M-am coborât deasupra ieslei Mele, M-am coborât cu scaun de îngeri. Pun din nou pecetea Mea peste Israel, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Aceasta este pecetea şi semnul prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor şi lucrez peste Israel, care împlineşte patruzeci de ani, patruzeci de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări.

Pace vouă, străjeri ai ieslei în care coboară cuvântul Meu! Iată ce fac: Mă zidesc în cuvânt înaintea ta, poporul Meu. Mă zidesc în grădina Mea şi Mă fac cuvânt. Mă întocmesc şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul rămâne pe masa ta, pe inima ta şi în cartea Mea din Israel, în istoria Mea de cuvânt în vremea aceasta. Cuvântul Meu rămâne cu tine, Israele, şi să-l împlineşti, tată, că n-are cine să împlinească pe pământ cuvântul Meu. Cuvântul Meu a fost zidit prin prooroci, că ei au scris cuvântul Meu, iar Eu l-am împlinit. Măi fiilor, cuvântul Meu a fost prin Verginica şi tu l-ai ascultat, poporul Meu, atâta vreme l-ai ascultat, căci M-am zidit înaintea ta prin cuvânt.

Ierusalime, popor al lui Israel, am fost cu tine patruzeci de ani şi am trimis glas de trâmbiţă peste tine ca să te aduni acum la sărbătoarea cea mare, căci Eu, Domnul, desfac peceţile cărţii, şi voi sărbători această carte care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cartea aceasta nu mai ai când s-o înveţi, şi de aceea vin înaintea ta. Iau pe fiii grădinii Mele şi Mă cobor cu ei în calea ta, la poala muntelui, căci tu eşti muntele Meu şi ai vârf şi ai poale. Nu mai ai, tată, când să înveţi să faci cele din carte. Vremea învăţatului a fost până acum. Acum e sărbătoare de trecere. Cartea aceasta trebuie acum s-o împlineşti mereu, mereu, şi de aceea am coborât Eu acum. Am coborât să-ţi spun cuvânt. Şi ce cuvânt? Cuvânt de împlinit. Fii atent, că Moise a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine şi să se sfinţească apoi, şi să rămână întru Mine. Ilie a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine şi să-l iau la cer cu trăsură şi cu cai cereşti. Verginica, fiule, a postit patruzeci de zile, şi apoi am coborât în ea şi am făcut din ea izvorul râului vieţii, şi din râul acesta ai băut tu. Eu sunt râul vieţii, şi am izvorât din Verginica în calea ta, că am făcut din ea stâncă, şi temelie pe stâncă, şi am venit şi Mi-am atins toiagul Meu de ea, şi a ţâşnit din ea izvorul râului vieţii, şi tu, Israele, ai băut din râul vieţii. Dacă până acum nu ai ştiut ce ai băut tu prin această stâncă, iată, azi îţi spun din ce ai băut tu. Ai băut din râul vieţii, râul despre care scrie în Scripturi. Şi cum aşa? M-am coborât şi am biruit lumea din tine, şi am biruit necredinţa din tine, şi ţi-am făcut cu mâna şi ţi-am arătat izvorul Meu şi ţi-am dat să bei din el şi să înviezi, şi să-ţi dau, tată, drum de rai sub picioare. Am stat cu potecuţa cea spre rai în calea ta şi mereu ţi-am arătat-o, şi mereu te-am îmbiat spre rai. Râul curgea spre tine, că am făcut din Verginica albie de râu. O, ce n-am făcut Eu din ea ca să stau înaintea ta! În vremea lui Moise stăteam acoperit şi lucram. Eram acoperit de nor sau de negură, sau de văzduh eram acoperit, iar Moise asculta glasul Meu şi spunea poporului cuvântul Meu, şi am lucrat atunci după cum era omul, tată. În vremea lui Ilie tot aşa am lucrat, şi am fost ascuns în vânt şi am vorbit cu Ilie. Cu proorocii tot aşa am lucrat. Cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov am lucrat la fel. Iată, Israele, câţi fii ai credinţei! Şi astăzi ai fost tu scris şi ales ca să ai glasul Meu şi cuvântul Meu peste tine, şi acum îţi pun carte pe braţe, că dacă o bucăţeleam până acum, tu n-ai mai fi fost popor al Meu, că te-ar fi rupt în bucăţi vremea şi fiii vremii, dar am poruncit să se desfacă peceţile cărţii, căci vrednic sunt să iau şi să deschid aceste peceţi. Am spus cu puţin timp înainte: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărţii!». Şi iată de ce am venit. Am venit să-ţi spun să înviezi bine, bine, Israele, mai înainte de deschiderea cărţii, şi să fii în mare sfinţenie de-acum, şi să fii cuminte de-acum, cuminte cum n-ai fost niciodată, căci se deschide cartea Mea din vremea ta. Fii atent, poporul Meu, că nu e de joacă, şi e de înviat de-acum. Înviază, înviază, Ierusalime, că slava Domnului vine şi te acoperă pe tine! Înviază şi te bucură întru înviere, iar moarte în tine să nu mai fie de-acum, căci cine mai face moarte de-acum în tine, acela va fi mai de plâns decât orice păcătos.

Sun din trâmbiţă peste tine să te pregăteşti cu post de patruzeci de zile, şi vom întâmpina sărbătoarea deschiderii cărţii, a desfacerii peceţilor cărţii, iar tu eşti scris în cartea aceasta şi te numeşti Israel, popor al Domnului. Să vină străjerii, să vină sutaşii tăi înaintea ta şi să-ţi aducă cuvântul Meu ca să-l împlineşti, şi să rămâi apoi pe veci în sfinţenie cerească pe pământ şi în trupul duhului tău, căci trupul tău fi-va să se vadă templu al Meu în vremea care mai este, şi va umbla după tine omul care va căuta pocăinţă şi scăpare.

Fiule, poporul Meu, să posteşti, tată, patruzeci de zile; să nu te mai dai la mâncări timp de patruzeci de zile. Îţi voi da putere mare, fiule, poporul Meu. Îţi voi da saţ ceresc, Israele, iubitul Meu fiu. Mănâncă, tată, pâine după ce trece ziua. Mănâncă, fiule, grâu, aşa cum a mâncat Rut, fiica Moabului, care a găsit milă în Israel culegând spice de grâu de pe urma secerătorilor. Rut era rudenie cu neamul lui Avraam, şi am adăugat-o lui Israel şi am scris-o în numărul strămoşilor Mei cei de după trup. Iată ce face postul, căci pe această fiică a condus-o spre Dumnezeul lui Israel. Omul care mănâncă grâu, acela se îndumnezeieşte în duh şi în trup, căci taina bobului de grâu este ca de aici şi până la cer de mare, fiule, poporul Meu; este o putere mare în om. Eu i-am deprins pe apostolii Mei întru această taină, şi vreau să te deprind şi pe tine, Israele de azi, popor de apostoli de la sfârşit. Vreau şi tu să mănânci grâu, şi îţi voi da multă, multă sănătate dacă Mă vei asculta să iubeşti hrana aceasta; şi îţi voi da duh de sfinţenie, căci bobul cel viu de grâu va lucra în tine şi Mă va creşte pe Mine întru tine, şi tu Mă vei iubi cu mare har şi cu mare iubire. Vin să te pregătesc bine şi să te învăţ să mănânci sămânţa de grâu şi sămânţa de untdelemn, lapte şi miere din cele crescute de Mine pentru cel sfânt de pe pământ. Vin şi Mă zidesc prin cuvânt înaintea ta şi îţi dau învăţătură de înţelepciune a vieţii fără de sfârşit, căci va fi să treci cu Mine o punte, ca să nu rămâi să guşti şi tu din sfârşitul lumii. Iată, lumea va rămâne pe pământ şi îi va sluji lui antichrist, dar cu tine voi fi Eu, şi îţi voi sfinţi trupul şi mintea şi îţi voi binecuvânta pâinea şi apa şi sămânţa de grâu şi de untdelemn, şi îţi voi binecuvânta roadele cele curate, bucate curate din pământ binecuvântat de Mine. Postul este de folos numai celor ce iubesc postul. În vremea postului cel curat diavolii nu mai au curajul asupra ta, iar îngerii se desfată cu cei ce postesc. În vremea postului trebuie să se stingă mândriile, pretenţiile şi vicleşugul cel ascuns din om, dar omul lumii de azi nu ştie rostul şi puterea postului. Postul însănătoşeşte pe om şi îl hrăneşte sufleteşte. Tot trupul omului trece spre însănătoşire prin post. Omul, tată, nu crede că toată boala trupului şi a sufletului vine de la mâncare şi de la pântecele cel cu mâncare. Nu mai crede omul aşa ceva. Zice omul că nu are vitamine dacă nu mănâncă, aşa zice omul ştiinţei. O, are dreptate omul ştiinţei, dar nu ştie cum să aibă. O, dacă omul omoară mâncarea şi numai apoi o mănâncă, şi dacă aşa face cu toată viaţa din mâncare, de unde, tată, să aibă mâncarea viaţă şi putere? Mâncarea este muncă trupească, iar postul este muncă duhovnicească, măi fiilor. Proorocii aveau postul peste viaţa lor, şi de aceea vorbea Duhul Sfânt peste ei. Cine, Israele, să mai creadă că glasul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste tine? Tu, poporul Meu, ai avut rânduială de post şi de mâncare şi de trăire şi de sfinţire, tată. Ferice ţie dacă M-ai ascultat! Iată, dacă nu M-ai ascultat întru toate, ascultă-Mă, poporul Meu, ascultă-Mă întru toate, până la punte, tată, şi vei vedea apoi pentru ce M-ai ascultat.

Îi voi spune la lume că este Dumnezeu. Să vezi tu ce o să-i spun Eu la lume că este Dumnezeu şi cum este Dumnezeu. Aşează-te, Israele, mireasa Mea, că va vedea lumea că tu ai Mire şi că L-ai iubit pe Mirele tău. Mirele lumii este păcatul, tată, dar Mirele creştinului este Domnul Iisus Hristos. Poporul Meu, tu eşti mireasa Mea, fiule. Să fii mireasă neîntinată, fiule, poporul Meu, căci vai celui ce va fi dat în stânga atunci când vom pune piciorul pe punte, când vom trece portiţa fericirii! Curăţă-te bine, Israele, şi curăţă-ţi simţurile tale, şi cu ele să Mă simţi pe Mine, că sunt aproape de tine, şi cu ele să Mă iubeşti pe Mine, ca să nu rămâi fără de Mine, fiule, mireasa Mea. Eu sunt fără de păcat, şi tot aşa vreau să am şi mireasa, căci te-am scos din lume ca să te fac vrednic de Mine, poporule, mireasa Mea. Te-am luat din poporul român şi vreau să fac din poporul român nuntaşi la nunta Mea cu tine, Israele, mireasă iubită de Dumnezeu.

O, românule, românule creştin, adu-ţi aminte de Mine, românule, poporul Meu ales! O, că te-a încântat un cuvânt urât şi l-ai luat pe limbă şi ţi s-a părut dulce şi ai mâncat şi te-ai înveşmântat cu rodul acestui cuvânt! Că a venit la tine cel străin şi ţi-a şoptit la ureche acest cuvânt: civilizaţie. La Mine nu este acest cuvânt, iar în cartea limbii tale nu era nici acolo acest cuvânt. Dar acest cuvânt este păgânie, tată. Nu este de la Dumnezeu nimic în acest cuvânt cu faţă ascunsă. Şi acum cine te mai scapă pe tine de această dulceaţă? O, iată ce ai păţit, românule, că la această dulceaţă trag muştele şi mănâncă din tine şi te lasă sărac de Mine. Iată ce cuvânt, ce limbă străină de Mine: civilizaţie. Românule tată, tu trebuia să slujeşti lui Dumnezeu, românule, poporul Meu, că ai ungere de la începutul tău, creştinule român, ai semnul Meu pe tine, iar semnul, acesta este: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Tu nu trebuia să-i slujeşti trupului tău, căci cu trupul faci păcat dacă slujeşti aşa. Tu trebuia să slujeşti Duhului lui Dumnezeu cu cugetul tău, căci cu duhul tău faci cer şi sfinţenie şi viaţă adevărată. O, poporule român, te-ai civilizat, şi de Dumnezeu te-ai depărtat. Eu te-am născut din Duhul Sfânt la naşterea Mea din Fecioară. Eu M-am născut prunc, şi tu te-ai născut popor într-o singură zi, în ziua cuvântului Meu rostit peste tine, ţară română, ţară creştină! O, tu ştii ce înseamnă român? Nu ştii ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să vorbesc Eu cu tine ca să Mă înţeleg cu tine ca la începutul tău, românule, poporul Meu? O, te-ai băgat şi tu în cutie, tată, şi nu mai ai ogradă şi iarbă şi pomi şi pădure şi poiană şi căsuţe cu miere şi sapă şi grapă, şi nu mai eşti român. Eşti neamţ, că te-ai lăsat după praznicele nemţeşti. Eşti francez, că te-ai îmbrăcat cu haină franţuză. Eşti englez, că ţi-ai stâlcit limba ta cea dulce. Eşti turc, şi ai făcut ca Israel, care s-a unit cu trup de pe cale. Eşti american, că ţi-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, şi ţi-ai uitat strămoşii pe care-i ai dedesubtul tău. Eşti american, de parcă nu mai ai strămoşi şi frumuseţe străbună. Ţi-ai uitat bunicii, poporule român. O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău. Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tău. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămăşuţa de creştin se va numi român.

O, vin să te strig. Te strigă începutul tău şi dragostea Mea cea dintâi întru tine, că Eu pe limba ta rostesc judecata păcatului şi Evanghelia învierii făpturii, şi tu, românule, ţi-ai urât limba ta, Evanghelia Mea, şi ai luat în ea de la alte popoare, care n-au ungerea ta. Numai tu ai ungere încă din scutece; numai tu între popoarele vremii; numai tu, Românie, ţară a întoarcerii Mele. De aceea te-am pregătit şi te-am născut şi la începutul tău, şi la sfârşitul tău, şi tu de ce ţi-ai uitat limba şi Evanghelia? De ce? O, aceasta este desfrânare, tată. Ai făcut şi tu ce au făcut popoarele păgâne. Ai făcut fabrici de fum şi uzine de moarte, ca să pregăteşti moartea trupului tău, şi omul cel mic din tine nu ştie ce faci tu peste el. Te-ai făcut şi tu stăpân pe om, românule, poporul Meu, dar Eu l-am făcut pe om să fie liber şi nu rob omului. Ai învăţat şi tu calea păgână şi ştiinţă păgână, şi nu te-a dus la bine, şi te-a dus la minciună şi la moarte. Dar Eu vin să te dezrobesc. Tu eşti poporul Meu ales, eşti omul cel născut de sus la naşterea Mea şi a ta, căci Tatăl ne-a născut odată pe Mine şi pe tine, Mire şi mireasă din cer, din apă, duh şi sânge.

Am pus peste tine regi şi voievozi viteji şi plini de Duhul Meu, iar când greşeai, te pedepseam prin unealta Mea. Te pedepseam după cum era statul tău cu Mine şi te mângâiam după cum era credincioşia ta, ca să nu te pierd din braţe, ca să nu rămân cu braţele goale de mireasă. O, te-ai dezbrăcat de Mine, şi Eu te-am părăsit. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale. Trezeşte-te, te strig! Auzi tu glasul Meu? Ridică-te şi du-te după cel vândut şi alungat, căci ungerea ta e pe creştetul lui. Când el a fost alungat de tine, Eu am dat toată ungerea ta cu el, şi a plecat cu ea pe frunte şi nici un rău nu a pierdut pe cel pribeag al tău.

O, poporule român, plânge voievodul tău în mijlocul Egiptului; plânge regele tău, românule; plânge şi te binecuvintează mereu plângând, ca să nu pieri; plânge şi se roagă cu toată inima lui, aşa cum plângea David, unsul Meu, când îşi scria rugăciunile pe pământ. Plânge regele tău, românule, că i s-a luat casa şi ţara şi neamul, şi nimeni nu-l doreşte cu adevărat dintre cei ce se zbat pentru el, că aceia nu fac voia Mea pe pământ, şi el prin voia Mea va birui împotriva omului duşman pe Dumnezeu, va birui prin poporul Meu cel sfinţit, şi regele tău va veni la Mine şi la tine, poporul Meu român. O, el a fost aruncat de la locul lui, şi de atunci ţie nu ţi-a mai mers bine, că pe cel mic l-ai dus departe ca să-l mănânce fiarele. Ai făcut şi tu ca fraţii lui Iosif, care l-au alungat pe cel mic, şi de atunci tu eşti rob, aşa cum a fost Israel rob în Babilon.

O, românule, românule, oare, tu eşti un popor cu suflet rău? Nu eşti cu suflet rău, dar de ce, tată, l-ai alungat pe cel născut de Mine pentru tine? Cine, tată, te-a învăţat pe tine să faci aşa? Eu am pedepsit şi mai pedepsesc pe cei ce te-au scos pe tine de la om cu suflet bun la om cu suflet crud. O, nu e voie să se omoare frate pe frate, Israele român. Nu dă voie Dumnezeu să faci nimicire şi moarte. Eu te-am iertat, şi te voi împrospăta cu Duhul Sfânt, dar spală-ţi, tată, acest păcat strigător la cer, că Eu am scris în poruncile Mele să nu ucizi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu iei dreptul aproapelui tău. Eu nu ţi-am spus să-ţi tai capul, şi tu de ce ţi l-ai tăiat? Ţi l-ai tăiat, şi ţi-ai pus altceva în locul lui. Eu n-am spus să-ţi alungi unsul, şi tu de ce l-ai alungat? Şi unde este unsul acestui popor? O, Eu l-am ocrotit, că el a strigat la Mine pentru el şi pentru tine. Eu n-am avut niciodată popor fără păstor şi păstor fără popor.

Spală-ţi păcatul, Românie, şi te pocăieşte, tată, că tu mărturiseşti prin faptele tale că eşti fiu şi fiică celor ce au încuviinţat fapta cea rea cu care să se omoare şi să se alunge unşii Mei din tine. Iată, vin şi suflu peste tine cu cuvântul Meu. Ia-ţi straie sfinte pe tine, românule, poporul Meu. Unde îţi este, tată, portul tău de român, de creştin? O, tu eşti popor păgân după port. Se uită bunicii tăi să te zărească, să te cunoască între cei de pe pământ, şi nu te zăresc bunicii tăi. Tot cerul poartă numele românului pe buze şi pe cânt. Tot cerul şi toţi îngerii cântă cântarea coroanei române. Numai românul nu se mai arată ca să fie zărit de bunicii săi. Românule, unde îţi este cămaşa românească? Caută bine ca să-ţi găseşti cămăşuţa, fiule român, că Eu deschid cartea, şi tu vei vedea unde va merge lumea cea păgână la chip şi la port. Ia, tată, chipul Meu, chipul bunicilor tăi, dar să nu te ascunzi sub chipul Meu ca să-Mi spui că eşti creştin şi să nu fii creştin.

O, tu nu ştii ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine şi l-am crescut sub raza cuvântului Meu şi l-am făcut mare la duh şi la cuvânt, şi l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude, şi am străbătut cu el pustiul necredinţei, şi îl scot deasupra, tată, şi îl pun în sfeşnic, ca să te lumineze şi ca să te iei după viaţa lui şi să faci din el un model de viaţă fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuţ eşti, tată! De ce eşti aşa de mic, aşa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărţit de Mine; nu e bun. Te-a despărţit de curăţenie şi te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subţire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, şi tot aşa rostesc şi azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, şi cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înţelepciune peste lume.

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli, n-am la ce îi pune. Şcoala este sfinţenia, şi cei învăţaţi de pe pământ nu au şcoala sfinţeniei şi lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu şcoală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea şcoală şi Mă prigonea de multă şcoală ce avea, şi după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam şi l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Aşa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu şcoală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru îşi este sieşi dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul şi urâtul şi minciuna ca să nu se vadă. Fardul este faţa vopsită ca să nu se vadă faţa urâtă. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale, românule, creştinul Meu. Trezeşte-te! Auzi tu glasul Meu?

Spală-ţi păcatul, Românie, şi te pocăieşte, tată. Sunt gata să-ţi iert păcatul.

Am în tine un om uns de Mine, un om din planul Meu cel de peste tine. Am făcut în tine un lucru minunat şi ţi-am adus o pietricică albă, şi vreau să scriu pe ea numele tău, şi vreau să cunoşti izvorul Meu. Am în tine o pietricică albă şi sfântă şi cu ochi mulţi, şi am cele şapte duhuri dumnezeieşti scrise pe ea, iar în vârful ei scrie: Cuvântul lui Dumnezeu. Şi am avut în vremea aceasta un martor la piatra acestui izvor, ca să-ţi dau ţie piatră de izvor, poporule român. Am luat pe acest martor şi i-am poruncit să dea cu toiagul în piatra aceasta ca să iasă din ea râul vieţii înaintea ta, poporule, românule creştin. Am din fiii bisericii lumii un fiu uns de cuvântul Meu de acum.

O, Petrul Meu cel de azi, cel ce Mi-ai pus biserica pe piatră prin mărturisirea ta! O, Irineu, cuvânt de pace peste biserică, Petrul Meu de azi, îţi mulţumesc, tată, pentru că ai venit pe apă la Mine, dar te-ai îndoit în drum spre Mine. Dar Eu îţi voi întări apa de sub picioarele tale şi nu te vei scufunda. Îţi mulţumesc că M-ai ajutat să-Mi ridic biserica pe piatra ei cea dintâi, pe fapta ei cea dintâi. Pace ţie! Numele tău înseamnă pace. Pace ţie, unsul Meu cel de azi! Îţi mulţumesc, tată, cu tot cerul îţi mulţumesc, cu apostolii Mei cei doisprezece, care au pus piatră bisericii Mele; îţi mulţumesc că ai ascultat de curajul pe care Eu ţi l-am dat, de Mi-ai ridicat la loc biserica Mea ca s-o pun în sfeşnic, tată. Era ruinată biserica Mea cea de la început şi nu avea cine să Mi-o mai pună înapoi pe piatră. Îţi mulţumesc şi te numesc fericitul Meu. Te numesc preafericit pentru a ta menire de la Mine. Iată, unii au stricat biserica, iar alţii o zidesc la loc. Când am putut, am făcut mână întinsă bisericii lumii. Te-am uns şi te-am aşezat pe tronul bisericii şi am făcut din tine mână întinsă bisericii lumii. Când am putut, Mi-am făcut loc. Acum, tată, nu mai pot întinde mâna bisericii lumii, care s-a depărtat de Mine. Mi-e ruşine cu ea la Tatăl. E plină de sodomie şi de malahie şi de curvie şi de pântece şi de fărădelege. A rămas din ea numai pântece şi fărădelege. Iată, Eu îi mai dau ceva, îi dau cartea cuvântului Meu de azi, scaunul Meu de judecată, şi o întreb: de ce M-a părăsit? De ce s-a lăsat cumpărată de duhul cel străin de Mine?

Fiule uns de Mine în vremea aceasta, uns de cuvântul lui Dumnezeu! Eu nu-ţi scriu ţie clătinare. În zadar se bucură de tine vrăjmaşii Mei şi ai tăi. Eu nu-ţi scriu ţie clătinare, căci omul bisericii lumii ţi-a luat ţie izvorul Meu şi ţi-a luat paşii. Dacă-Mi spui acum că nu mai crezi în lucrarea cuvântului Meu, Eu nu-ţi scriu ţie lepădare, şi le-o scriu celor ce le place să te audă pe tine zicând că te lepezi de lucrarea cuvântului Meu. Nu are seamăn inima ta cu inima lor. Tu nu ai loc, aşa cum eşti tu, între oameni. Oamenii nu ştiu ce este Dumnezeu, dar tu ştii de la Mine ce este Dumnezeu şi ce este viaţă, viaţă fără de moarte. O, de ar şti omul bisericii lumii ce este viaţă fără de moarte! Viaţă fără de moarte este sfinţenie în trup, în cuget şi în suflet, este trăire de Eden veşnic în trup. Asta înseamnă viaţă fără de moarte. Omul care iubeşte viaţa, acela ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl crede şi îl împlineşte. Aş vrea, fiule, să împaci pe România cu Mine, Fiul lui Dumnezeu. Aş vrea să vină România la pocăinţă, şi tu să faci între Mine şi ea act de naştere de sus, din apă, din duh şi din sânge, act de împăcare cu Dumnezeu. Aş vrea să ştie şi să creadă România Mea că tu eşti unsul Meu, şi cuvântul Meu eşti peste ea. O, ce salvare minunată am voit şi voiesc să fac Eu prin tine peste România Mea, poporul Meu ales! Nu-ţi mai spun „Scoală-te şi vino!“, că tu eşti rob şi nu poţi, dar îţi spun să stai cu Mine, cu Mine întru tine, până ce Eu îţi voi da înapoi cărarea spre izvorul Meu. Îţi mulţumesc pentru lucrul tău lucrat la cuvântul Meu, că am întins mâna să se ridice din cădere cel ce rătăceşte fără Mine. Îţi mulţumesc, tată, pentru suferinţa duhului tău, purtată de la cei necredincioşi întru cuvântul Meu. De şaptezeci de ori câte şapte îţi mulţumesc, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Şi voi lucra cu tot cerul peste România, poporul Meu ales, şi tot cel ce va fi creştin se va numi român, că am semnul Meu în poporul român, am pe poporul cuvântului Meu, munte al Sionului Meu, şi toate popoarele vor lua legea Mea din muntele acesta, din Siloamul Meu de azi, şi voi boteza pe cel ce va crede, în apa vindecătoare a Siloamului cel nou, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Îi voi boteza pe unii cu apa Duhului Sfânt, iar pe alţii, cu focul Duhului Sfânt. Cu apă şi foc voi lucra peste grâu şi peste pleavă, şi voi întări lucrarea Mea şi voi desface sulul ei. Aşteaptă cerul desfacerea sulului cărţii.

Românule, românule creştin, ia-ţi, tată, cămaşa de român pe tine; ia-ţi, fiule român, cămaşa de botez pe tine şi stai înaintea Mea, că vin la tine, poporule român, şi voi ridica din tine popor de apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Străjerii Mei, mai stau, tată, o clipă deasupra ieslei. Mai stau cu Israel al Meu, mai stau un pic. Mai am un pic de cuvânt peste Israel.

Israele, ce faci tu, măi tată? O, mereu am plâns că n-ai vrut să citeşti Scriptura, şi mereu ţi-am spus s-o citeşti, şi mereu am rugat pe mai-marii tăi să te înveţe lecţia Scripturii, tată. Dacă tu citeai Scriptura, vedeai ce este păcatul şi nu-l mai făceai. Eşti necunoscător de Scriptură şi n-ai să-Mi poţi spune că n-ai avut Scriptură. Iată, cartea Mea de azi este una cu Scriptura, tată. De aceea am venit cu lucrarea aceasta, că tu n-ai vrut să citeşti şi să înţelegi Scriptura. În Scriptură scrie bine despre păcat şi despre plata păcatului. Acolo mai scrie că pocăinţa este sfârşitul păcatului, dar nu numai pentru o vreme. Ai ştiut tu că aşa scrie în Scriptură? Eu ştiam că am nevoie de tine să fii sfânt, şi de aceea te rugam să citeşti Scriptura şi să stai cu Mine întru duh de pocăinţă. Femeia păcătoasă n-a fost osândită de nimeni, şi i-am spus şi Eu: «Nici Eu nu te osândesc, dar de acum să nu mai păcătuieşti». Aşa trebuia să faci tu când ai venit la Mine ca să te iert. Trebuia apoi să nu mai păcătuieşti Israele. Eu nu te-am osândit, dar tu trebuia să nu mai păcătuieşti apoi. Cine a venit la Mine, a venit să nu mai păcătuiască, dar tu, tată, ai păcătuit şi apoi, şi ai făcut fapte ruşinoase înaintea cerului, că era să-Mi nimiceşti toată lucrarea Mea dacă Eu nu lucram ca în cer, cu dreptate. La Mine este altfel. Să fii al Meu înseamnă să nu mai păcătuieşti, să nu mai stai cu poftele şi cu patimile; asta înseamnă să fii al Meu. Altfel, eşti al trupului. Iată, ai de ce plânge, iar Eu cu lacrimile tale îţi voi spăla ţie cămaşa, fiule. De unde, tată! că tu nu plângi. Dar să plângi, şi să te ridici în ultimul ceas, fiule. Te văd şi azi că ai în tine gând de poftă ruşinoasă. Sfântul Martinian s-a aruncat în foc ca să alunge dinaintea lui trupul poftei ruşinoase. Şi tu ce faci? Tu te povesteşti că ai poftă ruşinoasă. Vin şi îţi spun să te curăţeşti prin lacrimi şi prin iubire de cer şi nu prin iubire de trup şi de prostie ruşinoasă. O, de ce nu vrei tu să mori? Iată, n-ai murit nici până acum, nu te-ai răstignit nici până acum. Ţi-am spus, fiule, să mori, şi tu nu M-ai ascultat, că dacă M-ai fi ascultat, ai fi murit demult, şi erai viu acum. Fiule, păcatul se face cu simţul, tată, cu cugetul, măi Israele. Ia-Mă pe Mine în cugetul tău şi vorbeşte cu Mine în rugăciune şi în sfat. Tu zici că ai frică de Dumnezeu, dar nu ştii ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, nu ştii. Dacă n-ai frică, n-ai nici oprire de la cele rele. Şi dacă faci aşa, stai acasă, tată, nu mai merge la creştini, că nu mai e vremea să te sminteşti cu poftă ruşinoasă. O, rău Îmi pare că nu ţi-ai sfinţit cugetul şi inima şi iubirea, că dacă ai fi făcut aşa, erai acum vindecător. Pe tâlharul de pe cruce l-am iertat în clipa când s-a pocăit de relele lui şi a crezut în Mine, iar Eu i-am dat raiul pentru pocăinţa lui. Dar tu, poporul Meu, Mă cunoşti de mult, şi ai avut vreme lungă să te pocăieşti. Pocăinţa înseamnă să nu mai faci păcate şi să te lepezi de tine şi să-Mi urmezi Mie întru purtare de cruce curată şi sfântă, nu de cruce întinată, fiule.

Măi apostolii Mei, măi lucrătorii Mei, strângeţi, tată, turma lui Israel şi spălaţi-o de păcatele de până acum. Staţi ca martori, străjerii Mei din grădina cuvântului Meu. Cei trei fii unşi în grădina Mea, staţi, tată, ca martori în vremea când poporul se va strânge, şi Eu voi rosti peste el duh de pocăinţă şi de dezlegare de păcate şi de împăcare cu Dumnezeu, că iată, avem, fiilor, patruzeci de zile de îmbrăcare în sfinţenie. Spuneţi poporului lui Israel să nu mai facă păcate cu simţul şi cu cugetul. Pe unul ca acela îl voi da de la Mine dacă se va mai hrăni cu cele ce murdăresc locul Meu din creştin. Acela va rămâne om fără duh, şi îl voi sluţi pe unul ca acela, ca să vi-l fac cunoscut. Vreau să fie sfânt Israel. Dacă până acum nu a fost aşa cum cere Dumnezeu, acum să fie poporul Meu sfânt cu cugetul şi cu inima şi cu iubirea şi cu trupul. Cine nu vrea, acela nu poate. Pe cel ce vrea, pe acela Eu îl voi ajuta şi îl voi milui cu ajutor de sfinţi şi de îngeri.

Fiilor, nu vă încredeţi în copii. Nu lăsaţi pe copii să-Mi pună foc lucrării Mele. Lucraţi lucrare de veghe, că sunt plin de buboaie de la copiii voştri. O, că n-a vrut creştinul să creadă că şcoala lumii ucide pe fiii poporului Meu! Dar cine Mă iubeşte pe Mine, acela nu este biruit de păcat. De ce nu este? Pentru că Mă iubeşte pe Mine, pentru că nu vrea să Mă dea afară din el.

O, fiilor, nu Mă daţi afară din voi. Vine sfârşitul lumii, tată. Nu vă voi putea ocroti de sfârşit dacă nu veţi fi Mie fii curaţi. Nu minte Scriptura care spune: «Unul va fi luat, şi altul, lăsat». Fiţi treji şi atenţi la aceste cuvinte.

Slujitorul care Mă ajută pe Mine să facă lucrarea pocăinţei peste poporul Meu, iar fiii grădinii Mele vor fi martori în clipa aceea, iar după aceea să nu mai păcătuiţi în trup, măi fiilor. Luaţi cu dragoste lecţia postului, şi cu fericire mare să lucraţi vremea postului, şi cu rugăciune plină de nădejde să lucraţi. Ne vom întâlni după vremea postului şi vom desface peceţile cărţii şi voi coborî pe Duhul Sfânt peste poporul Meu. Va veni un popor curat, curat, şi slab de carne şi de trup. Am fii care trăiesc mai sfânt decât voi. Să nu se smintească aceştia când vor veni, că vai vouă dacă va veni de la voi spre ei sminteală! Luaţi lecţia Mea, şi binecuvântată să vă fie hrana cea sfântă a postului. Postul să vă fie însoţit de laude duhovniceşti, de slujbe sfinte şi de rugăciuni de împăcare cu Dumnezeu. Îl rog pe slujitorul care Mă ajută în popor să facă rugăciuni cu poporul. Să se adune când şi când în locul unde Mă adun Eu cu poporul şi să aducă rugăciune cerului în mijlocul poporului. Să nu obosească, şi să lucreze la cuvântul Meu, nu la cuvântul poporului cel slab. Nu vă mai duceţi la acest slujitor, cei care nu vreţi să ascultaţi de cuvântul acestei lucrări. Cei ce lucraţi altfel sau altceva decât cuvântul Meu, nu vă mai duceţi. Lăsaţi-l pe acesta să fie pentru cei ce ascultă şi se sfinţesc. O, slujitorul Meu, ascultă-Mă pe Mine, tată, nu pe cel ce te face să ieşi din legea Mea cea orânduită pentru sfinţenia poporului Meu. Ceilalţi care încă nu au înviat bine, aceia să meargă la preoţii din lume. Iar voi, străjerii Mei, cercetaţi bine paşii poporului Meu şi feriţi-Mi pe acest slujitor de cei cu duh nestatornic. Amin.

Poporul Meu, aceasta este ziua ridicării tale, şi de acum să nu mai păcătuieşti. Fiilor, strângeţi-vă puterile. Sunteţi la capătul frontului de luptă. Alegeţi cele sfinte şi luaţi pe voi sfinţenia şi despărţirea de lume şi de duhul lumii.

Sun din trâmbiţă peste Israel. Israele, să te aduni, tată, la praznicul Paştelui Meu cel de patruzeci de ani cu tine, căci cuvântul Meu în mijlocul tău a fost praznic de înviere, Ierusalime sfinţit. Pregăteşte-te curat, cu cămăşuţă curată, fiule din Israel. Pregăteşte psalmi, şi cântare de sărbătoare să pregăteşti, şi cunună, fiule, să-ţi găteşti. Uniţi-vă întru pregătire şi despărţiţi-vă de cugete neplăcute lui Dumnezeu. Daţi Mie inimile voastre. Eu voi intra în ele şi vă voi cârmui spre puntea care va apărea la capătul cărării. Se deschide cartea, tată, se împlineşte această Scriptură. Să se adune poporul şi învăţătorii lui, ca să pregătească sărbătoarea deschiderii cărţii. Să fii popor de sfinţi, măi Ierusalime, ca să-ţi pot da cele ce ţi-am pregătit. Amin, amin, amin.