Dumnezeul Preasfintei Treimi lucrează prin cuvânt în România. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul şi toate prin cuvânt s-au făcut. Iată Scriptură împlinită, căci după cum am făgăduit, Eu sunt cu ai Mei, sunt printre ai Mei şi prin ei până la toate marginile, şi sunt prin cuvântul Duhului Sfânt, Cel făgăduit pentru cei credincioşi. Amin. Aşa este Scriptura aceea care spune: «Mă duc, şi vă voi trimite pe Duhul Sfânt, şi El din al Meu va lua şi vă va vesti vouă, şi vă va învăţa pe voi de la Mine, şi toate câte vor fi să fie, vor fi prin prooroci». Aşa este trupul lui Iisus Hristos, aşa, mădulare fiecare în parte întru lucrare, căci nu poate ochiul să facă ce face urechea, şi nu se poate dezlipi mâna să fie pusă în locul piciorului sau piciorul în locul mâinii, şi iată, mădularele sunt deosebite, dar toate sunt întru acelaşi trup. Aşa este şi trupul bisericii vii, bisericii sfinte, bisericii curate, căci am aşezat, după a Mea voire, pe unii apostoli, apoi pe alţii prooroci, pe alţii tămăduitori şi lucrători de minuni, pe alţii cârmuitori şi ajutători, pe alţii tălmăcitori ai felurimii limbilor, şi toată orânduiala este lucrată întru trupul cel nedesfăcut al lui Iisus Hristos. Duhurile proorocilor se supun duhurilor proorocilor, iar unde nu este această orânduială, unde intră această dezbinare, acolo se deşartă vas în vas şi rămâne plin numai vasul cel ce crede duhului proorocului, cel ce se supune duhului proorocului.

Proorocul care-L mărgineşte pe Cel nemărginit, care mărgineşte Duhul lui Dumnezeu să nu sufle oriunde voieşte Duhul să sufle, proorocul care are această sămânţă dăunătoare înţelegerii nemărginite a Duhului Sfânt, acela se desface din trupul cel închegat, după darurile cele ce stau aşezate în purtătorii de daruri întru Duhul Sfânt. Şi iată, vine vremea Scripturii care spune că «Toţi vor fi plini atunci de cunoştinţa Duhului Sfânt, şi nu se va mai întreba frate pe frate ce a spus sau ce a răspuns Dumnezeu, căci tot trupul va fi plin de cunoştinţa Duhului Sfânt, şi toate cele ascunse se vor învedera atunci». Vine vremea bucuriei proorocilor din cer. Vine vremea bucuriei lui Ioil proorocul, peste care a suflat cuvântul Duhului Sfânt şi a grăit despre vremea aceasta care vine, căci el a spus: «Turna-va Dumnezeu Duhul Său peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, ba şi peste robi şi roabe va turna din Duhul Său». Şi se va auzi în zilele acelea tânguire şi plânset, şi Domnul va rosti prin Duhul Sfânt: «Unde este înţeleptul şi cărturarul acestui veac? Unde este cel tare, căci Domnul prin cei slabi va pleşuvi creştetul celor tari?».

Când împăratul David s-a crezut tare, atunci şi-a folosit tăria şi s-a crezut rege şi nu s-a mai crezut slugă, după cuvântul cel care dintru început a lucrat în cei buni, ca acela care este mare, să fie slujitorul tuturor. S-a crezut David mare, s-a crezut cu putere de rege, şi a căzut apoi regele în ţărâna păcatului şi a făcut desfrânare şi urâciune, şi a făcut ucidere regele cel ce se simţea mare. Dar proorocul David s-a supus apoi duhurilor proorocilor, şi a deschis lui Natan şi a primit pe Domnul, Care venise să-l scape din ispită, să-l scoale din ţărână. A venit Dumnezeu prin cuvânt şi a rostit prin proorocul Natan, şi s-a sculat regele şi a lucrat apoi dreptate şi pocăinţă cu inima sa, şi a fost David numit părintele Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este scara măririi: să fii mic ca să fii mare. Aceasta este orânduiala dumnezeiască: «Duhurile proorocilor se supun duhurilor proorocilor».

Când am venit întrupat pe pământ, M-am smerit sub lege ca să las pilda smereniei Fiului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer pentru cei apăsaţi. M-am coborât de lângă Tatăl Meu şi nu venisem să stric legea, şi venisem s-o desăvârşesc, să pun dragostea în faţă şi să desăvârşesc legea Tatălui Meu. Am venit şi M-am supus legii şi M-am făcut ascultător celor ce cunoşteau cuvintele legii, ca să-i ruşinez pe cei ce cunoşteau şi nu împlineau legea, şi M-am supus ca să rămână de mărturie peste veacurile toate, mărturie împotriva celor ce nu stăteau aşezaţi în legile Tatălui Meu, care au fost scrise cu foc şi luate de Moise şi date spre împlinire lui Israel, şi Tatăl Meu a descoperit goliciunea învăţătorilor legii, care nici cu vârful degetelor nu voiau să atingă sfinţenia legii, căci Eu am venit şi M-am supus legii, spre judecata judecătorilor lui Israel, care n-au primit pe Stăpânul lor, Cel ce făcuse legea.

Iată, vin să Mă desăvârşesc, vin curând, şi Îmi pregătesc cărarea arătării, şi lucrez prin cuvânt această cărare, precum voi, servii Mei, Ioan şi Veronica, aţi fost înaintemergători lucrului cuvântului Meu care a vorbit de atunci gură către gură cu poporul lui Israel din vremea aceasta, căci Israel este poporul cel credincios.

Ioan Botezătorul a lucrat cărare în lume pentru întruparea Mea, şi aşa spunea mulţimilor: «Vine Unul după mine Care este mai mare ca mine; de Acela să ascultaţi. Iată, eu scad, şi El creşte». Şi am venit la Iordan, unde boteza Ioan cu botezul credinţei şi al pocăinţei, şi aşa a spus Ioan: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii!», iar Tatăl a rostit cuvânt şi a spus: «Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit, întru Care am binevoit».

Iubiţii Mei, neuitaţii Mei, servii Mei, care aţi pregătit calea cuvântului Meu, iată, cuvântul Meu a lucrat mereu, a lucrat de atunci şi până acum, şi lucrează până la plinirea vremurilor lui Dumnezeu, ca să aşeze Ierusalimul cel ceresc pe pământ, precum este scris prin Ioan evanghelistul. Cerul şi pământul vor trece, dar nu va trece nici o iotă din cuvântul Meu care a lucrat în vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul, şi lucrez şi împlinesc cele ce grăiesc.

Iată, n-am venit să stric, ci să desăvârşesc. Am venit să despart întunericul de lumină, am venit să curăţ rana Sionului, să scot adevărul la înălţime şi să deosebesc credinţa de necredinţă. Am venit să înviez ce este mort şi să trezesc pe cei adormiţi. Am venit să dau libertatea robilor şi să aduc iertare păcatelor, şi am venit să împlinesc. Am venit să fac curăţenie peste România, căci ea este ţara binecuvântării şi a strălucirilor, şi am venit să cer oile Mele de la păstorii care nu le păstoresc după dreptate. Am venit să trâmbiţez peste păstorii turmelor şi să le cer rodul cel lucrat. Cel ce a lucrat bine, lucrul aceluia va rămâne spre slava veşnică, iar cel ce a lucrat rău, iată, i se va lua şi ce are.

Să se ridice păstorii turmelor şi să-şi aducă rodul, căci iată, vine Stăpânul păstorilor, vine să ceară rodul cel rămas în picioare, vine să ceară rodul talanţilor, dar rodul trebuie să fie viu şi întreg. Stăpânul voieşte oi sănătoase, oi grase, oi vii, şi cere socoteală păstorilor pentru oile slabe şi bolnave şi pentru cele oloage şi rănite. Păstorul care n-a avut milă de oi după dreptate şi după adevăr, acela va fi judecat mult, iar cel ce a vegheat peste turmă şi are turmă vie şi trează, acela va intra la masa care se coboară din cer, căci vine Stăpînul cerului, vine să-Şi adune rodul şi să-l pună în hambare.

Iubiţii Mei, Ioan şi Veronica, ce faceţi, tată? Vin să-Mi cercetez via şi să o desăvârşesc. Voi ce faceţi? Cum Îmi deschideţi? Eu sunt. Eu grăiesc. Ferice vouă dacă nu vă lepădaţi acum de Cel ce grăieşte din cer, şi vai celor ce se leapădă de Dumnezeu Cuvântul, căci dacă n-au scăpat de mânie aceia care n-au crezut în Cel ce le grăia pe pământ, cum vor sta aceia care se leapădă acum de Cel ce grăieşte din cer? Eu sunt, şi sunt prin cuvânt. Iată, aşa lucrez în vremea aceasta, şi cuvântul Meu este izvorul care curge din tronul Sfintei Treimi în zilele acestea. Cuvântul Meu este râul vieţii despre care este scris în Cartea Adevărului, şi voi merge până la toate marginile, căci Îmi voi croi cursuri vii, şi va curge acest râu peste toate noroadele, pentru toată făptura, şi se vor împlini toate Scripturile cu această începătură nouă, căci va fi nouă şi vie făptura Mea, va fi biserică veşnică inima făpturii Mele, va fi cer nou şi va fi pământ nou, căci făptura Mea va fi templu curat şi neîntinat şi sfânt pentru toţi vecii. România va fi Edenul cel nou, cel desăvârşit, şi iată, lucrez să întorc făptura Mea în această grădină a fericirii.

Eu sunt, şi am scris în cer lucrul vostru, şi voi nu puteţi sta în faţa Mea unul fără altul, căci aţi lucrat în via Mea pereche de daruri, preot şi prooroc, apostol şi profet, fiindcă aceasta este aşezarea, şi una este aşezarea Mea. Voi ce faceţi? Iată, Mă apropii, să ştiţi că Mă apropii de voi. Voiesc să văd turma voastră, voiesc să o văd ce face şi ce lucrează, voiesc să văd dacă este în Duhul Meu. Dar iată ce văd! Văd ruptură, şi Eu nu pot să fiu rupt. Şi dacă sunt rupt, nu sunt, să ştiţi că nu sunt. Uniţi-vă, dar uniţi-vă cu Mine, cu cuvântul care curge de la Mine, căci aceasta este lucrarea cu care voi sta pe înălţimi în zilele ce vin, şi nu voiesc să stau fără voi, că-Mi aduc aminte de zilele când mergeam cu voi şi cu alai de mulţimi, la începutul vostru cu Mine. Eu sunt, şi am fost mereu de atunci, şi v-aţi rupt de Mine. Dar Eu am mers cu cei ce au rămas la gura acestui izvor, şi am în această lucrare fii din fii, şi grăiesc şi împlinesc. În curând, un picuţ, şi voi fi cu ea peste toate înălţimile.

Haideţi cu Mine! Vă cheamă amintirile cele scrise în cer, care mărturisesc că aţi stat cu Mine la masa aceasta. E plăpândă turma voastră, e slabă, e neîmplinită oaia pe care aţi păstorit-o. Haideţi lângă Mine ca să vă dau hrană vie şi să daţi oilor, şi să învieze oile. Am ajuns aproape de vârf. Iată, suntem în poartă, în poarta cea strâmtă, şi trecem Iordanul şi se vede Canaanul ceresc, căci se coboară slava Canaanului ceresc peste România cea aleasă, şi va începe această slavă cu locul mărturiei lucrului cuvântului Meu, şi va fi Ierusalim ceresc. Un pic, şi vom înfige crucea în vârf, şi iată, nimic întinat, nimic spurcat, nimic străin nu va putea trece să bea din râul acesta.

Ioan, iubitul Meu, apostolul Meu, pune umărul, tată, la zidirea cea nouă a făpturii Mele şi aşează orânduială dumnezeiască peste cortul Meu, căci creştinul este cortul Meu şi trupul Meu. Iată, am venit cu ultimele aşezări ca să le aşez peste Ierusalimul cel adevărat. Am pe martorul Meu Irineu şi îl trimit spre tine cu aşezările cele noi, cele veşnice, şi pune-le peste turma ta şi nu mai îngădui de la tine putere, tată. Pune umărul spre zidirea şi nu spre dărâmarea templului Meu. Templul Meu este creştinul cel ce calcă drept, şi întru acela Eu Îmi găsesc aşternut, şi întru inima aceluia cobor cerul Meu, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar inima creştinilor Mei, iarăşi, este cerul Meu. E plin pământul credincioşilor Mei, e plin de duhuri străine de Domnul, e plin de idoli şi de plăceri şi de legea slobozeniei şi de legea pântecelui. Acest soi de demoni nu poate pieri decât cu post şi cu bună orânduială în rugăciune, în duh şi în curăţenie de trup, iar România Mea va fi neîntinată şi nu vor mai fi în ea cei întinaţi, cei fără de orânduială. Ştiu faptele tale, ştiu iubirea ta, dar să fie ca a Mea. Ştiu faptele credinţei tale, dar am împotriva ta că laşi pe fiii turmei tale să calce peste aşezările Mele. Postul este puterea creştinului, şi duhul rugăciunii este lângă acesta. Scris este că atunci când puterea poporului sfânt va fi nimicită, atunci va veni peste Sion urâciunea pustiirii şi năvala duhului rău, care lucrează ascuns şi se bucură ascuns, şi Sionul Meu nu-şi cunoaşte rana. Sionul este biserica Mea, este creştinul Meu, şi nici un păstor de turmă să nu se încumete să creadă că Domnul dezleagă prin el cele rânduite de Domnul. Iată, sunt împotriva păstorilor care vestesc pace când nu este pace. Nu este în pace cu Domnul nici un creştin care nu calcă cu dragoste, după cum călcau strămoşii cei desăvârşiţi pe calea vieţii, părinţii care s-au aşezat curaţi la temelia acestui neam ales. Iată, Ierusalimului cel mic i se cere acum trăire curată şi neprihănită, iubire de mântuire şi împlinire de viaţă vie, ca să nu vin să lovesc cu blestem pe cel mai mic. Cel mai mic trebuie să fie întreg cu Dumnezeu, ca să dea mâna întregului trup al său, căci trupul lui Israel este de acum şi până la început.

Fiţi precauţi, iubiţii Mei, servii Mei, dar să fiţi servii Mei, şi adevărat să fiţi, că nu se poate să greşim acum. Hai, cu pasul atent, ca să nu vin pe neştire. Faceţi ce a făcut Noe, care a crezut că vine Domnul ca să înnoiască făptura cea stricată. Iată, Eu am lucrat această corabie, şi sunt la cârma acestei lucrături, şi sunt cu cuvântul. Cuvântul este acoperământul celor ce stau întru această lucrătură. Cuvântul este corabia la cârma căreia Eu sunt şi conduc pe Israel spre grădina Edenului cel nou. Nu lăsaţi turma voastră să fie ca cei ce n-au vegheat, din vremea lui Noe; nu aşa. Aţi văzut ce au păţit aceia care n-au crezut şi n-au voit să fie în veghe şi în duh de pocăinţă şi de credinţă şi de curăţenie. Noe a avut trei fii şi i-a căsătorit, şi apoi toată casa lui Noe a stat curată şi neîntinată şi cu veghe mare şi cu ascultare, şi numai aceia au scăpat, căci au ascultat de aşezările de la Dumnezeu. Aşa şi acum, la fel ca şi atunci să fie cel credincios, curat să fie, neîntinat, cu veghe şi cu credinţă. Am pe martorul Meu Irineu. Iată, el ştie de la Mine, ştie totul. Credeţi în el. El este cuvântul Meu, şi binecuvântat să fie cuvântul Meu întru graiul cuvântului său. Urcaţi-vă în această corabie. Aceasta este corabia care va pluti peste înălţimile de azi, şi va ieşi Domnul deasupra şi va aşeza apoi pe pământ neprihănit Ierusalimul cel ceresc, după cum a proorocit Duhul Sfânt al Sfintei Treimi prin Ioan evanghelistul.

Veronica, copila Mea cea dintâi, cea dintâi cu care vorbea Măicuţa Mea! Zic aşa, cea dintâi, că nu mai eşti cea care ai fost atunci. N-ai mai putut să deosebeşti Duhul Sfânt de duhul cel străin de Dumnezeu, şi iată, ai pribegit o vreme. Duhul Sfânt lucrează în cei smeriţi, şi tu erai o copilă cu inimă, şi erai întru smerenie, dar s-a strecurat duhul cel străin, care nu se potriveşte cu lucrul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu ispiteşte, nu Se poartă cu necuviinţă, nu Se semeţeşte, nu iscodeşte tainele lui Dumnezeu din cei ce sunt purtători ai Duhului Sfintei Treimi. Eu ţi-am pus în faţă încercarea credinţei în vremea cernerii care venise spre voi, şi ţi-am pus apoi în faţă ca să alegi între suferinţă şi libertate. Ai fost firavă, ai fost fricoasă, şi tu ştii ce este scris despre cei fricoşi. Tu ai darul vederii, şi dacă-l ai, iată, cu trecerea vremii s-a făcut amestec în duhul tău şi s-au strecurat multe fire străine de raza cea adevărată a Duhului Sfânt. Aceasta a fost aşa fiindcă te-ai despărţit de gura izvorului Meu şi n-ai voit să Mă mai cunoşti şi să mai stai cu Mine la această fântână. Ştiu faptele tale, ştiu că ai credinţă în Mine, dar iată, te strig, te aştept la această fântână ca să-ţi fac bine, ca să te vindec de cele străine de Mine, care nu sunt de la Mine. Tu nu poţi singură; ai devenit firavă. Lasă-te ajutată de Domnul. Eu sunt, şi sunt prin acest izvor şi n-am stat din lucru. De atunci şi până voi sfârşi de aşezat împărăţia Mea Eu tot voi lucra. Nu pot să te las. Eşti scrisă în cartea acestei lucrări, în cartea vremii Mele de acum, şi Eu de aici te iau în primire. La acest izvor se vor odihni toate sculele care au zidit turmă vie, dar să fie vie. Şi dacă nu este, ridicaţi-vă şi suflaţi, cu Duhul Meu suflaţi, ca să învieze turma voastră. Ridicaţi-vă şi sunaţi, ca să se adune oile voastre, de prin toate părţile să se adune. Şi spuneţi voi la toţi păstoriţii voştri că vine Stăpânul turmelor, Stăpânul păstorilor, vine să-Şi desăvârşească turma cea aleasă.

Hai, şi nu te întoarce de la glasul Meu! Eu sunt. Ascultă-Mi glasul. Vezi pe unde Îmi pasc Eu oile şi mieluşeii şi ţine urma oilor Mele. Vreau să fii cu numele de Veronica. Nu lăsa pe cei străini de Mine să-ţi şteargă acest nume. Ia cuvântul Meu, ca pe o năframă ia-l, şi şterge tu prin credinţa ta lacrimile Fiului Măicuţei cerului, Care plânge după iubirea ta. Măicuţa Mea plânge, îţi voi spune de ce plânge, dar apropie-te şi te întâlneşte cu Mine, de-acum. Eu sunt, şi te aştept la această fântână. Eu sunt, şi te iubesc. Amin.

Iubiţi postul, şi toată turma să iubească postul. Iubiţi aşezământul cel nou care va fi peste Ierusalim. Iată martorul Meu, martorul bisericii şi martorul lucrării Mele vă slujeşte şi vă pecetluieşte cu putere vie şi cu înţelegere întru cele noi. Eu sunt, şi vă iubesc, şi hai, iubiţii Mei, hai! Nu Mă puneţi la încercare. Voiesc cu pace, voiesc cu duh de înţelepciune să lucrăm. Iată, suflu peste voi acum. Luaţi Duh Sfânt, luaţi din Duhul Meu, din duhul înţelepciunii cu care am întocmit toate cele văzute şi nevăzute, şi înţelegeţi dregătoria proorocilor!

Fiii Mei, iubiţii Mei, luaţi din pacea Mea, primiţi-Mă cu pacea! Am venit cu pacea Mea, şi nu voiesc să se întoarcă la Mine pacea Mea. Voiesc să rămână peste voi pacea Mea. Pace vouă, căci Eu vă iubesc! Eu sunt, şi fericiţi sunt aceia care nu se smintesc întru Mine, fericiţi acei ce nu se vor sfărâma de această piatră. Duhul Preasfintei Treimi, al Tatălui Meu şi al Fiului Său, să vă înnoiască după lucrătura cea nouă, care vine peste cei credincioşi ai acestei vremi. Pace şi unire, precum la început aşa şi spre sfârşitul răutăţii şi al începutului cel nou, coborât din cer!

Eu sunt, nu vă învârtoşaţi inimile! Lăsaţi-vă lucraţi, iubiţii Mei, servii Mei, Ioan şi Veronica!

Pace şi unire între voi, şi lucrare de Duh Sfânt, după adevăr! Amin, amin, amin.

… Românie, Românie, ţară iubită de Dumnezeu! Eşti iubită, şi de aceea am pus-o pe Măicuţa Mea ocrotitoarea ta, dar eşti plină de lume rea, care a trăit o viaţă fără Dumnezeu, şi în curând voi începe curăţirea şi voi rade pământul de tot gunoiul lui satan, să rămână pământul curat, moştenit de cei curaţi.