… Copilaşii Mei, fiţi desăvârşiţi, că peste lume vine ciumă, vine moarte, vine multă, multă suferinţă. Va pieri multă lume, începând cu copiii; apoi cu argaţii, şi mulţi vor trece de la întuneric la lumină, dar să vă feriţi, că nu vine ca să se sfinţească şi să rămână sfânt, că scris e: «Cine s-a sfinţit, să se sfinţească şi mai departe», căci când era vreme de sfinţit, nu se sfinţea. Între Mine şi lume se va pune un hotar înalt.

… Ai căzut în noroi şi ai întinat hăinuţa. Este apă care spală orice pată. Dar ai căzut de la botez, şi această pată nu se ia.

… O, iubite frate, cum vei râvni să te odihneşti într-un loc ceresc! O, creştine, ai ajuns unde se desparte lumina de întuneric, ai ajuns la răul răului. Dar strig: opriţi-vă de la păcat! Strig şi Mă uit cum se uita Noe din corabie, şi Mă uit pe pământ să văd, mai e mult ca să aduc la sfârşit toate câte sunt scrise în carte?

… Aici, pe pământ, se va muta toată fiinţa omenească, şi aici se va face judecata la lumea toată. Nu te uita la mincinosul acela care zice că nu este Dumnezeu şi că omul nu e făcut de Mine. Şi când îl vei vedea legat în lanţuri strâns, te vei uita la el şi te vei cutremura de frică să nu fii şi tu tot legat ca el. Şi îl vei blestema şi îi vei spune: „Ne-ai înşelat, că spuneai că tu eşti Dumnezeu!“.

… Iată, Solomon, care rămăsese singur în iad, ce făcea? Că măsura şi punea ţăruşi şi bătea, că se îngrozeau diavolii de ce face el şi ziceau: „Prin înţelepciunea sa, vrea să ne nimicească pe toţi“. Aşa şi tu, creştine, nu te suferă diavolii să faci pe locul lui lucrarea Domnului, ci te aruncă. Roagă-te lui Dumnezeu să te arunce în sânul lui Avraam, să ai înţelepciune; nu înţelepciune să-ţi faci palate, ci înţelepciune să-ţi faci mult popor. Atunci nu va mai zice nimeni de ce crezi în Dumnezeu, cu toate că bunătăţile vor sta în faţă. Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii şi cu sfinţii. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii. Tată, e scris în carte, şi cine are pricepere, să priceapă.

… Fiule, ştii ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată (cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)? „Cine v-a trimis la Mine mai înainte de vreme?“ Şi a zis la îngeri: „Luaţi-i de aici şi duceţi-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea cine a făcut atâta distrugere pe pământ, că şi război dacă se făcea, tot nu mureau atâţia“. De frică, nu vă spune, tată, numărul morţilor.

Ţineţi minte, că vor pieri capii. Cine este în oraşul Bucureşti, ţineţi minte, că veţi vedea moartea capilor care conduc suflarea aceasta numai la rău. Copilaşii Mei, luaţi aminte la aceste cuvinte. Numai la rău conduce toată lumea, şi mai ales pe capii cei mici. Aceştia sunt vipere mari. Sunteţi rugaţi de zece ori: ţineţi minte! Vor pieri capii. Mai sunt câteva zile, căci ce e la voi zece ani, la Mine e o zi; ce e la voi o zi, la Mine e un minut. Vor pieri capii. Vor umbla bâjbâind oile. Mulţi vor părăsi locuinţele şi vor căuta altele. Vor pieri izvoarele de apă şi nu vor mai avea cu ce se adăpa. Va pieri pâinea, şi acestea toate de sus de la Dumnezeu vor fi, ca să vadă toţi că nu acestea înseamnă Dumnezeu.

… Cineva a spus de sub dărâmături: „În veac nu voi uita pe cel ce m-a scos!“, şi nu a zis „Domnul a fost!“.

… Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât din cerul sfânt să vă spun: fiţi conştienţi, nu fiţi ameţiţi. E greu, tată, de viaţa voastră. Ce sabie dureroasă a tăiat inimile voastre! Cum adică? Fiţi pricepuţi şi să umblaţi treji.

Aseară, la orele 23:30, a încetat din viaţă părintele vostru ortodox, Justinian patriarhul. Boala nu a fost nimic pentru el, căci pentru fiecare creştin, moartea nu i se pare şi nu vine cu durere, dar durerea i-a fost prin necaz. I-a luat locul un altul, pe care el nu l-a voit. Şi acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri. Nu ţine în dreptate cu Mine sau cu tine, şi ţine în dreptate cu minciuna, ţine în dreptate cu iubitorul de argint şi cu iubitorul de aramă. El stă pentru mândrie, nu pentru Mine. Veţi vedea întunericul de care aţi fost anunţaţi.

Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, n-o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu. Mănâncă hrana ta din mână curată şi blagoslovită. Chiar dacă cineva îţi zice: „Ia!“, tu nu băga în tine apă cu pâine nesfinţită, încercându-vă să vadă dacă voi îi cunoaşteţi pe ei. Copilaşii Mei, odraslele Mele, veniţi-vă în fire şi purtaţi-vă bine viaţa cu Mine. Poate acum te culci şi nu se ştie cum te scoli.

Poporul Meu cel îndoit, poporul Meu cel întristat, care ai durere mare pentru această brăţară care se desfiinţează. Nu se ţine seama că a dispărut acest patriarh. Îl plânge familia sa, îl plânge toată biserica ce se numeşte biserică duhovniceşte. Aţi auzit? Nu aveţi voie să glumiţi. Purtaţi-vă cum se cuvine. Să purtaţi doliu. Fiule tată, se bucură ţara toată de plecarea lui, că dacă ţinea cu sine, nu-l întrista ca să-şi piardă viaţa. Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai duşmani au avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva vesteşte la toate aparatele de ştiri? Pe cine-l doare inima de sine? că acesta a ţinut bisericile şi mănăstirile în mână, dar de acum nu va mai fi, şi toate, toate se dărâmă, şi duhovniceşte, şi pământeşte. Toţi călăii se bucură. Când l-a adus pe acest înlocuitor şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit, şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare. Justinian se scrie în condica fericiţilor.

… Aveţi toată grija ca tocmai acum la sfârşit să nu vă înghită antichrist. Şi acum când vorbesc, e antichrist de faţă. Şi lângă patul lui Justinian a stat antichrist lângă el, că doar, doar o scăpa ceva ca să-l poată lua. Patriarhul cel mare al cerului i-a dat binecuvântare şi hrană multă, multă când a plecat. Amin.

… Copilaşii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, aşa şi cu trupul acesta. Cui îi place, bine. Cui nu-i place, fuge departe, că au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Ascultă, tată, că sunt prooroci care proorocesc prin frunză, cântă prin frunză. Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară. Sunt prooroci care proorocesc prin dans. Sunt prooroci care proorocesc prin sărutare. Mii şi milioane. Nu e frunză şi iarbă câţi prooroci sunt ca să amăgească făptura omenească. Dar Dumnezeu numai o singură coardă şi o singură unealtă are. Sunt multe, dar s-au sfârşit; şi pentru sfârşit a mai rămas una. Şi în ziua aceea vor veni patru fraţi din patru părţi şi vor avea patru instrumente şi cu ele vor cânta cântarea lor, nu împotriva voastră, şi va cânta fiecare cântarea sa: unul, pentru învierea morţilor; altul, ca să cheme din toate colţurile pământului la judecată; altul, pentru alta; altul, pentru alta.