1958 09 Iun

Cuvântul lui Dumnezeu

… Fiilor, am adus un buchet de crini şi vă dau la toţi. Am adus un buchet de mărgăritare, un buchet de trandafiri şi un buchet de busuioc; cu busuioc să vă botez, cu trandafiri să vă bucur, cu mărgăritar să vă satur şi să vă binecuvinteze Tatăl Meu, că la toţi vă dă Tatăl Meu din aceste flori. Vă pun pe masă şi candelă frumoasă, şi untdelemn, şi fitil frumos şi îl aprind cu foc, că voia Domnului este să înţelegeţi. Domnul este candela, puntea este priceperea, fitilul candelei este înţelepciunea lui Dumnezeu. Hai să le aprindem, iar cu busuioc hai să botezăm, şi să cântăm cu îngerii din cer, care se bucură şi vă înconjoară: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. Iată că parfumul se revarsă; această binecuvântare vă miroase. Fiţi credincioşi, fiţi înţelepţi, fiţi statornici în cuvântul Meu.

Am venit să vă vorbesc; n-am venit să vă ghicesc, să vă mărit sau să vă însor. Am venit să vă vestesc că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Iată pământul cel nou, cât este de gătit şi de împodobit şi de frumos! Copiii Mei, anunţaţi, împărţiţi aceste flori, această binecuvântare cerească, această chemare.

O, oile Mele, cine ziceţi voi că sunt? O, copiii Mei, pentru mulţi sunt o cădere, o nebunie. Am fost în trup şi M-au văzut şi tot nu au crezut. Am făcut minuni în mijlocul lor şi tot M-au condamnat.

… Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună. Nu vă uitaţi că au căzut coroane, au căzut împăraţi. Au căzut toate şi s-a împlinit Scriptura. Iată, acum S-a ridicat şi spune Împăratul cerurilor: haideţi la luptă cu Mine, haideţi cu Mine! Bucuraţi-vă, că vă cheamă la luptă Împăratul împăraţilor, Regele regilor, Domnul domnilor şi Stăpânul stăpânilor, vă cheamă la luptă împotriva celui rău. Cu ce să ne luptăm? Cu noi, să nu mai facem voia celui rău. Să ne luptăm în smerenie, în post, în rugăciune, în dragoste.

O, ce mai muzică s-a pregătit pentru nunta Mielului! Ce mai muzică în cer, ce mai nuntă, dar şi ce mai jale, ce mai plâns! Cum va fi soarele? Cum va fi luna? Stelele unde vor fugi de groaza Mielului? Cerul, cum va fi de strălucitor? Cum vom fi când vom sta la judecată după faptă? Cum va fi Judecătorul? Cum vor fi oile? Cum vor sta caprele care cât au trăit pe pământ n-au avut linişte şi au sărit în toate ale lumii şi s-au purtat după felul lumii? O, toţi cei ce aţi auzit strigarea Mea, o, ce plâns va fi când va începe judecata! Căci voi n-aţi plâns aici, în valea plângerii, ca să vă bucuraţi cu îngerii şi cu sfinţii din cer.

Te rog, poporul Meu, vă rog, copii, voi, care-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi credeţi, rugaţi-vă de toată lumea, de copii, de soţi, de soţii, de fraţi, de surori, de prieteni, de cunoscuţi şi de toată lumea să se întoarcă la calea cea dreaptă, către credinţa adevărată, pentru care s-a vărsat atâta sânge, de s-a pecetluit, ca să ştim noi, şi să ştie şi cei din urmă cum să trăiască să ajungă acolo de unde au venit aici, pe pământ. Măi oile Mele, astăzi sunt Duh Care vă mângâie, sunt Mântuitor să te scap, sunt casă să te odihnesc, să te primesc, sunt tot ce vrei, numai vino când te chem, când te aştept! Veniţi, că am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi ţine, că vi le fură. O, oile Mele, ţineţi-vă de tot ce aţi auzit, şi să le împliniţi, că nu auzitorii se vor mântui, ci numai împlinitorii. O, fiilor, nu fiţi zăngănitori, nu fiţi aramă spoită. Fiţi aur curat şi călit în valurile vieţii. Înfruntaţi toate poftele şi grijile deşarte prin care vă fură cel rău. Azi trăim în vremea lui Noe. Ce făceau atunci? Se însurau, se măritau, mâncau şi beau. Cine a zis: „Fă corabie“? Cine a făcut-o? Cine l-a ajutat? Ce zicea lumea şi cei ce-l ajutau să facă corabie? Râdeau de el. Ce zice lumea acum când aude de mânia Tatălui, care va fi turnată pe pământ din pricina necredinţei şi fărădelegilor ce le face lumea în tot momentul?

O, poporul Meu, vă uitaţi la Mine şi nu vă vine să credeţi. Simţiţi-Mă, că sunt în persoană şi vă vorbesc blând, blând. Nu Mă răstesc, şi vă vorbesc uşor, ca să înţelegeţi. O, lume, lume, mulţumeşte-I lui Dumnezeu că M-a trimis iar în mijlocul tău să te chem la mântuire, la rai, la veşnica fericire, care nu se va mai termina. Aveţi în faţa voastră apă, foc şi Sânge. Ce înseamnă, ce se face cu ele? Apa spală, focul curăţeşte, Sângele ne împacă cu Tatăl. Fraţilor, bucuraţi-vă, că Domnul a mai pus o dată masa şi vă cheamă la masă. Veţi fi întrebaţi de toate, dar vă spun, nu vă lepădaţi, că fumul va pieri, dar voi veţi rămâne. Nu vă lepădaţi.

Fiule, dacă-ţi spun că eşti credincios, te ţii şi nu cazi, iar dacă îţi spun că eşti păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici, copii. Nu doriţi să fiţi înălţaţi acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe, şi în bărcuţe sunt michiduţi, şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuţă, şi în barcă, o proorociţă, şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz, şi în timpul călătoriei barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, şi în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, şi acele frunze luminează apa aceasta limpede, şi în apă sunt mii şi mii de peştişori care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: „Mai este mult?“. Şi iată şi un drum, şi pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, şi în car sunt doi oameni. Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi îi întreabă: „Mai este mult?“. Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este o cetate nouă, şi poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostaşi şi de doisprezece îngeri, care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.

Iată patru îngeraşi, care au în mână patru Evanghelii, şi toate fac numai una, şi iese pe poartă Împăratul, şi e plin de sânge Împăratul, şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: „A Domnului este împărăţia!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa? Ce sunt peştişorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie; peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi.

Iată ce zice Tatăl: lasă, fiule, cartea pământească, şi ia cartea cerească. Vai de voi, pământ şi mare! că Domnul vrea să vă nimicească.

Fiilor, dacă aţi avea dragoste cum voiesc Eu, aţi zbura prin văzduh.

În faţa vasului Meu s-au lăudat doi bărbaţi că au praf de puşcă şi că o vor nimici, şi atunci ea nu va mai rătăci lumea, dar voi să spuneţi vasului Meu să nu se teamă.

Fiilor, în casa Mea de rugăciune, odată cu voi păşesc şi cei cu duhuri rele. Credeţi? Am intrat după voi şi abia v-am mai găsit printre duhurile rele. Credeţi? Vai de cei ce nu cred că stau la uşă duhurile rele! Iată că şi preoţii nu mai dau hrană sufletească trebuitoare poporului Meu. Eu nu vă spun vouă ca să-i urâţi pe preoţi. Rugaţi-vă pentru ei, că şi pe ei îi fură cei răi.

Fiilor, M-a trimis Tatăl la voi să vă fac totul cunoscut, să vă trezesc din moleşeală. Copilaşi, lucraţi cu mâinile şi păşiţi cu drag cu picioarele pe calea mântuirii. Am în mână cinci mere, şi dacă le curăţ, rămâne puţin, numai un sfert. Iată, şi acest sfert va pieri atunci.

… Fiilor, cât timp este de când a fost satana să cutreiere pământul? Învăţaţi Scriptura pe dinafară, că se va ridica într-un miez de noapte, se va ridica. Învăţaţi-vă Scriptura. Iată, vasul Meu, când a fost închisă la un loc cu o sectantă, a întrebat-o sectanta de ce posteşte, şi vasul Meu nu a putut să răspundă. Întrebaţi vasul Meu ce vorbire a avut cu sectantele. Şi după vorbire, o sectantă a visat că trecea pe o punte peste o prăpastie mare, şi când era la jumătate, a căzut de pe punte şi a apărut un om cu haine negre şi lungi până jos şi a prins-o şi a întrebat-o: „De ce nu posteşti?“. Şi i-a mai spus că dacă postea, nu mai cădea, şi i-a spus că la cer nu se poate ajunge cu toate ale lumii. Ea a zis că posteşte o zi pe an, iar el i-a zis: „Cum a postit fariseul“. Din vorbele purtate, ea şi-a luat angajamentul că va posti şi ea ca vasul Meu.

… O, fiilor, vine scrâşnirea dinţilor şi se va ridica harul. Socotiţi timpul, că vremurile sunt grele. Fiule, să plângi când vezi că a venit seara şi nu ai făcut ce erai dator să faci şi să împlineşti. Iată, Eva numai a gândit: „Oare, de ce a zis să nu mâncăm din pomul oprit?“, iar diavolul a auzit şi a zis că nu e păcat. Iată, şi la voi este îndoială.