… Să ştiţi că orice rugăciune pe care o înălţaţi aici ajunge până la altarul cerului, şi ceea ce lucraţi e de mare preţ la Dumnezeu. Pentru bunul acesta cobor, pentru bunul acesta pierd vremea.

… Până nu va fi la patriarhie conducător pe placul lui Dumnezeu, nu e pace. O, fiilor, feriţi-vă de preotul acesta, că în curând fac Eu ce fac cu el. Ori îl îmblânzesc pe placul Meu, ori îl scot din altarul bisericii.

… Toţi se bucură de libertate, dar Eu am adus libertatea mântuirii, şi numai acela va trăi, numai acela va birui, care vrea libertatea mântuirii.

Pământul nu mai Îmi dă pace cu strigătele lui. Strigă la Mine să-l curăţ mai curând, că e plin de jeg şi de râie şi de mâncărime; se scarpină până la sânge. Acest cuvânt e duhovnicesc. Mâncărimea de pe el e jegul lui satan.

… Îmi fac cărare să ies cu cuvântul Meu la lumină. Pentru ce să ţin pământul? Pentru acela care are ură pe Dumnezeu? Aţi văzut, în ziar scrie puţin, puţin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.

… Preotul care curveşte, dar şi slujeşte slujba, pot Eu să pun slujba aceea? Preoţimea care e cu ură pe poporul lui Dumnezeu, cine-i aude pe cei ce duşmănesc cu inima? Priviţi icoanele cu a doua judecată. Acolo se duc toţi preoţii care întinează darul Meu.

Tineretul de azi nu-L mai vrea pe Dumnezeu. Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. Tată, strigaţi cu strigăt fierbinte şi cu lacrimi curăţirea României. Strigătele puţinului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. Cu răbdare şi tăcere se face agurida miere.

Tot ce e în România e ca o apă tulbure şi neagră, cu valuri înspăimântătoare.