, nu poate fi al împărăţiei cea din cer pe pământ, şi iată, lumea este împărat pe pământ, şi ar voi să fie şi pe cer tot aşa, dar cerul este cel ce nu se vede, căci ochii trupului nu văd pe Domnul şi pe cele cereşti ale Domnului.

Vin, poporul Meu, să-ţi măsor făptura. Vin la tine pe pământ cu sărbătoare arhierească. Arhiereul Spiridon a fost minune cerească pe pământ. N-am mai avut pe altul ca şi pe el între arhierei pe pământ. Acesta a fost cu adevărat om plăcut Mie, om smerit ca Mine, om blând şi smerit cu inima, om care a ajutat pe Dumnezeu la mântuirea neamului omenesc. Astăzi nu se mai ridică dintre oameni om ca arhiereul Spiridon. Ce să fac Eu cu arhiereii cei cu şcoală omenească? Aceia nu pot face ce a făcut sfântul Spiridon. Cei de azi se ruşinează cu sfinţenia. Cei de azi râd de cel sfânt şi îl fac asemenea lor, aşa cum s-a întâmplat cu arhiereul Meu de care Eu M-am folosit pentru începutul cel nou al lumii, pentru începutul lucrării de naştere din nou a lumii, dar n-a fost lăsat să fie sfânt şi drept. Invidia arhiereilor lumeşti a tras de sub el cărămida cea nouă pe care Eu, Domnul, am aşezat-o acum prin el pe pământ pentru începutul naşterii din nou a lumii, precum Eu am proorocit şi am făgăduit apostolilor Mei cei doisprezece.

O, poporul Meu, îţi spun ţie bucurie. Apostolii cei doisprezece s-au aşezat pentru Israel pe cele douăsprezece scaune pe care Eu le-am dat lor prin făgăduinţa Mea cea de atunci. Au auzit la Mine cuvânt rostit peste neamul lui Israel, neamul lor cel după trup, neamul pe care Eu îl strig acum să vină să primească cuvântul Meu, cuvântul Celui răstignit de neamul lui Israel, căci neamurile pământului au primit cuvântul mântuirii şi vin la credinţa mântuirii prin cuvântul Meu care vine înaintea Mea ca semn de pocăinţă a oamenilor, şi de venire a Mea, iar Israel cel după trup are mijlocitorii lui pe cei doisprezece apostoli ai Mei, care sunt iudei după trup, după cum şi Eu sunt iudeu după trup, că mântuirea din iudei este, după cum este scris în Scripturi. S-au aşezat apostolii Mei să judece pricina celor douăsprezece seminţii ale lui Israel, şi această judecată se face prin Mine, Cuvântul lui Dumnezeu peste neamul român, ca să audă neamurile pământului, şi să audă neamul Meu Israel şi să se scoale, căci Hristos, Unsul Tatălui, Trimisul Cel din cer pe pământ acum două mii de ani trup în Israel, iar azi cuvânt în neamul român, Hristos, Cel ce este proorocit de prooroci ca să fie Mesia Cel din cer, Hristos vine din nou a doua oară de la Tatăl ca să mântuiască lumea cu mântuirea Lui. Amin, amin, amin.

Vine Domnul Iisus Hristos, şi face pe pământ praznic de mântuire, praznic de naştere din nou a lumii. Vine Domnul şi Se vesteşte pe Sine şi vine. Amin.

Apostolii Mei s-au aşezat pe cele douăsprezece scaune ale dreptăţii, şi încep să scrie pe cei din Israel care vor veni spre mântuire, în numele lui Hristos, Mesia Cel venit din cer acum două mii de ani, şi vor striga numărul lor după seminţii, precum este scris în Scripturi, şi cei mântuiţi din neamul lui Israel se vor uni cu neamul român în numele Meu, şi Mă vor vesti pe Mine Hristos, Cel ce vine ca să fie cu cei mântuiţi.

Apostolii Mei au fost şi sunt iudei, şi sunt Ierusalimul cel de sus, împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov, şi cu neamul lui Israel cel sfânt din toate veacurile şi cu toţi cei din neamurile pământului care au primit credinţa în Hristos prin apostolii Mei cei doisprezece, ucenici care şi-au ridicat ucenici asemenea lor în toate neamurile pământului, de atunci şi până azi, şi aceştia sunt sfinţii cerului, în cer şi pe pământ, căci Ierusalimul este zidit din sfinţi, şi în cer şi pe pământ, amin; din sfinţi, nu din pietre, nu din cărămizi, ci din oameni noi şi sfinţi cu trăirea, cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul lor. Amin.

Apostolii Mei cei din iudei s-au aşezat pe cele douăsprezece scaune ale dreptăţii ca să mijlocească la Mine împreună cu tine, poporul Meu de ucenici pentru neamul lui Israel cel după trup, căci Eu nu Mi-am uitat făgăduinţele Mele cele pentru el rostite şi pe care nu le iau de peste el.

O, poporul Meu, a venit vremea naşterii din nou a lumii şi a lui Israel cel ce a fost poporul Meu şi nu mai este. Dar cel din Israel care se va ridica cu pocăinţă ca să Mă primească cuvânt de venire a Mea a doua oară, acela va fi popor al Meu prin făgăduinţele cele rostite pentru rămăşiţa lui Israel care se va scula şi va mijloci la Mine pentru tot Israelul, iar Eu, Domnul, voi fi milostiv pentru cel ce Mă primeşte de Stăpân şi de Mire venit de la Tatăl cuvânt pe pământ, şi apoi trup văzut, trup şi cuvânt, cuvânt şi trup, Hristosul Tatălui. Amin. Şi se vor încreştina neamurile şi vor lua trăire creştină şi se vor bucura de aşa trăire, căci lumea nu ştie ce înseamnă bucurie. Lumea a vrut să fie lăsată de capul ei, şi este fără cap lumea, iar biserica ei este lumească, nu este cerească, şi este descoperită înaintea lui Dumnezeu şi aşa se roagă la Dumnezeu, dar nu se poate aşa, că scris este: «Orice femeie care se roagă lui Dumnezeu cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul, iar capul femeii este bărbatul». Orice biserică rugându-se lui Dumnezeu cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei, iar capul bisericii trebuie să fie Hristos, căci Hristos este bărbatul bisericii, Mire al bisericii dacă biserica este mireasă, iar dacă nu este mireasă nu este biserică a lui Hristos, ci este biserică lumească şi nu creştinească. Biserica lui Hristos are trăire creştinească şi sărbătoare creştinească, dar iată, biserica românilor a voit să fie lăsată de capul ei şi şi-a stricat serbările, iar vremile cele sfinte le-a strămutat de la locul lor şi numai biserică nu este ea, că este biserică fără sfinţi, de vreme ce şi-a sucit zilele sfinte şi nu mai sunt la locul lor şi în dreptul sfinţilor lor, căci fiecare clipă îşi are binecuvântarea ei şi fiecare zi îşi mărturiseşte pe sfinţii ei.

Să se aşeze la locul lor sărbătorile Mele şi ale sfinţilor Mei, că iarăşi strig cu acest strigăt peste neamul român pe care-l vreau creştin pe pământul dreptăţii Mele. Eu am făcut din pământul român pământul cuvântului Meu, pământ al dreptăţii, căci cuvântul Meu este dreptate pe pământ, şi voi face din pământul român pământ al creştinilor, iar creştini sunt cei ce au trăire ca a Mea şi nume ca al Meu.

O, poporul Meu, am venit la tine ca să-ţi măsor făptura. Lumea se bucură cu mâncăruri alese, cu carne de porc şi cu băuturi tari, şi zice că sărbătoreşte naşterea Mea. Dar lumea taie porci şi vaci şi oi şi păsări ca să mănânce şi să petreacă serbarea ei, şi nu aşa sunt serbările Domnului cu omul. Acum trebuie să fie vreme de post până la ziua de serbare a naşterii Mele, iar tu, Românie, tai porci şi faci sânge în vreme de post. O, nu se face vărsare de sânge în vreme de post, că e vreme de post şi de cuminţenie şi de sfinţenie pentru pregătirea ta în întâmpinarea serbării naşterii Mele. Ai scos două duminici de la locul lor, căci te-ai crezut că poţi să întorci vremurile, şi le-ai întors, după cum este scris în Scripturi: «Se vor încumeta să schimbe vremurile».

Să ştii, Românie, să ştii că nu s-a terminat postul pentru întâmpinarea serbării naşterii Mele, şi tu calci orânduielile sfinţilor, şi sunt supăraţi pe tine sfinţii şi părinţii tăi şi îi aud mereu zicându-Mi:

– Doamne, până când ca să aşezi puterea noastră la locul ei? Doamne, voim să facem bine oamenilor, şi oamenii ne-au făcut rău. Doamne, răscumpără locurile noastre, căci antichrist ne-a dat afară din biserică şi ne-a luat locul şi haina şi casa, iar biserica e fără sfinţi, şi ea nu ştie boala ei, nu ştie de unde vine suferinţa ei. Doamne, dă duhul treziei peste cei ce cârmuiesc peste neamul Tău român, ca să aşeze împărăţia cuvântului Tău la locul ei şi să-i spună lui antichrist pe nume şi să răscumpere locaşurile Tale cele cu sfinţi în ele, căci antichrist ne-a scris pe noi pe ziduri, iar pe el, pe scaunul Tău şi al nostru, Doamne!

– O, sfinţilor, sfinţi ai cerului sfânt, ai cerului român! Eu, Domnul, vă voi face dreptate, căci Mi-am făcut în România scaun al dreptăţii şi din el Mă fac cuvânt de dreptate, şi cu cuvântul Meu netezesc căile voastre spre oameni, şi ale oamenilor spre Mine şi spre voi, iar Eu sunt Dumnezeu, şi voi birui.

Amin, amin zic vouă, celor din fruntea poporului român: adunaţi-vă şi faceţi sfat ceresc, căci Eu sunt Cel ce stau tainic în sfatul acesta. Aşezaţi la loc pe sfinţi! Amin. Aşezaţi în biserici postul şi rugăciunea, şi pe sfinţi, şi viaţa cea creştinească în România. Ea e ţara Mea de nuntă, căci Eu sunt Mire în ea, sunt cuvânt de iubire şi de înviere din ea. Eu sunt învierea morţilor ei cei vii şi cei adormiţi.

Mă doare când văd tristeţe pe duhul sfinţilor tăi, Românie. Tu ai fost cea mai lovită dintre neamuri, căci cei drepţi din tine n-au mai avut loc să trăiască deasupra pământului tău, şi au fost băgaţi dedesubt ca sămânţa care dă rod. A venit vremea rodului. Întoarce-te spre rodire sfântă din mijlocul tău, din pământul tău. Amin, amin, amin.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, să stai sub hrana Mea, să stai mereu sub ploaia cuvântului Meu, căci cu el hrănesc pretutindeni. Am venit la tine să-ţi măsor făptura şi să te dau pildă de trăire şi de lumină şi de adevăr al Meu între oameni. Şi voi veni să te învăţ să-ţi măsori singur făptura, şi să ştii să lucrezi cu Mine peste tine, căci tu eşti plugul Meu, eşti pilda Mea înaintea oamenilor, iar cine va pune mâna pe acest plug, să nu se mai poată uita înapoi, ci numai la cer şi numai la Mine. Amin, amin, amin.