1997 05 Iun

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

E cerul sfânt în sărbătoare. Amin. E sărbătoarea Mea cu tine pe pământ, Ierusalime, şi vin cu cerul sfânt la tine ca să te serbez pe tine lângă Mine, poporul Meu, căci Tatăl M-a înălţat ca să fiu lângă El, iar tu Mă cobori de lângă Tatăl, şi Îl cobori şi pe Tatăl cu Mine la tine, căci Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl sunt, precum am fost la început când am făcut cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele, poporul Meu.

Eu după ce am înviat cu trupul M-am arătat ucenicilor Mei şi M-am dovedit viu prin multe semne şi minuni, şi le-am vorbit lor despre împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, şi ei Mă întrebau: «Doamne, când vei aşeza la loc împărăţia lui Israel?». Eu le vorbeam despre împărăţia lui Dumnezeu, şi ei Mă întrebau despre împărăţia lui Israel, dar nu le-am răspuns, ci le-am spus că va veni Duhul Sfânt peste ei şi îi va învăţa, şi va fi să ducă cu ei cuvintele Duhului Sfânt până la toate marginile. Le-am spus să ducă vestea împărăţiei lui Dumnezeu peste pământ, că de două mii de ani voiesc Eu să lucrez de lângă Tatăl împărăţie a cerurilor pe pământ. De două veacuri lucrez, poporul Meu, şi nimeni nu M-a putut ajuta să aşez împărăţia cerurilor pe pământ. Israel aşteaptă să aşez împărăţia lui pe pământ, dar Eu şi cu Tatăl aşteptăm împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

E pacea Mea în sărbătoare cu tine, Ierusalime. E împărăţia Mea cu tine şi în tine, Israele copiluţ, căci tu eşti Israel cel mititel, în care-Mi am Eu împărăţia. În Israel cel de la început n-am putut cu împărăţia Mea, că el o avea pe a lui chiar dacă zicea că el este poporul Meu. El era poporul Meu pentru că am zis Eu, nu pentru că a zis el, dar el n-a lucrat în el şi peste el împărăţia lui Dumnezeu. Venea cuvântul Meu la el, şi el nu-l înţelegea, căci cine nu împlineşte cuvântul lui Dumnezeu, acela nu înţelege ce înseamnă împărăţia lui Dumnezeu. De aceea am învăţat Eu pe ucenici cum să se roage, şi le-am spus să se roage Tatălui zicând: „Tată din cer, numele Tău cel sfânt să se sfinţească în noi, ca să fim ai Tăi. Împărăţia Ta să fie vie în noi, ca şi în Tine, ca şi în cer, Tată“.

O, Israele copiluţ, împărăţia lui Dumnezeu este moartă în oamenii de pe pământ, nu este vie, şi Eu am spus apostolilor Mei: «Mergeţi peste tot şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor pe pământ». Împărăţia cerurilor eram Eu, venit din cer Împărat pe pământ, dar Israel, poporul cel căruia i-am dat făgăduinţele cele cereşti, n-a înţeles cum vine împărăţia cerurilor pe pământ, aşa cum nici azi nu înţelege; ba încă şi azi zice că Mă aşteaptă, dar acum vin cuvânt şi rostesc, ca apoi să împlinesc, căci aşa am lucrat mereu, mereu, poporul Meu. Am venit ca să fiu pe pământ şi să aşez pe Dumnezeu în om, şi să fie împărăţie vie în om, şi omul nu ştie să fie viu, nu ştie, şi nici nu vrea să înţeleagă şi să ştie, dar sunt şi mulţi care ştiu şi nu vor să fie Dumnezeu viu în ei. De aceea am făcut din tine un trimis al Meu, poporul Meu, şi merg cu tine cuvânt în mijlocul oamenilor şi te ajut să poţi da oamenilor cuvântul Meu, şi grăiesc din cer pe înţelesul omului de pe pământ, şi aştept să vină omul la Mine aşa cum ai venit tu ca să-Mi fii ucenic al venirii Mele cea de a doua pe pământ. N-am avut până acum popor ca să-Mi pregătească venirea, dar acum te am pe tine, Ierusalime, popor iubit de Dumnezeu. Cel iubit de Dumnezeu este cel curat, şi de aceea te-am aşezat să fii curat, fiule Ierusalime, şi să Mă aşezi în tine cu împărăţia Mea, că nu mai e nimeni pe pământ ca să poată învăţa pe om împărăţia Mea în om. În zadar se zice în biserici rugăciunea „Tatăl nostru“, că dacă nu s-ar zice în zadar, s-ar vedea împărăţia Mea pe pământ ca şi în cer.

Sunt oameni pe pământ, aud grai de pe pământ care spune aşa: „Eu am pe Dumnezeu în inimă şi cred şi Îl iubesc pe El“. O, omule care te-ai învăţat să vorbeşti că Mă ai în inimă! De ce nu Mă ai şi în trup, dacă în inimă Mă ai? Dar ce este inima ta, şi ce este trupul tău? Oare, crezi că inima poate să fie locaşul lui Dumnezeu, iar trupul care ţine inima în el să nu fie locaş al Domnului? Dar cui spui tu aşa, şi pe cine vrei să-l faci să creadă ce spui tu?

O, omule, o, omule, o, omule, numai dureri Îmi faci, numai neadevăr este pe inima şi pe limba şi pe trupul tău, căci inima este glasul minţii tale care se face faptă în trupul tău. O, dacă ai crede cu inima în Mine, s-ar coborî văzut în trupul tău fapta credinţei tale, căci Pavel apostolul Meu aşa a spus în Duhul Meu: «Arată-mi credinţa în faptele tale, omule!».

Omul nu înţelege ce înseamnă împărăţia lui Dumnezeu. Omul cinsteşte zilele şi sărbătorile şi obiceiurile şi credinţa în Dumnezeu, dar pe Dumnezeu nu-L cinsteşte, căci ca să Mă cinsteşti pe Mine, trebuie să-Mi faci casă în tine, să-Mi faci împărăţie în tine, omule, dar ţie nu-ţi place să ai împărat pe Dumnezeu. Ţie îţi place voia liberă, căci aşa a voit omul încă de când l-am făcut Eu pe om. Aşa a făcut şi Adam. El era în rai, căci l-am făcut şi l-am pus să lucreze şi să păzească raiul, l-am pus să lucreze rai în rai, şi să păzească raiul ca să fie rai; l-am pus să lucreze împărăţia lui Dumnezeu şi s-o păzească să fie şi să nu se strice, şi el a făcut voia lui, n-a făcut voia lui Dumnezeu. I-am făcut ajutor, ca să aibă Adam ajutor, şi pe acel ajutor el l-a numit femeie şi a spus: «Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea». Dar Adam a grăit din duhul cărnii, nu din Duhul lui Dumnezeu; a grăit şi a spus că omul va lăsa pe Dumnezeu şi se va alipi cu femeia sa, şi s-a împlinit ce a zis. Adam avea de tată şi de mamă pe Dumnezeu, şi a lăsat pe Dumnezeu, şi s-a alipit cu femeia ca să fie un trup cu ea. Dar ei erau un singur trup, că Eu am făcut două trupuri dintr-unul. L-am făcut întâi pe Adam, şi din el am luat şi am făcut-o şi pe Eva. Eu am făcut din unul, doi, iar omul a făcut apoi din doi, unul, căci omul este neputincios şi nu poate să facă ce face Dumnezeu.

Omul a putut strica pe om, dar de făcut nu l-a putut face, şi de aceea M-am înălţat la Tatăl după învierea Mea dintre morţi. Am înviat şi M-am înălţat lângă Tatăl ca să vin apoi Dumnezeu din Tatăl, Dumnezeu şi Om, ca să fac dintr-un om, doi, aşa cum am făcut la început, aşa cum a făcut Tatăl Meu din Mine, Dumnezeu şi Om, luat din om.

Am venit a doua oară din Tatăl. Omule, am venit la tine precum scrie în Scripturi că voi veni. Mă fac cuvânt peste tine ca să lucrez prin cuvânt, că şi la început am lucrat prin cuvânt. La început am făcut om din cuvânt şi din pământ şi din apă şi din Duh, şi acum voiesc să-l fac din cuvânt şi din trup omenesc, din trup născut din om. Voiesc din om să fac om îndumnezeit. Voiesc să fac rai din om. Voiesc să fac zi de odihnă din om, ca să Mă odihnesc în om. Ziua Mea de odihnă la început, a fost în om. Numai o zi M-am odihnit, şi de atunci nu M-am mai odihnit, căci omul a căzut din rai, şi am rămas singur. Sunt singur de şapte mii de ani, căci omul e căzut din rai, şi voiesc să fac din pământ, rai, iar din om, împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ. Voiesc să fiu cu omul. Voiesc în om să fiu. Omul cel pierdut, voiesc să-l găsesc pe cel pierdut din rai. E raiul plin de veşnicie, şi raiul e în Mine, iar Eu sunt în Tatăl. M-am dus ca să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie şi ai Mei, căci Eu sunt în Tatăl, şi voiesc să-i trag pe toţi la Tatăl. De aceea vin cuvânt pe pământ, şi oamenii bisericii Mă alungă din bisericile lor şi nu Mă lasă să-l atrag pe om la viaţa cea veşnică, nu Mă lasă să vin cu împărăţia cerurilor pe pământ, nu Mă lasă. Eu am pe poporul cuvântului Meu şi umblu cu el peste faţa pământului ca să-l iau pe om în binele Meu, şi omul bisericii de azi nu Mă lasă cu binele Meu peste om, nu Mă lasă cu împărăţia Mea peste biserică, nu Mă lasă.

Eu sunt Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi vin pe pământ aşa precum M-am şi suit la cer. Vin pe nori de slavă, şi omul nu Mă vede. Cel ce crede în Mine, acela este care Mă vede, iar cel ce nu crede, nu are ce să vadă. O, oare, Eu sunt Dumnezeu numai de aproape? Şi de departe nu mai sunt? Numai în cele văzute crede omul? În cele nevăzute nu crede? O, nu crede. Nu crede omul în Dumnezeul Cel văzut de cei credincioşi lui Dumnezeu, iar împărăţia omului a acoperit tot pământul. Pământul a fost făcut de Dumnezeu, şi omul s-a făcut fur, şi se judecă om cu om şi se bate pentru pământ. Dar Eu sunt Cel ce am făcut cerul şi pământul, prin cuvânt le-am făcut, şi prin cuvânt le voi avea iar, căci «al Domnului este pământul şi tot ce e pe el», după cum scrie în Scripturi. Amin. Curând, curând vin cu ziua cea mare când voi rosti cuvânt, şi voi spune: «Al Meu este pământul». Amin, amin, amin.

Ucenicii Mei M-au întrebat în ziua când M-am înălţat: «Doamne, oare, acum a venit vremea să aşezi la loc împărăţia lui Israel?». Dar M-am înălţat la cer şi nu le-am răspuns la întrebarea lor, şi le-am dat făgăduinţa venirii Duhului Sfânt la ei, ca să-L aibă şi să înveţe din Duhul Sfânt pe oameni despre împărăţia cerurilor, nu despre împărăţia lui Israel care s-a semeţit că are împărăţie pe pământ şi peste pământ. În Israel trebuia să fie împărăţia lui Dumnezeu, dar voia omului, voia lui Israel a fost fără Dumnezeu. Iată cuvântul Meu pe care trebuia să-l răspund atunci şi nu l-am răspuns: Acum este vremea să aşez la loc împărăţia Mea, care a fost răsturnată de om acum şapte mii de ani. Acum este vremea să vin. Amin. Vin cuvânt pe pământ ca să pregătesc venirea Mea cu trupul Meu cel înviat şi cu zeci de mii de sfinţi şi de îngeri şi cu nori de slavă peste pământ. Amin. Vin la tine, Ierusalime al cuvântului Meu, că tu Mă primeşti şi Mă aduci din Tatăl ca să fiu cu tine, şi Îmi dai odihnă în tine, şi eşti ziua Mea de odihnă pe pământ, că Eu aşa am zis: «Omule, adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o sfinţeşte pe ea».

O, Ierusalime, voi veni cuvânt peste tine şi voi grăi ţie despre taina zilei Mele de odihnă, de care omul nu-şi mai aduce aminte. Omul nu ştie ce înseamnă ziua Domnului, aşa cum nici Israel n-a ştiut şi n-a înţeles de când i-am spus şi până azi.

O, Ierusalime, e zi de înălţare. E sărbătoare, poporul Meu. Mergem în mijlocul mulţimilor, tată. Toate stihiile să-i slujească cuvântului lui Dumnezeu. Să-ţi fie bine poporul Meu. Să fie cu tine soarele şi seninul şi vremea dulce. Să fie cu tine toate câte sunt, şi să Mă vesteşti înălţat la Tatăl şi iarăşi venit, precum am făgăduit că vin, şi iată, vin cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin. Vin curând văzut pe pământ, şi slava cuvântului Meu merge înaintea Mea.

Eu sunt Cel ce M-am înălţat la Tatăl acum două mii de ani, ca să pot veni iar din Tatăl şi cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Eu sunt Cuvântul Care vine cu norii slavei, cu nori de heruvimi şi serafimi. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.