2004 16 Apr

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Izvorul tămăduirii

Îmi iau toată oastea cerească, Îmi iau cetele de sfinţi şi de îngeri, şi cu putere Ne adunăm la fântâna Duhului Sfânt, că mama Mea Fecioara se dă vouă cu tămăduiri de duh, de suflet şi de trup, copii ai Ierusalimului nou. Umiliţi-vă sub acest nume pe care Eu, Domnul, vi l-am pus pe creştet, căci poporul Noului Ierusalim trebuie să aibă din mijlocul lui izvor de har pentru toate neamurile de pe pământ, şi aceasta trebuie să fiţi voi, fiilor, că oamenii de pe pământ vă aşteaptă fără să ştie ei ce aşteaptă, iar cerul tânjeşte după zilele voastre cu care aţi ajuns sfârşitul veacurilor. Amin.

O, copii din porţi, intrăm cuvânt în carte. Pace vouă! Fără voi, fără pacea Mea din voi, fără odihna Mea în voi, Eu nu pot să vin cuvânt din cer şi să grăiesc Ierusalimului. Aveţi grijă, fiilor, de odihna trupurilor voastre, de puterea lor, de sănătatea lor, ca să vă pot folosi urechile şi inimioarele şi mânuţele şi guriţa pentru Mine peste Ierusalim şi peste tot pământul, fiilor copii. Slujiţi-Mi cu multă socoteală în toate, că mare şi grea este lucrarea Mea pe care o port cu voi între cer şi pământ. Pace vouă, şi să dăm slavă mamei Mele Fecioară, că ea se face peste Ierusalim mângâiere cu cuvântul şi îşi mângâie iubirea cea pentru voi şi cea pentru toţi cei care iubesc coborârea Mea cu cerul pe pământ, tainica Mea venire după două mii de ani, pregătirea cea mare a poporului sfânt pentru gloria Mea, că scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult, iar cine este spurcat, să se spurce şi mai mult», căci toate sfârşitu-s-au, cu bine sau cu rău. Amin.

Hai, mamă, revarsă-te cu mângâierea şi cu harul cel împătrit, că Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, te adaugă în lucrare de har peste Ierusalim, căci trebuie ajutat poporul cuvântului Meu. Amin.

O, de s-ar găsi oameni pe pământ care să iubească această comoară, acest petecuţ de pământ peste care a coborât cerul cu slava cuvântului, şi aflând acest mărgăritar de preţ, să dea pentru el tot ce are şi să se dea şi pe el şi să Mă ajute, şi să aibă el parte la această moştenire apoi, că nu e de pe pământ aceasta, şi nu se strică aşa cum se strică cele de pe pământ din pricina păcătoşeniei omului care nu iubeşte calea, adevărul şi viaţa cea cu Mine, mamă.

Le-am spus ucenicilor Mei când M-au întrebat de ce vorbesc mulţimilor în pilde, şi le-am zis: «Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat, căci celui ce are, i se va da şi îi va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua, şi de aceea le vorbesc în pilde, că ei văzând nu văd, şi auzind nu aud, nici nu înţeleg, dar fericiţi sunt ochii voştri că văd, şi urechile voastre că aud, căci mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit».

O, poporul Meu, e mama Mea serbată de tot cerul, şi vrea cerul să se umple de voi, umplându-vă voi de cele din cer, de cei din cer, fiilor, căci cerul e taina sfinţilor, trăirea şi simţirea lor, locul lor pe pământ, şi aceasta trebuie să ştiţi voi pentru voi, mai mult decât orice ştiţi pe pământ, mai mult decât orice lucraţi şi trăiţi, fiilor. Amin, amin, amin.

– O, copilul meu, Emanuel! Cuvântul Tău dumnezeiesc e cuvânt cu putere. Pe vremea trupului Tău văzut între iudei, unii erau uimiţi când le vorbeai, şi ziceau: «De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile?», iar alţii se sminteau întru Tine, şi Tu ai zis lor: «Nu este prooroc dispreţuit decât în casa sa». Dar acum, Tu vei fi împlinitor ca şi atunci când ai venit întrupat de la Tatăl şi născut din trupul meu şi când ai împlinit toate câte erau spuse pentru Tine, şi iarăşi vei împlini acum, când îngerii Tăi vor ieşi, precum este scris, şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc, şi acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, căci tot ce lucrează fiii veacului acesta, fiii lumii, aceea este partea lor, pe care singuri şi-o clădesc, căci s-au ales pentru cele ce nu vor mai fi, şi va fi în locul acestora plânsul şi scrâşnirea dinţilor, fiindcă Tu vei împărăţi cu drepţii pe pământ sfânt, iar cei necredincioşi, care păcătuiesc, vor fi ca în cuptorul de foc, după cum şi sunt, iar când Te vor vedea ei pe Tine slăvit între cei drepţi, vor plânge pentru zădărnicia trudei lor şi vor scrâşni din dinţi, căci plata necredinţei este grea.

O, fiule Emanuel, cuvintez în cartea Ta, în Cartea Adevărului, în cartea judecăţii făpturii, şi ce fericire ar fi pe noi, cei ce suntem cerul cel nevăzut, să vedem omul că se scoală să creadă ce vorbim noi, cerul cel nevăzut. Dar credinţa nu este a tuturor, Fiule necrezut de om. Tu însă ai aflat fii cărora le-ai dat darul credinţei pentru că Te-au iubit pe Tine mai mult decât viaţa lor, şi au luat viaţa Ta, şi au fiii Tăi viaţă, şi ai pus credinţă în ei, şi dacă ai pus, ai găsit; şi dacă ai găsit, ai venit, că era scris să vii şi să-Ţi pregăteşti mireasa şi nunta, Fiule al Tatălui Savaot şi al meu, că Te-ai făcut copil în toată ascultarea, ca să aibă omul pildă de copil şi să se facă şi el ca Tine, fiindcă pruncilor le este dat să afle împărăţia cerurilor pe pământ şi viaţa Ta, făcându-se ei părtaşi Trupului şi Sângelui Tău cel de pe cruce. Amin.

Eu, ca mamă a Ta şi a celor credincioşi dumnezeirii Tale atunci şi acum, mă împart între Tine şi ei, între ei şi Tine, şi lucrez mijlocire ca să-i ajuţi pe ei, ca să-i ajute sfinţii cei purtători de multe haruri şi îngerii cei slujitori, şi să mergi cu ei, cu fiii cei din urmă, şi să Te vesteşti prin ei şi să faci din ei slava Ta cea de la sfârşit de timp de deşertăciune a omului care umblă gol de fapte cereşti, şi să fie ei mângâierea Ta, iar Tu, mângâierea lor, că lucrarea venirii Tale este multă şi grea peste pământ, şi oamenii se ascund de ea, iar cei din porţile cuvântului Tău sunt firavi, dar ajută-i cu tot cerul cel nevăzut, că sunt apăsaţi de griji şi sunt obosiţi, Doamne.

Vin cuvânt cu Tine curând, curând, Fiule, însoţită de mironosiţele învierii Tale, şi vom strânge poporul la praznic de înviere şi de Duh Sfânt şi vom învăţa Ierusalimul şi pe cei ce se vor aduna şi le vom spune să iubească pe cele cereşti, nu pe cele pământeşti, care-i pierd omului viaţa.

O, fiice ale Ierusalimului, fiţi duhovniceşti din zori şi până în zori, iar taina aceasta şi împlinirea ei vine de la ascultarea de Dumnezeu şi de cuvântul Său şi de cei ce vă veghează ca să fiţi duhovniceşti pe pământ. Primiţi mereu îndemnul cel pentru duhovnicească trăire şi purtare şi ascultare şi lucrare. Uşuraţi-vă lucrul cel cu mâna prin ascultare de cei ce veghează peste voi pentru Domnul, şi apoi prin primire una pe alta, unii pe alţii. Taina creştinătăţii este umilinţa în toate şi pentru toate: la purtare, la îmbrăcăminte, la mâncare, la grija cea pentru sfinţenia a toate, în toată, toată vremea, şi la cinstire între fraţi, între surori, şi nu vă culcaţi şi nu vă sculaţi fără griji, fără griji duhovniceşti, care se răsfrâng cu armonie în toate câte lucraţi lucrul cel cu mâna. Iubiţi prevederea în toate: în simţiri, în vorbiri, în priviri, în purtare, în ascultare, în credinţă, în pace, în sfinţenie, că eu am fost în ascultare plăcută şi toate le făceam cu Domnul meu Cel iubit, cu Fiul meu, pe Care-L aşteptam şi Îl iubeam până să vină El pe pământ, şi apoi eu I-am fost cale. Amin.

Aşijderea şi voi, fii ai poporului sfânt, fiţi cumpătaţi în toate, în cuvânt şi în faptă, căci fericiţi sunt cei ce nu greşesc în cuvânt şi în faptă. Fiţi cu duh vestitor de cele cereşti, căci aveţi cărţile Duhului Sfânt care vă sunt hrană şi lucru al cugetului bun, al tainelor cereşti, al armoniei îngereşti, că mare este lucrarea acestui cuvânt, şi eu, ca mamă a Fiului Cel răstignit de iudei şi înviat de Tatăl şi de Sine, vă tămăduiesc mereu de orice neputinţă, ca să fiţi ai Fiului meu, rodul Lui cel pentru Tatăl, slava Lui înaintea sfinţilor, şi daţi loc rugăciunii şi păcii sfinte, că frumos este duhul cel rugător spre Dumnezeu în om. Amin.

Îi strig şi pe fiii oamenilor. Faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu, o, fii ai oamenilor! Credeţi în acest cuvânt care adapă pământul ca un râu ca să crească pe el om nou, om născut de sus, din cuvântul Fiului meu, şi El vă va da putere să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu. Amin. Părăsiţi fărădelegea care vă ţine în robie şi luaţi în voi libertatea în Hristos, Fiul meu. Am venit cu duh de tămăduire, cu izvor de vindecare de suflete. Sculaţi-vă spre înviere! Amin.

Strig şi la voi, slujitori ai bisericilor lumii. Treziţi-vă spre sfinţenie de duh, de suflet şi de trup prin acest dulce şi chemător cuvânt al Fiului meu, Fiul Tatălui Savaot, Care a murit şi a înviat pentru fiecare om. Cercetaţi-vă inimile şi lăsaţi-le sub lumina acestui cuvânt. Lăsaţi-vă însoriţi de Soarele Hristos, Fiul meu, ca să creşteţi în credinţă şi în temere de Dumnezeu, şi beţi din acest izvor şi împărţiţi din el viaţa lui, că sunt fără viaţă în ei oamenii. Voi ştiţi ce este cuvântul. Cuvântul este viaţa, iar viaţa este lumina oamenilor. Nu mai spuneţi, nu vă mai spuneţi că vă este de ajunsă Scriptura, că iată, nici pe ea nu vreţi s-o împliniţi, să ascultaţi de ea, să vă fie teamă de Dumnezeu. Cuvântul cel de azi este tot Fiul meu, nu este altceva acest cuvânt care hrăneşte duhul din om ca să învieze omul. Dacă vă este de ajunsă Scriptura, atunci înviaţi şi fiţi ca Hristos, Fiul meu, iar dacă nu înviaţi aşa, intraţi sub ploaia cea de azi a cuvântului Domnului, sub care creşte Duhul Sfânt înăuntrul omului. Dumnezeu este acelaşi ieri şi azi şi de-a pururi. El este mereu astăzi. Nu uitaţi aceasta! El este Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Nu uitaţi aceasta! Amin, amin, amin.

Iar voi, fii ai cuvântului Fiului meu, Care este mereu astăzi, lucraţi vestirea cuvântului Său şi rugaţi-vă pentru credinţă în oameni, că eu, ca o mamă a mângâierii şi a dreptăţii ei, vă dau azi, în zi de izvor de tămăduiri, vindecare de toate câte dau să vă doboare pe voi, şi să aveţi voi puterea biruinţei cea de la sfârşit prin Fiul meu Cel iubit, prin Care eu v-am grăit. Amin, amin, amin.

– O, mamă, tot cuvântul tău să se lipească acolo unde este pus, şi să se lipească de el şi cei care-l iau de la tine, mamă a milei pentru Fiul tău, Care-l aşteaptă pe om. Cei ce sunt copii ai Noului Ierusalim pe pământul român, acelora le-a fost dat să cunoască tainele împărăţiei cerurilor, căci celui ce are i se va da şi îi va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ceea ce are i se va lua, mamă. Amin.

Cuvântul Meu e cuvânt cu putere, poporul Meu. Cine te aude pe tine vorbind despre Mine şi despre tainele împărăţiei cerurilor, acela trebuie să spună de tine aşa cum unii iudei spuneau despre Mine: «De unde au ei înţelepciunea aceasta şi puterile?». Cuvântul Meu să fie fapta ta mereu, şi vei fi asemenea Mie, şi Mă va vedea lumea în tine şi va trage să fie ca tine, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci Îl vor vedea cum este». Amin.

Mama Mea s-a odihnit în cuvânt peste tine, şi Eu M-am odihnit în cuvântul ei, iar tu să-l primeşti, Ierusalime, şi să te rogi Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh să răsară în om sămânţa aceasta, ca văzând să vadă şi auzind să audă şi să înţeleagă aşa cum înţelegi tu, căci fericiţi sunt ochii tăi că văd, şi urechile tale că aud cele ce mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă şi să audă cele ce vedeţi şi auziţi voi, şi n-au văzut şi n-au auzit ceea ce ei văd şi aud acum. Amin, amin, amin.