1. Părintele Nicodim:

„Iată, El stă la uşă şi bate, aşteptând să I se deschidă (v. Apocalipsa, 3/20). Cel ce aude glasul Lui, Semnul Atenţiei, Cuvânt care aduce înţelepciunea trezirii, Cuvânt de viaţă dătător, şi Îi va deschide, va fi îmbrăţişat ca fiul cel risipitor şi va fi aşezat la masa cinei. Iar cei ce se vor îndârji, cei tari la cerbice, vor auzi cuvintele durerii: „Nu vă cunosc pe voi.“ (Ev. Matei, 25/12).

Dar biserica ortodoxă românească, se va deştepta ea, oare? De cincizeci de ani o strigă Domnul, şi o cheamă la El, şi o numeşte încă „mireasa Mea“, aşteptând îndurerat, să-i fie ei voia să se trezească (v. Cântarea cântărilor, 2/7) la credincioşie şi la ascultare de Cuvânt.

Biserică a lumii! Oare, când te vei trezi?

Când Îl vei cunoaşte pe Hristos, pe Care Îl propovăduieşti?

Când te vei pocăi?

Când vei deveni a Lui, şi nu a lumii?

Când ai de gând să devii creştină, mai întâi cu duhul, şi apoi cu numele? Căci nici măcar cu numele nu eşti creştină, de când te-ai lepădat cu numele, de Hristos şi te-ai numit Biserica Ortodoxă Română, la 6 mai 1925.

Când vei birui pentru sfinţi, luând chip de biserică a sfinţilor şi reaşezând la locul lor sărbătorile sfinţilor?

Când vei deveni Biserica Dreptmăritoare Creştină?

Când???

Dumnezeu aşteaptă înlăcrimat, trezirea bisericii.

Quo vadis, Ecclesia?“  (extras din cuvântul autorului de pe coperta cărţii Quo vadis, Ecclesia?, editura Ro-Emaus, Bucureşti, 2006).