2004 29 Mai

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi

Dragostea Mea se face cuvânt peste pământ, iar inima Mea şi gura Mea sunt izvorul cuvântului Meu. El vine cu norii, în şoaptă de vânt, cu glas de Duh Sfânt şi mângâie, căci este Mângâietorul pe Care L-am făgăduit acum două mii de ani pentru ziua cea mare a sărbătorii Mele de Duh Sfânt peste ucenicii Mei. Amin, amin, amin.

O, ce frumos le-am spus Eu tuturor atunci când le-am vorbit despre făgăduinţa Duhului Sfânt şi le-am spus aşa: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din pântecele lui», şi am zis aceasta despre Duhul Sfânt, pe Care aveau să-L primească toţi acei ce vor crede în Mine după ce Eu aveam să fiu preaslăvit de Tatăl. O, ce frumos am vorbit Eu atunci, că până şi slugile care au fost trimise de arhierei şi de farisei să Mă prindă şi să Mă aducă lor le-au răspuns lor: «Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om».

O, ce frumos este cuvântul Meu în cer şi pe pământ peste cei ce au venit întru Mine după călătoria lor în trup şi, iarăşi, peste voi pe pământ, copii ai poporului cuvântului Meu care naşte de sus pe om prin credinţa lui în Mine, credinţă care lucrează prin iubire; şi, iarăşi, peste cei ce s-au adunat la strigarea Mea lângă voi acum, la zilele de sărbătoare ale Duhului Sfânt.

O, deschideţi-Mi, voi, copii care staţi porţi de intrare a cuvântului Meu în cartea sa de azi! Întăriţi-vă inimioarele şi puterea din ele şi daţi-Mi Mie putere să grăiesc peste voi şi peste poporul cuvântului Meu şi peste oaspeţii veniţi cu Mine din cer şi peste cei de pe pământ care s-au strâns pe lângă Noi de sărbătoare, fiilor. Iată, suflu peste voi cu şoapta Duhului Sfânt, Care Se face cuvântul gurii Mele: lăsaţi puterea Mea să vă cuprindă şi slujiţi venirii Mele, că vreau să le grăiesc celor ce s-au adunat în grădinile Mele cu voi. Puterea voastră cea slăbită lăsaţi-o cuprinsă în puterea Mea, că niciodată n-a vorbit un om aşa cum grăiesc Eu, Fiul Omului, Domnul şi Învăţătorul poporului Meu. Urechea voastră să stea deschisă, iar mâna să v-o lăsaţi în mâna Mea, şi apoi luaţi şi împărţiţi. Amin, amin, amin.

Iată cum lucrez lucrarea Mea de Duh Sfânt şi de cuvânt! Vuiet din cer, ca de suflare de vânt care vine repede şi vă umple încăperea ca să vă umple de Duh Sfânt, şi voi să-L împărţiţi apoi. Grăiesc pe limba tuturor, iar faptele Mele sunt minunate ca şi grăirea Mea. Amin.

O, auziţi glasul Meu, voi, cei ce v-aţi strâns lângă gura izvorului Meu! Vă întâmpin cu duhul păcii Mele, căci pacea pe care v-o dă duhul lumii nu este ca aceea pe care Eu v-o dau. Am pus pe poporul cuvântului Meu să se jertfească cu iubire şi cu ascultare, căci de la iubire vine ascultarea. I-am spus lui să-Mi pregătească sărbătoare de Duh Sfânt, şi apoi să vă chem şi să vă învăţ. Şi ce să vă învăţ? Voiesc să vă învăţ să însetaţi şi să veniţi la Mine şi să beţi şi să credeţi că Eu sunt Hristosul Tatălui şi că Tatăl Mă trimite cuvânt pe pământ ca să-i adun lângă El pe cei aleşi ai Săi, pe cei ce se aleg pentru Tatăl ca să-Mi fie Mie fraţi şi ucenici. Amin. O, aşa strângeam Eu acum două mii de ani mulţimile pe lângă Mine, şi apoi le vorbeam despre împărăţia cerurilor, ca să fac din cei ce ascultau glasul Meu împărăţie a Mea. Aşa şi acum lucrez, şi lucrez cu multă milă, cu multă iubire, şi fericit este cel ce crede în cuvântul acesta care vine cu vuiet din cer ca de suflare de vânt repede, şi vă împart din el prin cei care Mă împart vouă. Iar cei ce nu cred şi nu vin, aceia nu se dau Mie, şi de aceea nu cred şi de aceea nu vin când Eu îi chem ca să-i aleg apoi dacă vin, şi ca să-i fac credincioşi prin învăţătura Mea cu care nimeni nu poate vorbi vreodată pe pământ în afară de Mine, fiindcă puterea Mea este Tatăl, de la Care aud, şi apoi grăiesc, căci Tatăl în Mine este, iar Eu în El sunt, şi cine Mă crede pe Mine, crede şi pe Tatăl, şi acela este iubit de Tatăl, Care vine cu Mine, şi apoi cinăm cu cel credincios venirii Mele şi Ne arătăm lui, precum am făgăduit că vom împlini peste cei binecredincioşi. Amin.

O, auziţi glasul Meu, voi, cei ce aţi venit la chemarea Mea! Luaţi şi învăţaţi să vă trăiţi viaţa acum şi pururea, ca să fie înghiţită de vecie, şi veşnici să fiţi apoi, că nimic nu este la Mine cu neputinţă dacă omul crede în lucrarea Mea de peste el şi care lucrează cu putere la credinţa lui în Mine, Cel ce pot totul. Amin.

O, omule născut din om, o, ce mulţi stăpâni ai tu, ce mulţi! Voiesc să te învăţ să te iubeşti, că tu nu ştii să te iubeşti. Iubirea e mai tare ca moartea, dar tu nu ştii să iubeşti şi să te iubeşti, iar ca să ştii trebuie să urăşti. O, omule născut din om, trebuie să urăşti moartea, dar dacă tu nu ştii care este lucrarea ei, tu o iubeşti şi o trăieşti în loc de viaţă, şi pe Mine Mă doare moartea ta, Mă doare de şapte mii de ani moartea omului cea care l-a scos pe om din raiul pe care Eu i l-am dat să-l stăpânească bine şi să-l trăiască frumos şi să-l aibă dulce ca pe viaţa lui, căci omul fără de ascultare de Dumnezeu, este mort şi nu este viu.

O, ce mulţi stăpâni ai tu, omule, ce mulţi! Şoapta Duhului Sfânt vine la tine pe suflare de vânt, căci faptele Mele sunt minunate şi nimeni de pe pământ nu te învaţă împărăţia Mea înăuntrul tău şi faptele ei.

O, ce mulţi stăpâni ai tu, omule! Casa cu mulţi stăpâni peste ea se clatină, se surpă, şi apoi nu mai este. Ai stăpâni mulţi peste tine şi peste viaţa ta. Ai stăpâni peste mâna ta, peste trupul tău, peste duhul tău. Ai gândurile tale, şi apoi ai inima care te stăpâneşte şi pentru care tu mult trudeşti şi în zadar trudeşti, căci trudeşti pentru vânt. Ai stăpâni trupul şi duhul, iar viaţa pe care ţi-am dat-o când ţi-am dat sufletul, plânge fără ca tu să ştii ce este plânsul ei. Ai copiii stăpâni, căci le slujeşti lor. Ai adunătura ta stăpână peste tine. Nu tu o stăpâneşti pe ea, ci ea te stăpâneşte pe tine, şi de aceea nu poţi sluji vieţii pe care Eu ţi-am dat-o s-o trăieşti. Slujeşti adunăturii tale după ce o aduni. Ai gusturile inimii tale care te stăpânesc şi pentru care mult trudeşti şi uiţi că zadarnic trudeşti. Ai animalele de pe lângă casa ta care şi ele îţi stăpânesc timpul şi mintea şi inima. Ai slujba ta la stăpân străin de Dumnezeu şi care te stăpâneşte şi căruia îi slujeşti ca să-ţi dea plată şi ca să-ţi faci gusturile după ce trudeşti pentru ele, iar ele se risipesc apoi şi nu te bucură, chiar dacă tu crezi că e bucurie cea pentru care atâta trudeşti. Ai păcatul care te stăpâneşte şi care te face să nu asculţi de Mine, Învăţătorul Cel de la Tatăl venit pe pământ atunci şi acum, iar tu hrăneşti din tine şi din afara ta păcatul şi n-ai cum să te ascunzi sub el, căci el te lasă gol de viaţă şi de ascultare spre viaţă şi te hrăneşte cu moartea lui, căci Eu am spus când am venit de la Tatăl că păcatul este moarte, şi tu cu moarte te hrăneşti şi ei îi slujeşti. Şi îţi mai spun spre trezirea ta că omul nu poate păcătui decât după ce moare, după ce aruncă de la el viaţa pe care Eu i-am dat-o s-o trăiască pe pământ.

O, câţi stăpâni ai tu, omule durut de la despărţirea ta de Duhul Meu Cel Sfânt, Care suflă de şapte mii de ani peste pământ ca să te cheme iar în duhul ascultării de Dumnezeu! O, Eu nu am tăcut nicicând pe pământ, şi mereu am grăit din cer peste cei ce aud şi împart grăirea Mea ca să-l chem pe om acasă, ca să-l iau în Mine, ca să-l adun sub mantia Mea cum îşi adună cloşca puii, dar greu îi este omului să vină la Mine şi să bea, şi apoi râuri de ape vii să curgă din gura pântecelui lui, din inima lui care este casa lui Dumnezeu, pântecul Meu în om.

O, ai mulţi stăpâni, omule, şi ei te stăpânesc şi îţi surpă viaţa. Numai pe Mine nu poţi să vrei să Mă ai de Stăpân şi să-Mi slujeşti ca să te povăţuiesc ca pe un ascultător al Meu şi să-ţi plătesc apoi cu viaţă veşnică, cu cerul pe pământ să-ţi plătesc, să-ţi dau cerul în stăpânire pe pământ, dar nu să Mă scoţi pe Mine din el aşa cum M-a scos omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din suflarea gurii Mele de M-a lepădat, şi apoi şi Eu l-am lepădat pe el, iar el a murit, căci omul care nu este cu Dumnezeu mereu pe pământ, moare, omule învăţat de mila Mea care te cheamă spre ea. Moare omul şi nu trăieşte, căci ca să aibă omul viaţă în el, trebuie să Mă aibă pe Mine în el, căci Eu sunt viaţa, şi tu ştii că Eu am spus că Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Pe tine însă viaţa nu te stăpâneşte, ci numai moartea, şi de aceea tu mori, omule. Tu iubeşti bucuria ta, nu pe a Mea, iar bucuria ta Mă doare pe Mine, şi într-o zi durerea Mea cea de la tine te va ajunge, şi Eu n-aş vrea să duci tu durere mare de la bucuriile tale cele fără Dumnezeu, şi vin şi nu te las şi te strig din cer şi până pe pământ ca să Mă auzi că te strig şi că te aştept să te faci împărăţie a Mea. O, Eu nu ţi-am dat viaţa ca să omori cu viaţa ta viaţa Mea din tine. Eu ţi-am dat viaţa ca să asculţi de Mine apoi, dar tu iubeşti moartea şi Mă doare că faci aşa, şi vin spre tine cuvânt pe pământ, vin pe suflare de vânt şi grăiesc celor ce Mă aud, căci Eu îi fac să Mă audă ca să te pot învăţa cu cuvântul Meu, omule, şi să-ţi arăt viaţa şi calea ei cea dulce şi frumosul de pe ea şi bucuria vieţii, căci viaţa înseamnă Dumnezeu, iar tu, omule, nu Mă iei de Domn şi de Învăţător şi de Stăpân al tău. Eu însă te îmbrăţişez şi te înfăşor în taina cuvântului Meu care suflă din Mine peste tine şi te chem să iau din tine şi de peste tine moartea care-ţi ucide duhul şi trupul, şi de la care suferă sufletul tău, omule.

O, ce dor Îmi este să te văd că Mă iubeşti, şi vin să te chem şi să înveţi să fii, şi apoi să trăieşti viaţa Mea, iar viaţa ta să n-o mai trăieşti, că nu e bună viaţa ta care te umple de moarte, ci e bună cea de la Mine care-ţi dă viaţă din viaţa Mea, omule risipitor de viaţă. Ţi-am dat acest talant, ţi-am dat viaţă ca să aduci cu ea alte vieţi la Mine, şi Eu să-ţi dau plată pentru slujire şi pentru rodul tău adus la Mine, ca apoi să intri în bucuria Mea, că nicăieri pe pământ nu găseşti şi nu vei găsi ce găseşti aici, la izvorul cuvântului Meu care este râul vieţii, iar învăţătorii tăi de pe pământ te opresc să vii, că ei nu sunt învăţători de viaţă, ci sunt lupi îmbrăcaţi în haină de miel ca să te înşele să nu vii la Mine şi ca să le slujeşti lor şi slavei lor deşarte, slava cea de la om, după ce Eu pe toţi i-am învăţat prin Scripturi că slavă de la oameni Eu nu primesc, ca să înveţe prin acest cuvânt toţi cei ce se aşează să-l păstorească pe om ca să-l câştige pentru ei şi nu pentru Mine pe om. Vai lor! Dar ei nu vor să creadă că Eu sunt Cel ce le spun lor aşa, şi de aceea pe neştire toţi vor fi surpaţi, fiindcă ei nu Mă iubesc nici pe Mine, nici pe tine, omule fără de sprijin pe pământ. Ei vor şi pe poporul cuvântului Meu să-l supună lor, dar nu vor putea aceasta, fiindcă puterea învăţăturii Mele îl ţine înviat şi înţelept pe poporul Meu şi îl hrăneşte pe el cu viaţă, şi cu el Îmi împlinesc peste pământ şi peste cer Scriptura venirii Mele cu sfinţii şi pentru sfinţi, iar Eu sunt Păstorul Cel tainic aşa cum eram cu omul cel zidit de mâna Mea, şi aşezat apoi de Mine în rai, unde tainic îi grăiam lui, şi el Mă auzea.

O, omule aşteptat de Tatăl ca să te întorci la viaţă! Când duhul tău îţi lipseşte, când mintea ta te poartă de capul ei, Eu cunosc cărările tale şi cu lacrimi îţi privesc rătăcirea şi duhul ei, şi iată, dau cu glas dulce să te trag spre Mine şi să fiu Eu avuţia ta, partea ta să fiu în pământul celor vii şi să-ţi scot sufletul din temniţă, căci trupul şi duhul tău sunt temniţa sufletului tău pe care-l ai în dar de la Mine când tu te naşti pe pământ om din om şi când Eu îţi dau în dar sufletul. Îţi grăiesc cu cuvânt dulce, căci învăţătura Mea e cea mai dulce hrană şi are în ea viaţă, numai să vrei să ştii aceasta ce Eu îţi spun. Mă doare când te văd stăpânit de cei ce-ţi fură libertatea ta cea de la Mine, căci păstorii pe care îi ai, nu pot ei să te păstorească fără Mine, fiindcă este scris: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de la Dumnezeu, cuvânt de prooroc al lui Dumnezeu, că aceea este surpată de oameni».

O, fii ai oamenilor, vine ziua când cei ce vă păstoresc pe voi se vor ridica unii împotriva altora, iar cei din ei care vor rămâne se vor sui în acest munte să se închine Domnului Savaot şi să-L slujească pe El, şi Eu îi voi hrăni pe ei cu apele vii care vor izvorî din acest munte de cuvânt, şi vor curge acestea spre răsărit şi spre apus, şi Eu voi fi Împărat peste tot pământul ca şi în muntele acesta, căci scris este în prooroci: «În vremea aceea va fi Domnul Unul singur, şi tot aşa şi numele Său, unul singur, şi toate popoarele se vor închina Lui». Amin.

O, fii ai oamenilor, auziţi glasul Meu! Dragostea Mea se face cuvânt peste pământ. El vine cu norii în şoaptă de vânt, cu glas de Duh Sfânt şi mângâie şi povăţuieşte şi hrăneşte, căci este Mângâietorul. O, ce frumos este cuvântul Meu în cer şi pe pământ! Iar voi, cei ce cu glasul vostru v-aţi strâns sub dragostea Mea care se face cuvânt ca să gustaţi bucuria poporului Meu şi să aduceţi Mie slavă şi cântare, Eu vă voi dărui mila Mea, şi apoi dragostea Mea dacă inima voastră va cunoaşte viaţa şi o va iubi pe ea şi va păşi pe calea ei. Amin.

Voi, copii din porţi, cei ce auziţi glasul Meu, staţi cu auzul sus spre Mine, că Eu iarăşi îi voi hrăni cu Duhul Sfânt pe cei ce s-au adunat şi încă se vor aduna la chemarea Mea, la slava Mea de peste voi. Vă dau puteri, vă dau din Mine, că sunteţi plăpânzi, iar Eu sunt Dumnezeu mare şi Mă aplec vouă ca să Mă împărţiţi, căci Tatăl a făcut din Mine Mielul Care curăţă păcatele lumii, ca s-o înnoiască pe ea prin cuvânt, şi apoi prin Duhul Sfânt, Care Se face izvor din cei ce cred în Mine, din cei ce Mă iubesc cu dor şi cu fior, căci dorul de Mine este viaţa Mea din om. Amin, amin, amin.