Ma numesc Dănciuca Elena, sunt din Maneşti Dâmboviţa…
… În februarie 1964 într-una din zile mă aflam la maica Verginica şi m-am sculat la rugăciunea de miezul nopţii împreună cu ea. Era întuneric in camera şi deodată am văzut o lumină care a apărut şi a dispărut imediat, ca o lumină făcută de un blitz de la aparatul de fotografiat. Am întrebat-o ce se întâmplă şi ea mi-a spus: a coborat în camera noastră Domnul Iisus Hristos cu sfântul apostol Luca care a fotografiat (pe Domnul împreună cu ea). Această fotografie mi-a fost apoi incredinţata mie spre păstrare şi o am şi astăzi. În fotografie se vede maica Verginica şi Domnul şi crucile de pe Golgota iar în locul covorului din cameră se află pietrele de pe muntele Golgotei. Dimineaţa am plecat acasă la Măneşti şi mi-a dat fotografia spre păstrare ca să nu fie gasită de securitate şi să fie luată din dreptul mărturiilor…

– Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot să-mi amintesc destul de bine şi de amanunţit. Am sa folosesc din textul pe care mi 1-a dictat ea in convorbirea ei cu Domnul. Era in februarie 1964, eram la sora Verginica în casa din satul Maluri-Pucioasa. Noaptea, în jurul orei unsprezece, ne sculasem amândoua pen¬tru ca să ne pregătim de rugăciunea de miezul nopţii. Sora Verginica se sculase, se dăduse la marginea patului neputincioasă ca întotdeauna. Era imbracată într-o camaşuţa de culoare deschisă şi pe cap avea un batic alb. Când s-a văzut acea lumina de blitz care a luminat camera, ea era rezemată într-o mana pe pat, chiar aşa cum apare în fotografie şi a îndreptat privirea spre Domnul care venise înaintea ei. După câteva clipe, privirea ei cauta spre mine, de parcă voia să-mi spună ce a fost. Dar am întrebat-o eu: soră Verginica, ce a fost lumina aceasta? Ea mi-a spus: a fost sfantul apos¬tol Luca cu un aparat de fotografiat în timpul cât eu priveam pe Domnul înaintea mea. Nu a mai trecut mult şi iaraşi Domnul Iisus Hristos a venit şi i-a vorbit despre momentul luminii care s-a vazut. Şi i-a spus: Bottom of Form

 

– Verginico nu te mira de ceea ce vezi şi de ceea ce-ţi dau. Dacă Eu lucrez în tine şi cu tine pe pamânt, aceasta ce vezi este marturie ca să fie pentru zilele mărturiilor. Am luat pe apostolul Luca şi am făcut două fotografii la fel, una am luat-o Noi şi una o lăsăm la voi,dar să ştii că nu este voie să faceţi cu ea ceva de pe pământ. Să nu umblaţi cu ea ca s-o înmulţiţi sau să daţi zvon mare despre ea, să nu v-o ia vrăjmaşii Mei şi ai voştri, să nu fie găsită dacă va fi vândută mărturia aceasta. Ne-am uitat bine în fotografie, ne-am uitat amândouă. Dintre obiectele din camera luminată doar de candela din perete, în fotografie au mai ieşit patul şi corpul de lemn al maşinii de cusut. In plus au ieşit: o coroană de spini pusă pe o pânză albă pe maşina de cusut, o formă de sicriu la baza patului, un deal cu pietre şi cu verdeaţă, o tufă de trandafiri şi trei cruci. A mai ieşit o mantie neagră de cuvioasă peste cămăşuţa cu care era îmbrăcată sora Verginica, o mantie de sub care se mai vedea doar un colţ al baticuţului alb cu care era îmbrobodită. Când ne uitam amândouă la fotografie, îi apăruse Domnul şi ea l-a întrebat ce înseamnă cele din fotografie: „Verginico, Verginico, mantia cea de doliu şi sicriul şi coroana de spini de pe giulgiul acela alb şi greu, sânt semnele suferinţei tale pe pământ. Dealul Golgotei cu crucile lui şi cu pietrele lui, au ca simbol suferinţa ta şi a Mea întru lucrarea lui Dumnezeu din zilele acestea. Iar Eu şi cu tine suntem văzuţi în lucrare pe pământ ca să fie semn pentru zilele mărturiei, cum Eu, Domnul, sunt pe pământ în lucru cu tine ca să pregătesc poporul lucrării dumnezeieşti la sfârşitul ei. Verginico Eu sunt îmbrăcat în cămaşă fără cusături şi sunt luminat de slava Mea şi Mi-am arătat lucrarea Mea de slavă întru tine şi cu tine.“ După ce ea mi-a dictat să scriu ce a vorbit Domnul, eu am plecat acasă la Măneşti şi am luat fotografia şi am pus-o bine, cum am putut mai bine. Aceasta pot să vă spun de momentul acela. De atunci fotografia a stat la noi, dar acum trebuie să împlinim ceea ce este de împlinit cu ea. Dacă a venit vremea să se mărturisească, vă dau acest lucru sfânt pe care l-am ţinut pitit din cauza percheziţiilor care au fost. Noi am voi să o duceţi la Pucioasa la mănăstirea Noul Ierusalim s-o puneţi la loc de cinste că e loc ales de Dumnezeu.
– Dacă aşa spuneţi, o vom duce şi o vom aşeză acolo ca pe un colţ de cer şi o vom prezenta şi în Cartea care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu 1955-1995 şi pe care vă vom da-o în dar la sărbătoarea Paştelui care pecetluieşte patruzeci de ani de lucrare ă Cuvântului lui Dumnezeu în România.
Mărturisire culeasă la 29 martie 1995