1977 23 Iun

Cuvântul lui Dumnezeu

… Uite vremea, uite-o, tată, bate din pinteni, crezând natura că a câştigat toată suflarea de azi. Mai sunt câteva zile în care poate soarele să încălzească, şi după aceea o înăbuşă pe această natură. Natură se cheamă aceasta care nu e cu Dumnezeu şi stă împotriva Duhului lui Dumnezeu şi L-a alungat cum alungă un bogat pe un argat.

… Zic ţie, Israele, nu sluji şi duhului, şi trupului. Trupul să fie mai mic ca duhul. Duhul să fie o împărăţie peste trup, ca să conducă trupul la calea sfântă. Vai de trupul acela în care duhul a trăit batjocorit şi hulit!

… Copilaşii Mei, să ştiţi că vine vremea foarte grea când se va pune pe spinarea ta greutatea poftelor trupului tău. Nu Eu o pun, şi n-ai să poţi s-o duci, şi ai să cazi prăbuşit.

… Fiţi atenţi, că plânge cerul şi pământul, plâng îngerii din ceruri că vă asemănaţi cu îngerii luminaţi care au căzut. Au căzut fiindcă au avut gânduri ascunse. Aşa şi tu vei cădea dacă vei avea gânduri ascunse.

… Să ştii că vei fi nimicit de acest timp dacă nu vei lua ca acoperământ puterea Mea, şi ca hrană învăţătura Mea, că v-aţi asemăna cu îngerii luminaţi care au căzut. Cine se gândea că vor cădea? Au căzut că au avut gânduri ascunse. Aşa şi tu vei cădea, că ai gânduri ascunse, creştine, şi nu vei izbuti ceea ce vrei tu să faci, ceea ce gândeşti tu să faci împotriva lui Dumnezeu. Să ştiţi că pedeapsa care vine peste lume şi peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine, dar cei ce veţi fi cu Mine, veţi fi ocrotiţi şi feriţi.

… Vai de tine, pământ şi mare, că eşti mare fără hotare, dar n-ai în tine nici o floare mirositoare! Vai de tine, pământ şi mare, că te-ai umplut de putoare! Da.

Copilaşii Mei, hrăniţi-vă cu hrană care nu mai împuţeşte trupul şi care nu mai ucide trupul şi care nu mai strică trupul, că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea.

De ce nu te gândeşti că dacă nu erai cu Mine nu mai erai astăzi? Câte ocări şi câte cuvinte de ruşine şi câte nume ţi se pun, care au fost zvârlite peste viaţa ta! În loc să te lovească pe tine, am stat Eu în dreptul acela, şi au venit peste Mine. Şi M-am dus aşa, morfolit, la Tatăl Meu şi I-am arătat şi I-am spus ce a venit peste poporul Meu.

Copilaşii Mei, nu vă daţi vremii de azi. Nu vă vindeţi vremii de azi viaţa. Nu te bucura că te va înălţa, căci adevărat grăiesc: cum a căzut Lucifer, vei cădea şi tu.

… Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fi socialistă. Preotul îşi va schimba poporul din credincios în socialist. Va scoate omul din biserică şi îl va duce la muncă. Îl cere socialistul, îl cere republica, şi să ştii că nu vei putea să duci greutatea aceasta. Şi a fost ca să vină aceasta pentru necredinţa ortodoxului care se duce în biserică să se întâlnească cu prietenul sau cu prietena, ori să se uite la tine, creştine, să vadă cum te prezinţi tu, ca să aibă ce duce aceluia care l-a pus iscoadă pentru viaţa ta. De aceea zic: vreme necredinciosă.

… Tată, nu şi-a aşteptat timpul de la Dumnezeu acela (Iustin, n.r.). Nu s-a uitat la viaţa sa să vadă: are meritul să fie aşa? Şi s-a dus cu cerere şi a cerut cu multă rugăminte ca să fie pus în această treaptă.

… Toate M-am făcut pentru voi. La toate M-am făcut mic şi M-am smerit ca să te smeresc pe tine, dar tot nu este bine, că te mai uiţi înapoi, frate şi soră, te mai uiţi înapoi. Şi zic: nu te mai uita, că aşa s-a uitat femeia lui Lot şi s-a făcut stâncă de piatră. Chiar dacă ştii că e mama ta sau tatăl tău, nu te uita înapoi. Lasă pe tatăl tău şi pe mama ta şi pe fraţii tăi, că dacă vor vrea, vor veni şi ei; şi ia aminte la părintele Avraam, că i-a spus Dumnezeu: «Ieşi din casa părinţilor tăi şi din rudeniile tale şi din pământul tău!». Aşa îţi zic şi ţie: ieşi! Că dacă ai veni cu această îmbrăcăminte în locul Meu, tot cerul şi îngerii ar fugi de tine şi s-ar îngrozi. Ieşi din rădăcina ta şi din casa ta şi mergi în pământul pe care ţi l-a dat Dumnezeu ca să trăieşti.

… Îndreptaţi-vă, tată, că puţin, puţin, şi ne vom vedea, şi cel din groapă, care astăzi doarme, se va scula. Sună o trâmbiţă acum, peste puţin timp, care va chema venirea voastră. Va chema să veniţi în faţa Mea, nu morţi, nu culcaţi, nu adormiţi, ci treji. Să vă rugaţi mereu lui Dumnezeu, să nu vă găsească această trâmbiţă pe undeva, anapoda, ci să vă găsească aducând laudă lui Dumnezeu şi cântând. Măi tată, fiţi pricepuţi, să nu cugetaţi greşit, că Domnul nu a spus cuvinte greşite.

… Învăţaţi Scriptura, căci numai prin Scriptură veţi învăţa cuvintele pe care Domnul le spune în faţa voastră.

… Copilaşii Mei, ruşinos lucru este azi pe pământ, ca o femeie să nască opt prunci. A ajuns partea femeiască să se asemene cu partea dobitocească. La Dumnezeu nu se încape cu aceste fapte. Aceasta este de la duhul rău, ca să se mărească turma pământească. Opriţi pofta, că e diavolească.

… Aveţi minte mică şi nu are loc în ea lucrarea Mea, pe care trebuie s-o dau în faţa voastră. Am amânat, am amânat întruna şi mereu am amânat cuvântul Meu dacă poporul Meu nu se pregăteşte să fie duhovnicesc.

… Nu a fost de când e veacul ziua zilelor voastre de un ceas. Iute, iute vine noaptea, dar voi nu cunoaşteţi. Păi când cunoaşteţi voi aceste lucruri? Când vă uitaţi la ele ca să le vedeţi?

… Să nu ia copiii voştri răutatea lui Esau. Această vreme de azi este vremea lui Esau, cum s-a purtat el cu fratele său, Iacob. Dar Dumnezeu a luat din mâna lui întâietatea şi i-a dat-o lui Iacob. Ce ziceţi, a fost cu drept? Esau se uita la tâlhărie. Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare.

… Mulţi dintre cei ce au mâncat la această masă sunt învăţaţi să mănânce şi altă masă şi se amestecă tot, ca într-un butoi. Cine mănâncă la această masă, să nu o amestece cu cea lumească. Cine mănâncă la masa Mea, s-o ţină bine, că mare păcat are de se duce şi la altă masă.

… În trup, am fost vizitat de magi, şi ei au trecut pe la împărat şi nu au ştiut cum a fost lucrul, şi înapoi nu au mai trecut pe la împărat. Şi atunci tot aşa de greu era, că dorea împăratul să Mă vadă, dar nu să facă şi el ca Mine. Şi acum tot aşa; vânzarea se face dintre voi, că aţi auzit vorbirea acelui Prunc de atunci şi nu L-aţi văzut. Şi dacă eşti întrebat, nu ţii ca magii de atunci, şi toate le spui şi le vinzi, şi la judecată se va judeca despre cuvântul acesta, că ai venit şi ai vizitat acest loc şi acest Prunc, şi vei fi judecat dacă ţi s-a spus să nu dai pe la împărat, şi tu ai dat.

Florile Mele, nu vă cere Domnul averea voastră. Nu v-am cerut avere, dar v-am cerut să fiţi ai Mei, să Mă iubiţi, să Mă serviţi, să fiţi cuminţi şi să fiţi fiii împărăţiei. Nu vă luptaţi pentru averea pământească, ci luptaţi-vă pentru Dumnezeu, că Dumnezeu dă moştenire poporului Său pământul Său. Nici un străin nu va locui pe pământ. Dacă n-ai credinţă şi nu te socoteşti copilul Său şi Îi faci lui Dumnezeu rău, să ştii că gunoi vei fi. Ascultă cuvântul Meu, nu acest trup, că să ştii că nu va muri, ci viu va fi acest trup. Uite, aşa cum staţi acum, veţi sta şi după judecată. Tot aşa vă veţi bucura, şi întristare nu veţi mai avea, că nu va mai fi acel Irod care caută Pruncul să-L ucidă şi pentru El a ucis o mulţime de prunci.

… Dumnezeu cere ca această semănătură să încolţească şi să răsară pentru Dumnezeu, că veacul acesta e la sfârşit şi nu-l poţi asemăna cu cel de la început, cu nici un lucru şi cu nimic.

… Vremea aceasta e cu totul, cu totul alta. Veacul e de la sfârşit şi nu-l poţi asemăna cu cel de la început cu nici un lucru şi cu nimic. Descoperă harta, descoperă cartea, şi dacă ai descoperit, fii tăcut. Din anul 1950 s-a schimbat această vreme rea şi merge spre sfârşit, şi sfârşitul este ca şi cuţitul cu două tăişuri. Acest sfârşit l-a adus un om care l-a primit. Întâi a fost plugar acest om. I se zicea „plugar“ ca să nu bagi tu de seamă că e plugar vopsit. S-a chemat plugar şi a scos şi a pus masă la mulţime de săraci şi le dădea lapte praf. Se duceau femeile cu ulcica şi luau lapte; parcă nu aveau vacă; şi luau conserve, şi ce bine le părea că a venit cineva să le dea ajutor să trăiască, şi ce mult îi îmbrăţişa că sunt „plugari“! Şi le-a dat o bucăţică de pământ şi le-a luat-o înapoi şi pe a lor. Numai i-a amăgit. Dar Eu cât am dat, pe Mine nu M-au iubit, pe Mine nu M-au îmbrăţişat nici cât bobul de muştar ca pe aceştia. Şi ce le-au mai făcut! Le-au făcut haine lux, le-au făcut case lux! O, plânge cerul, şi nu s-a mai luat doliul acesta, şi plânge că a murit lumea toată.

… Soarele şi-a schimbat lumina sa şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări, că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că-i vor pieri toate minciunile. Crezi?

… Tată, fii atent! Este vremea plină de minciuni. Copilaşii Mei, ridicaţi-vă mâinile şi mintea şi gândul sus, la Domnul, ca El să scoată la lumină adevărul, să dea de ruşine această minciună. Va veni din cer, dacă veţi fi cuminţi, un îngeraş pe care Domnul îl va trimite la împărat şi îi va spune să oprească această minciună, că dacă nu, va fi nimicită toată suflarea. Şi împăratul nu va face aşa, că-i este teamă că va fi împuşcat de cei care sunt cu el. Şi toată suflarea se va nimici şi se va întoarce om către om şi se va ucide. Şi cei care vor fi pe mare îşi vor întoarce corăbiile şi vapoarele înapoi şi le vor scufunda. Ei de la sine vor face aşa, că vor zice că tot mor, ori acum, ori altădată, ori când vor ieşi la mal. Plânge Măicuţa Mea şi se vaită de pierirea acestor vieţi.

… Pe malurile apelor e scris un nume pocit: „litoral“. Şi pe acel mal sunt numai despuiaţi şi despuiate. E libertate la aceştia. Numai tu, creştine, n-ai libertate. Cum să mai aibă soarele lumina când îi vede pe aceştia? că s-a dat libertatea la lucrurile necurate şi s-a închis libertatea la lucrurile curate şi blestemul dumnezeiesc îi va ajunge pe aceştia care au interzis lucrurile curate.

Vă anunţă Domnul: mulţi copii de ai Mei vor să dea copiii la şcoala de preoţi. Interzis! Interzis! Interzis! că nu iese preot, ci iese purcel, iese purcel. Nu mănâncă mâncare din care mânca sfântul Nicolae la şcoala sa, şi acum mănâncă chimicale. Şi ce mănâncă atunci, va mânca întotdeauna, va mânca ce a mâncat în şcoală, nu ce a mâncat la mama şi la tatăl său.

… Dacă ai fi credincios, n-ai mai dori să te căsătoreşti, şi nici fii şi fiice n-ai mai dori, pentru că ţi-i ia vremea aceasta. Te-ai scrie în cartea unor fii feciori şi fecioare.

… Copilaşii Mei, nu vă mai duceţi în lume. Dacă cineva din voi se duce în armată, şi acolo să ştie că e copilul Domnului Iisus Hristos. Cântă fanfara militară, dar tu să cânţi lui Dumnezeu în mintea ta şi în duhul tău. Cine a stat în groapa cu lei? Daniel. El a stat la împărat, dar a slujit lui Dumnezeu, nu s-a ferit de împărat, şi când l-a băgat în groapa cu lei, i-a părut rău împăratului că-l pierde, dar când s-a dus şi a văzut că nu l-au mâncat leii, s-a bucurat şi l-a scos şi a băgat pe vrăjmaşii lui. De ce nu mai e unul ca Daniel în poporul Meu, în poporul Domnului Iisus Hristos, ca să facă, prin viaţa lui sfântă şi dreaptă, minune? Copilaşii Mei, nu mai e ce a fost odată.

… Ai văzut, fiule, că a început să se împlinească aşa cum s-a profeţit, că-ţi va lua pâinea de la gură. Duhovniceşte am spus.

Fiule Daniele, să citeşti mereu psalmul 142 şi psalmul 3. Auzi? Unde zice: „Doamne, mulţi sunt cei ce s-au sculat împotriva mea“, să zici şi aşa: „Mulţi sunt cei ce se scoală ca norul împotriva mea“. Şi mai e un psalm pentru a scoate din celulă pe cel ţintuit. Acel psalm îl zicea Petru în celulă când l-a scos îngerul, şi străjerii nu l-au văzut, deşi el vedea uşile şi porţile descuiate, dar nu erau.

… Să strigaţi la Dumnezeu: „Pune, Doamne, în libertate credinţa!“. Credinţa ta să fie una cu a Mea. Ca păsările să-şi aibă libertate credinţa; ca şi căprioarele să-şi caute izvorul de apă curată.

Veniţi-vă în fire, tată, nu vă amăgiţi. Nu fiţi prostuţi la minte. Fiţi treji şi deştepţi la minte. Nu vă vindeţi viaţa şi nici nu v-o schimbaţi. Când v-o întreba, să spuneţi că din moşi strămoşi aţi învăţat: „Mama când trăia mă învăţa să mă închin şi să postesc şi să merg la bisericuţă“.

… Nu vă speriaţi. Dacă vă spune cineva că eşti din Oastea Domnului, să-i spui că minte: „Sunt din sămânţa Domnului, din Duhul Domnului“. Nu scuipa credinţa.

… Să nu te culci niciodată şi să nu mănânci niciodată fără Dumnezeu. Stai la masă, pune şi pentru El scaun şi lingură, şi crede cu adevărat că este cu tine la masă Dumnezeu.